in ajun de Martisor

Privim cu speranta catre cer, in cautarea soarelui care iese timid dintre nori. Zambesc la fiecare raza ce-mi bate in fereastra si in gand impletesc snururi alb-rosii pentru martisoarele sufletului. Poate ca macar de curiozitate, soarele va sta mai mult pe cer zilele aceastea, sa admire bogatia de culori si forme a martisoarelor care aduc atata fericire in jur.

Si sper eu sa-l cuceresc definitiv cu o melodie compusa si interpretata cu mult talent de Grigoras Dinicu - "Hora Martisorului"

Discovery inainte de pensionare

Joi, 24 februarie, dupa mai multe luni de amanari naveta spatiala Discovery si-a inceput ultima misiune in spatiu. Norocosii calatori dintr-un avion pe ruta Orlando, FL - Richmond, VA au reusit sa filmeze lansarea "de la inaltime", cu un iPhone. Si culmea e ca toate acestea nu s-ar fi intamplat daca avionul nu ar fi plecat in cursa cu doua ore intarziere. Clipul a facut furori saptamana asta peste tot in lume, asa ca il voi pastra in "cutiuta mea cu lucruri pretioase".

iarna incapatanata

A contiuat sa ninga si in aceasta dimineata :( Iarna pur si simplu nu vrea sa plece! A tras cortina pufoasa de nori peste soare si isi face de cap prin curte cu fulgii de zapada, care alearga nestingeriti incoace si-n colo, ca si cum ei ar stapani pamantul. Oare surata iarna nu-si da seama ca e deja desueta?

clipa de muzica

Mi-era dor de Ben Harper :)

"I knew a girl
her name was truth
she was a horrible liar"

goana dupa... Oscar

O singura zi ne mai desparte de faimoasa Gala de decernare a Premiilor Oscar. Cu mic cu mare, crema lumii filmului se va strange la Hollywood pentru o seara care promite sa fie altfel decat pana acum. Toaletele sunt deja probate, bijuteriile rezervate, speranta da tarcoale fiecarui nominalizat.

Daca ma intrebati cu ce am ramas de la editia trecuta, n-as avea prea multe de spus... prezentatorul a facut multe glume acide, foare acide, incat te intrebai de cand isi face Hollywoodul antireclama... Apoi multe-multe momente video de prezentare, care au lungit prea mult spectacolul. Partea frumoasa a fost totusi sa-i vad castigand pe Sandra Bullock (The Blind Side), Jeff Bridges (Crazy Heart) si prima femeie regizor premiata - Kathryn Bigelow pentru "The Hurt Locker", un film neasteptat de bun si neasteptat de premiat. Nu ca la Oscar nu s-ar premia filme bune, dar nu pot sa uit ca am lacrimat pentru marii perdanti - "Avatar" a lui James Cameron si "Inglourious Basterds" al lui Quentin Tarantino.

Dar editia din acest an propune si ea filme bune si mai mult decat atat atat, promite sa ofere o altfel de gala. In primul rand prezentatorii, caci da, vom avea doi prezentatori, amandoi tineri, amandoi talentati si de aceea nominalizati: James Franco, 32 de ani (nominalizat pentru cel mai bun actor in "127 hours") si Anne Hathaway, 28 de ani (nominalizata in 2009 pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Rachel getting married").



Asa ca voi astepta cu nerabdare rezultatul votului membrilor Academiei de anul acesta. Ma astept la o oarecare diferenta fata de premiile BAFTA, ca intotdeauna. Britanicii judeca filmele diferit fata de confratii lor de peste ocean. Ma astept ca "True Grit", "The Social Network" si "127 Hours", toate productii 100% americane, sa primeasca mai multa recunoastere. Sau poate nu? Cineva trebuie sa si piarda :( Ah, si mai sper totusi ca britanicul Christian Bale sa castige statueta pentru cel mai bun actor in rol secundar (The Fighter). O merita! Mai avem o zi de asteptat pana la aflarea castigatorilor. Ma rog, cu diferenta de fus orar probabil ceva mai mult...

In Romania nu vom avea parte de o transmisiune in direct a Galei, dar sper ca macar HBO sa o difuzeze inregistrata, ca sa pot savura si eu momentele de glorie ale castigatorilor.

privind cum ninge...

Ninsoarea din seara asta ne-a coplesit. A nins toata ziua, dar s-a dezlantuit mai tare spre seara, ca si cum iarna ne-ar arata ca nu se grabeste sa ne paraseasca. Greu de crezut ca marti e 1 Martie.

suflet rebel - 5

Pentru ca astazi e vineri... For those about to rock, we salut you!

Probabil ca unii dintre voi stiu deja despre cine este vorba. Pentru cei care nu stiu, va voi mai tine pret de cateva cuvinte in suspans. Eram pustoaica pe vremea cand ma tineam ca o codita de fratele meu mai mare cand mergea la petreceri (prin anii '80). Cu acordul parintilor, desigur :) Cel mai mult imi placeau petrecerile unde se asculta Queen, dar si o formatie mai sonora decat Queen, la care toata lumea (inclusiv eu) o lua razna cand ii asculta. Este probabil unul dintre putinele grupuri rock care au rezistat continuei schimbari de membri, de la solist la percutionist. Singurele constante au fost fratii fondatori, scotieni emigrati in Australia impreuna cu familia la inceputul anilor '60: Malcolm si Angus Young. Ei sunt cei care au tinut viu pana azi spiritul AC/DC. Ma amuza cum le spuneau fratele meu si prietenii sai: "Acca Dacca", dar asa ii alinta australienii.

Cand asculti AC/DC nu poti sta pe loc, iar mintea o ia razna intr-o frenetica descatusare de ritmuri si sunete. Iti vine sa o iei la topaiala si sa te prefaci ca ciupesti chitara, ca Angus Young. Probabil ca cea mai faimoasa piesa a lor este "Thuderstruck"



Totusi, mie-mi place foarte mult "Let there be rock" in versiunea originala cantata de Bon Scott.

"In the beginning
Back in nineteen fifty five
Man didn't know 'bout a rock 'n' roll show
'N all that jive
The white man had the schmaltz
The black man had the blues
No one knew what they was gonna do
But Tschaikovsky had the news, he said

Let there be light, and there was light
Let there be sound, and there was sound
Let there be drums, there was drums
Let there be guitar, there was guitar, ah
Let there be rock"



Tragedia ii loveste la 19 februarie 1980 si, ca in cazul Led Zeppelin, Bon Scott este gasit mort in masina lui dupa o noapte in care a abuzat de alcool. Viitorul grupului parea sumbru, insa incurajati de parinti, cei doi frati Young au cautat o noua voce pentru grup si l-au gasit pe britanicul Brian Johnson. Asa s-a nascut faimoasa piesa "Back in Black", un omagiu adus lui Bon Scott si inclusa in primul album lansat in 1980 in noua formula a grupului.



"Back in black
I hit the sack
I've been too long I'm glad to be back
Yes I'm, let loose
From the noose
That's kept me hanging about
I keep looking at the sky
'Cause it's gettin' me high
Forget the herse 'cause I'll never die
I got nine lives
Cat's eyes
Usin' every one of them and running wild"

Asadar povestea lor a continuat cu succes, in ciuda perioadelor in care componenta grupului a suferit modificari. Iar in 2008, Jon Favreau, regizorul filmului "Iron Man" a ales "Back in Black" pentru coloana sonora. Succesul inregistrat si pasiunea lui Jon Favreau pentru AC/DC l-au determinat sa le foloseasca cantecele pentru intreaga coloana sonora a filmului "Iron Man 2" (2010), iar Robert Downey Jr. a tinut sa-i intalneasca personal pentru a-i cunoaste. Albumul "Iron Man 2" a intrat direct pe locul intai in topurile din Marea Britanie anul trecut, chiar daca majoritatea criticilor l-au considerat mai putin creativ si mai mult educativ pentru publicul foarte tanar.

Considerati a fi deschizatori de drumuri ai heavy-metal-ului, desi majoritatea ii clasifica in categoria hard-rock, AC/DC raman o legenda vie, care aduna an de an noi fani in intreaga lume.



"We rock at dawn on the front line
Like a bolt right out of the blue
The sky's alight with the guitar bite
Heads will roll and rock tonight

For those about to rock, we salute you"

cum am reinventat roata :)

Imi iubesc tare mult laptopul! Este prietenul meu cel mai bun! Imi pastreaza cu grija pozele, muzica preferata, filmele pe care n-apuc niciodata sa le vad, ma conecteaza cu lumea larga... L-am primit cadou de la sotul meu acum vreo 4 ani, un model foarte avansat pentru vremea lui, care includea si cititor de carduri, multa memorie, un ecran destul de generos pentru un laptop. Achizitionarea lui din SUA s-a dovedit a fi cea mai profitabila varianta, nu doar pentru pretul foarte bun, cat mai ales pentru calitatea lui. Nu am vazut modele ale aceleiasi marci in Romania cu finisaje atat de frumoase si o tastatura fiabila. Singura lui lipsa la vremea aceea mi se parea absenta conectivitatii Bluetooth, dar trebuie sa recunosc ca nu m-am lovit prea des de necesitatea ei, asa ca intre timp l-am iertat pentru asta. Asa cum si el m-a iertat cand l-am scapat odata pe jos si i-am spart unitatea optica (DVD playerul adica), fiind inlocuita cu una "de imprumut" de la piese de schimb refolosibile; apoi odata a stat la "reanimare", caci sistemul de operare ii intrase in coma; a fost aproape de a-si parli procesorul datorita folosirii in conditii improprii. L-am ingrijit de fiecare data si am promis ca ma voi purta exemplar cu el, iar pentru utilizarea lui in pat i-am cumparat un suport special de la IKEA, astfel incat acum nu i se mai supraincinge acumulatorul si nu mai face treaba in locul aspiratorului cand zace in pat sau pe covor :)



Si uite asa, de dragul lui, am reinventat roata! Pentru ca timpurile au evoluat, ochii mei au cam imbatranit si pentru comoditatea in utilizarea lui acasa, am inceput tot mai des sa-l conectez la un monitor LCD, dar si la ecranul televizorului (plasma sau LCD) atunci cand avem musafiri si le aratam poze si filme de la laptop. De catava vreme deci ma chinuiam cu el cam asa:



Prin urmare am inceput sa visez la un docking station. Acesta nu este altceva decat un obiect destul de mic ce-ti permite sa-ti transformi laptopul in desktop (sau PC). Problema e ca aceste piese sunt produse de fiecare producator pentru seria lui de laptopuri si nu prea gasesti din cele universale, care adica sa se potriveasca la orice laptop. Si cred ca mi-am dat seama si de ce. Pai de ce sa dau 7-800 de lei (sau chiar mai mult) pentru ceva ce se poate rezolva mult mai simplu!!! Eu m-am prins mai greu, dar pentru cei care-si doresc comoditate si performanta maxime, le voi impartasi ceea ce era secret doar pentru mine :) Multi probabil ca folosesc deja de ceva vreme varianta asta: tastura +mouse wireless. Eu asa am obtinut ceea ce mi-am dorit:



O masuta de birou curata, fara fire si credeti sau nu, acesta este laptopul meu, iar daca am chef sa stau pe canapeaua din coltul celalalt al camerei, nici o problema; tastatura (o varianta slim) si soricelul (foarte ergonomic) opereaza de la o distanta de pana la 8 m (de care probabil nu voi avea nevoie niciodata).

Unde este totusi laptopul?



Cucu-bau! Nu-mi vine sa cred ca nu m-am gandit mai demult la asta! Pentru cei care nu au incredere in perifericele wireless (fara fir), incercati sa le dati o sansa; au evoluat foarte mult in ultima vreme. Am stat mult pana am ales in standul magazinului, dupa ce in prealabil m-am documentat pe internet si sunt fericita cu ce am ales ca raport calitate/pret. Kit-ul este de la "Trust", firma olandeza de care n-am auzit pana acum si costa 120 lei. Ce mi-a placut este ca au inclus si bateriile pentru tastatura si mouse in pachet, desi consultantul de la Altex n-a stiut sa-mi spuna ca le contine si eu, prevazatoare, am cumparat si baterii. Ce m-a bucurat este ca instalarea se face singura din primele secunde de contact cu portul USB si nu are optiunea de intrare in stand-by pe care am intalnit-o in trecut la soriceii wireless (adica incremeneste dupa ce sta nefolosit o vreme si trebuie sa-l repornesti). Este practic conectata si vioaie atat timp cat laptopul este pornit. Iata de ce de ieri imi iubesc si mai mult laptopul care a devenit un mic Transformer :)

Tips: cand va conectati la ecranele externe (minitor sau TV) bifati in Control Panel/Mobility Center/Externel Display: "Show my desktop on the external display only" + nu incercati sa folositi tastatura laptopului cat timp sunteti conectati cu cea fara fir, ca nu va fi recunoscuta.


Sper ca cititorii mei mai avansati in ale IT-ului s-au amuzat de randurile mele, iar cei mai putin experimentati au gasit aici ceva util :))

sa-l repunem in drepturi pe Dragobete

Astazi este Dragobete si romanii il sarbatoresc pe acest Eros al lor, numit in traditia poplara si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor. Cine este el? "Un fecior chipes si puternic care ne aduce iubirea in casa si in suflet." Mmmmm, suna bine, nu-i asa??? ;) De unde se pare ca vine si zicala "Dragobetele saruta fetele".

Asa cum am scris si alta-data, n-as fi stiut de aceasta sarbatoare daca romanii traditionalisti nu s-ar fi simtit lezati de iuteala cu care dupa '89 conationalii lor au inceput sa-l celebreze Sf. Valentin.



Deci un lucru bun tot a iesit din asta :) Si ne-am ales cu doua sarbatori ale indragostitilor in februarie. "Take that, Romeo and Juliet!" ca sa-l parafrazez pe Craig Ferguson.

Nu voi scrie despre ceea ce nu stiu, adica despre traditiile de Dragobete, insa ma voi bucura de ziua de azi si voi raspandi iubire in jur, ii voi rasfata pe cei dragi, iar diseara vom merge cu familia la film: "Gnomeo si Julieta".

Va doresc sa va bucurati de aceasta zi alaturi de cei pe care-i iubiti. Nimic nu mi se pare mai potrivit decat acest cantec de dragoste romanesc minunat, compus de un campozitor care mi-e drag, Adrian Enescu, pe versurile deosebite ale lui Lucian Avramescu, interpretat cu deosebit talent de Loredana Groza si Ion Caramitru.

Wordless Wednesday - Cucu-bau!

Cucu-bau!/Peek-a-boo!

suflet de luptator

Ina draga, iti voi spune o poveste emotionanta, care sper sa fie demna de concursul tau "Sunt fan handmade":

"In primii sai ani se plimba sub cerul liber orinde avea chef, fara sa-i pese de vreme. Cand a mai crescut, s-a calit in bataliile corp la corp cu cei mai puternici adversari. In vremuri grele, sapa adanc in pamant sau in gheata tare ca sa-si gaseasca hrana. Apoi a imbatranit si s-a pierdut de ceata lui.

A zacut la pamant in padurea cea deasa in care copilarise, unde si-a facut primii prieteni, a cunoscut prima iubire si s-a bucurat de prima lupta castigata. Odata cazut, nimanui nu i-a mai pasat de el. Pana-ntr-o buna zi, cand doua maini pricepute l-au ridicat dintre frunze, i-au zambit si i-au promis: "Stiu eu pe cineva care o sa te pretuiasca si o sa te faca sa stralucesti din nou!".

Asa a ajuns in casa unui visator, un mester priceput cu suflet mare, care mai intai l-a privit cu admiratie si respect, apoi s-a apucat de treaba. Au trecut multe zile si nimic nu mai parea sa fie ce-a fost; i se pregatea o noua viata. Cand a fost gata, era de nerecunoscut. Maestrul i-a promis: "Stiu eu pe cineva care te va primi in casa lui si te va pune la loc de cinste. Tu vei fi mesagerul meu, ii vei face familia sa se simta iubita si in siguranta si le vei aminti de un prieten drag." Oricat de trista ar fi fost despartirea de mainile pricepute care au stiut sa-l ingrijeasca si sa-l faca sa se simta pretuit, ii placea sa stie ca are de indeplinit o misiune atat de nobila.

Ziua in care a ajuns in noua lui casa a fost noroasa si friguroasa; pamantul era inca acoperit de zapada. Dupa un drum lung de cateva zile, se simtea trist si obosit. Apoi dintr-odata, mai multe maini calde si gingase l-au luat in palmele lor. L-au privit cu mirare si incantare, l-au mangaiat si i-au zambit. Nu mai conteneau sa-l laude si sa-l priveasca; spuneau ca e ca si cum prietenul lor s-ar afla langa ei. L-au asezat in cel mai frumos loc din casa si i-au promis ca de-acum va fi mereu unul de-al lor si nu va mai duce niciodata lipsa de nimic si va avea parte de toata dragostea lor. In acea noapte a dormit linistit si s-a simtit ca si cum s-ar fi intors acasa dupa o lunga pribegie."

Iata de ce-mi plac obiectele facute de mana; poarta in ele visele, sufletul si maiestria celor care le creeaza. Este si cazul cadoului facut de mana unui prieten drag, Ninu, care l-a botezat "Sufletul Apasilor".



Este un cutit tip Apas cu maner din corn de cerb, care se odihneste pe un stativ facut de aceleasi maini pricepute si o amuleta din acelasi corn de cerb cu snur din piele, ca sa-i aduca noroc razboinicului in lupte. Aflati aici mai multe despre maestrul care l-a realizat si gandurile lui despre cutitele apase.

despre Brancusi

Intotdeauna mi-am zis ca Marele nostru Brancusi a reprezentat pentru sculptura ceea ce Picasso a insemnat pentru pictura: un pas urias spre arta moderna. Nici o mirare deci ca au fost prieteni.



Pentru ca guvernul comunist al Romaniei din anii '50 a refuzat sa-i gazduiasca operele din atelierul sau parizian, Brancusi a lasat mostenire Frantei aceste lucrari, cu conditia ca atelierul sau sa fie conservat. La 135 de ani de la nasterea sa (19 februarie), guvernantii actuali l-au aniversat mult prea discret.

suflet rebel - 4

Am ajuns la al patrulea articol despre muzica rock. Rock-ul in cele mai diverse ritmuri m-a ajutat sa gust, sa simt, sa incerc, sa ma bucur de libertatea de a fi altfel, de a ma exprima asa cum simt, mai ales atunci cand ma sufoca acel corset prea mult strans al regulilor, sabloanelor, fricilor si prejudecatilor de tot felul.

Am ramas inca in anii '70-'80 cu aceasta rememorare de muzica rock, poate si pentru ca pe undeva sunt anii cei mai "colorati" ai ritmurilor rock de tot felul care par sa nu se opreasca din a experimenta directii noi, neincercate. Pentru a retrai succesul unui astfel de suflu nou va trebui sa ne apropiem mai mult de tara noastra, pana in Austria, pe la mijlocul anilor '80, cand un tanar talentat si foarte rebel se hotaraste sa renunte la conservator pentru a face "muzica adevarata". Si a reusit sa amestece punk-rock-ul cu ritmuri rap si pop si sa creeze un stil unic, irepetabil. Singura bariera pe care o mai are de trecut pentru a obtine succesul international este cea lingvistica, pentru ca el e obisnuit sa compuna in germana, nu si in engleza. La noi melodiile sale erau fredonate si in germana, desi multi nu cunosteau limba, insa iubeau atat de mult melodiile sale "Der Kommissar" si "Jeanny", incat le memorau refrenele in germana. Totusi, prima lui melodie in engleza avea sa-l lanseze international si sa ramana pana azi hitul sau cel mai de succes in toata lumea: "Rock me Amadeus", compusa pentru coloana sonora a filmului "Amadeus" a lui Milos Forman. Si cred ca deja stiti despre cine este vorba, iar pentru cei mai tineri, care poate n-au auzit de el, caci a murit in 1998 intr-un accident stupid chiar inainte de ziua lui (nascut la 19 februarie), voi dezvalui acum ca este vorba de Falco, pe numele sau real Johann Holzel (19.02.1957 – 06.02.1998).







Va urma...

luptand pentru dragoste

"I've lost the use of my heart
But I'm still alive
Still looking for the life
The endless pool on the other side
It's a wild wild west
I'm doing my best

I'm at the borderline of my faith,
I'm at the hinterland of my devotion
In the frontline of this battle of mine
But I'm still alive

I'm a soldier of love.
Every day and night
I'm soldier of love
All the days of my life"

Am fost foarte fericita sa aflu anul trecut ca Sade a lansat un nou album "Soldier of Love", la zece ani de la "Lovers Rock". L-am ascultat toata vara trecuta, uimita de noua muzica, mai proaspata, mai actuala ca niciodata a lui Sade. Si mai fericita am fost sa aflu ca a castigat un Grammy pentru interpretarea melodiei care da numele albumului.



Pentru ca in RO, nu avem drepturi de la Sony Music sa vedem videoclipul ei pe You Tube, va invit pe site-ul ei oficial; nu veti regreta si veti afla mai multe.

In anii '80-'90 eram cucerita de muzica ei, un amestec de R&B cu accente de jazz. Ascultam in nestire "My Sweetest Taboo", "No Ordinary Love" si "Love Is Stronger than Pride".





Talentul i-a conferit statutul de cea mai de succes cantareata solo britanica, cu peste 50 de milioane de albume vandute. Si totusi, de o discretie la fel de celebra, care a nascut nenumarate povesti picante in lipsa adevarului. Si-a deschis totusi usa reporterilor de la The Times anul tecut, cand le-a acordat unul dintre putinele sale interviuri si a recunoscut, la cei aproape 51 de ani, ca privind posterele cu Lady Gaga inca se mai intreaba de ce nu poate sa se impace cu celebritatea. Si tot ea incearca sa explice ca probabil asta se intampla fiindca ea nu s-a perceput niciodata ca o interpreta, ci ca o creatoare de muzica.

In cele din urma nu pot trece cu vederea radacinile ei nigeriene, gandindu-ma la o alta revelatie nigeriana, mai tanara, lansata prin filiera franceza - Asa, dupa al carei prim album am alergat o gramada acum vreo doi-trei ani, caci nu aparuse inca la noi.

au... BAFTA

Weekend-ul acesta a stat nu numai sub semnul iubirii, dar si sub semnul premiilor care s-a acordat de-o parte si de alta a oceanului.

Asa incat mi-am petrecut dimineata scanand listele cu premiatii Grammy's, unde doar sectiunea Rock mi s-a parut ca are ceva de spus. In rest... m-am uitat sa vad cate trofee a luat Lady Gaga (2!) si m-am bucurat de premiul castigat de Michael Buble pentru albumul "Crazy Love" si de cel castigat de Sade pentru interpretarea "Soldiers of Love". Dupa ce m-am infiorat de toaletele cu care unii participanti au onorat covorul rosu, m-am mutat peste Atlantic, la Londra, unde aseara au fost decernate premiile Academiei Britanice pentru Film si Televiziune, BAFTA.

Atmosfera la BAFTA desigur ca a fost total diferita :) Chiar si extravaganta denota eleganta la Royal Opera House. Asa cum ma asteptam, "Discursul regelui (King's Speech)" a luat cele mai importante trofee: cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun actor in rol principal (Colin Firth), cea mai buna actrita in rol secundar (Helena Bonham Carter), cel mai bun actor in rol secundar (Geoffrey Rush, desi cred ca si Christian Bale pentru "The Fighter" merita trofelul, dar poate are mai mult noroc la Oscar), muzica originala (Alexandre Desplat - mi se pare fantastic cum unele dintre cele mai buna filme britanice apeleaza la compozitori francezi care de fiecare data exceleaza!).



Natalie Portman si-a adjudecat premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Black Swan", asa cum era de asteptat. "Reteaua (The Network) a castigat totusi trofeele pentru regie (David Fincher) si pentru scenariu adaptat (Aaron Sorkin). "Inception" a castigat trofee pentru maiestria celor din spatele peliculei, editori, efecte speciale, scenografie... De urmarit filmul suedez "The Girl with the Dragoon Tattoo" care a castigat premiul pentru cel mai bun film in alta limba decat engleza, a carui protagonista a fost nominalizata si pentru cea mai buna actrita in rol principal (Noomi Rapace).



Tot zilele acestea se desfasoara si Festivalul de Film de la Berlin, dar va trebui sa mai asteptam o saptamana (pe 20 februarie se incheie) ca sa aflam laureatii.

Happy Valentine's Day

In ciuda controversei din jurul acestei sarbatori la noi (adica trebuie sau nu sa o sarbatorim noi, romanii, pentru ca nu e o sarbatoare romaneasca), ma bucur ca azi am inca un motiv sa-mi amintesc ce frumoasa e iubirea si cat de mult mi-a schimbat ea viata.

Chiar daca sarbatoarea nu este 100% romaneasca, cred ca ne putem surprinde azi iubitul (sau iubita) cu un gest care sa-i reaminteasca de miracolul iubirii si de puterea nebanuita care va leaga destinele asa cum v-ati dorit (sau va doriti), pentru restul vietii. Cam ca in filmul "Born Romantic", in care personajul interpretat de Craig Ferguson, incearca sa cucereasca inima celei pe care o iubeste (interpretata de Olivia Williams).



"LOVE is all that I can give to you". Si este destul de mult, nu-i asa?

soul rebel

Daca e vineri, e... rock.

Astazi voi scrie despre o formatie cu un nume foarte frumos - Led Zeppelin. Pentru asta trebuie sa trecem inapoi Atlanticul, din America (SUA, patria rock-ului) in Regatul Unit (UK). Ca o ironie, cele mai bine vandute formatii rock in SUA sunt... Beatles si Led Zeppelin! Grupul s-a lansat in 1968 si a imbogatit lumea rock-ului pana in 1980, fiind considerat precursorul heavy-metal-ului si a hard-rock-ului.

De Led Zeppelin am auzit prima oara pe la sfarsitul anilor '70, cand in grupul de prieteni ai fratelui meu se asculta "Stairways to Heaven". Cantecul a devenit emblematic pentru formatie si a fost cea mai ceruta melodie la radio in SUA in anii '70, desi ea nu a fost niciodata lansata ca single.

"And as we wind on down the road
Our shadows taller than our soul
There walks a lady we all know
Who shines white light and wants to show
How everything still turns to gold
And if you listen very hard
The truth will come to you at last
When all are one and one is all
To be a rock and not to roll

And she's buying a stairway
To heaven..."

Totusi, preferata mea este "Kashmir"; mi se pare o compozitie foarte speciala si avangardista pentru vremea ei (a fost compusa intre 1973 si 1975). Inspirat de o calatorie in Maroc, desi poarta numele unei regiuni din nordul Indiei, cantecul amesteca ritmuri din nordul Africii, India si Orientul Mijlociu. Pentru aceasta melodie au adus instrumentisti din afara formatiei, pentru a reda bogatia de sunete.

"Oh let the sun beat down upon my face
With stars to fill my dream.
I am a traveler of both time and space
To be where I have been."



De fapt, Led Zeppelin a experimentat mai multe directii rock, multe desfiintate de critici, dar care totusi si-au gasit drumul spre inima iubitorilor de muzica noua, a celor pentru care a fi rebel inseamna a explora teritorii, a inventa ritmuri noi, a-si pastra inima si sufletul deschise catre noi experiente din care avem mereu de invatat. Ca o forma de rebeliune, ei nu au dat un nume celui de-al patrulea lor album pe care nu au pus nici numele formatiei, tocmai pentru a demonstra ca muzica este ceea ce vinde, dincolo de nume si de semnaturi. Pe coperta albumului apareau doar patru simboluri, cate unul pentru fiecare dintre membrii grupului. Si acest album a fost unul dintre cele mai bine vandute albume din istorie!

Ma intristeaza adesea asocierea spiritului liber al ritmurilor rock cu excesele de orice fel. Aceasta este mai degraba o inrobire, nu o eliberare. Din nefericire, o astfel de tragedie a semnat sfarsitul grupului Led Zeppelin. Dupa ce in 1979 Robert Plant se gandea serios sa paraseasca trupa dand vina pe concertele epuizante, in 1980 grupul a rarit concertele si au eliminat mare parte din solo-uri. Dar in timpul unui concert la Nurenberg, John Bonham se prabuseste pe scena si necesita internare si ingrijiri medicale. Speculatiile ca aceasta ar fi vina drogurilor amestecate cu alcool pare sa se confirme tragic cand la numai doua luni de la incident, John Bonham moare asfixiat in propria voma dupa o zi in care consumase o mare cantitate de bautura. Membrii grupului au hotarat dizolvarea acestuia, spunand ca fara oricare dintre ei, Led Zeppelin nu va mai putea fi vreodata Led Zeppelin. Led Zeppelin nu poate exista decat in formula Jimmy Page, Robert Plant, John Bonham si John Paul Jones.



O singura data membrii formatiei s-au mai reunit pentru a canta impreuna, in 2007 la Londra, intr-un un concert caritabil, doborand recordul (cf. Guiness World Records) pentru numarul de bilete solicitate la un spectacol cu unica reprezentatie (20 de milioane de cereri pe internet). In locul lui John Bonham, la tobe a cantat fiul acestuia, Jason.

"Singing in the sunshine, laughing in the rain.
Hitting on the moonshine, rocking in the brain.
Got no time to pack my bag, my foots outside the door.
Got a date, can't be late for the high hopes hailla ball.

Singing to an ocean, I can hear the ocean's roar.
Play for free, play for me and play a whole lot more.
Singing about the good things and the sun that lights the day.
I used to sing on the mountains, has the ocean lost its way."
[The Ocean]

o poveste cu... papusi

Daca refrenul acesta nu mi-ar fi zburdat jucaus prin cap in ritmurile vesele ale soarelui care a trimis un ultimatum iernii, n-as fi scris aceste randuri. Asa ca va voi spune acum o poveste cu... papusi.

O minunata coincidenta face ca prin anii in care Disney incepe sa cucereasca ecranele americanilor cu desenele sale animate si sa produca primele filme artistice ("Marry Popins"), un tanar foarte talentat din Mississippi sa-si doreasca sa creeze cele mai simpatice personaje din lume. Si eforturile sale au fost rasplatite deplin cand pe la inceputul anilor '60 a reusit sa obtina emisiuni de 5 minute la un post de televiziune pentru seria "Sam and Friends". Personajele sale erau niste papusi cu talent de marionete pe care el le-a denumit mai in gluma mai in serios "muppets". Si asa aluat nastere "Muppets Inc." al carui prim produs de mare succes a fost "Sesame Street". Cred ca de-acum v-ati dat seama ca tanarul in cauza era Jim Henson. Dar melodia? Melodia despre care vorbeam mai devreme? Este o melodie dintr-un film european care s-ar fi pierdut poate in negura timpului daca Henson nu ar fi adaptat-o atat de bine pentru papusile sale: "Mah-na, Mah-na". Prima varianta a fost produsa in 1969 cu papusile din "Sesame Street" urmand apoi sa fie preluata de seria "Muppets":





Prin anii '70 s-a lansat seria "The Muppets Show" moderata de broscoiul Kermit, ajutat :) de ursul Fozie si de curcanul Gonzo. Capul de afis al spectacolelor era purcelusa Miss Piggy, iar vedetele erau numeroase si foaaaaaarte talentate: Animal, Beaker, Scooter, bucatarul suedez (Swedish Chef), vulturul Sam, o formatie rock numita "Dr. Teeth and The Electric Mayhem", gaini, purcei... In loc de aplauze primeau ironii si huiduieli de la Statler si Waldorf.

A existat o perioada la inceputul anilor '80 cand si noi am vazut episoade din celebra serie Muppets. Tin minte ca sambata seara ma grabeam spre casa de la scoala ca sa nu ratez serialul cu Muppets. Unul dintre episoadele preferate este cel in care a fost invitat Harry Belafone care canta pentru prima oara la televiziune hit-ul sau "Banana Boat (O-Day)", pe care ursul Fozzie a tinut sa-l prezinte "perfect":



Pataniile lui Beaker in laboratorul Dr. Bunsen Honeydew mi se pareau isteric de amuzante, iar de curand am descoperit ca Beaker este si un muzician talentat:



Ca sa nu mai vorbesc de rubrica de gatit a bucatarului suedez:



Jim Hensen a murit neglijand o pneumonie, care netratata l-a rapit de langa noi mult prea devreme, in 1990. In 2004 compania Walt Dinsney a cumparat The Muppets si este acum detinatorul celebrelor papusi, dar nici ele, nici noi nu-l vom uita pe adevaratul lor parinte - Jim Henson.

supravietuitorii

Pentru "miercurea fara cuvinte" :) Greu de crezut ca au rezistat cu nameti de jumatate de metru deasupra.


Supravietuitorii/Survivors

parintele SF-ului

Nico m-a provocat astazi sa scriu despre Jules Verne, caci se implinesc 183 de ani de la nasterea lui. Poate ca daca as fi intrat pe Google si as fi vazut grafica inspirata de calatoriile cu Nautilus ale Capitanului Nemo, mi-as fi facut "temele". Dar recunosc ca de trei zile de cand soarele ne zambeste si ne aduce temperaturi pozitive, gandurile mele s-au indreptat catre primavara :))

Ca sa nu-mi dezamagesc mai tanarul prieten din blogosfera, voi naviga astazi putin prin lumea fantastica a lui Jules Verne. Voi incepe prin a va atrage atentia asupra datei sale de nastere: 08.02.1828. Nu-i asa ca suna magic combinatia asta de 2 si 8?

Primul meu contact cu aventurile scrise de Jules Verne a fost in clasa a II-a, cand am primit ca premiu la scoala prima carte din prima serie dedicata marelui autor "20.000 de leghe sub mari".

Mi se pare fantastic faptul ca a fost apropiat de Alexandre Dumas (tatal) si de Victor Hugo, care i-au oferit chiar indrumare in perfectionarea scrisului. Nu peste mult timp avea sa devina unul dintre cei mai bine platiti scriitori ai vremurilor sale. Inca un lucru fantastic mi se pare faptul ca al doilea roman scris de el "Parisul in secolul 20" descrie cladiri inalte de sticla ca zgrie-norii de azi, autombile, trenuri de mare viteza, calculatoare si o retea de comunicare cu intreaga lume. Toate acestea insa, in loc sa aduca bucurie, vor indrepta lumea catre un final tragic. A fost sfatuit sa nu publice acest roman; sa astepte macar 20 de ani. In cele din urma, romanul a fost publicat postum, in 1994, dupa ce a fost descoperit de un stra-stranepot in 1989.

O sa inchei cu un citat din "Insula misterioasa":
"Ce carte mare ar putea fi scrisă cu tot ceea ce se cunoaşte. Dar mult mai mare ar fi cartea cu tot ce nu se cunoaşte."



Printre preferintele mele verniene: "O calatorie spre centrul Pamantului", "Steaua Sudului", "Indiile Negre", "Castelul din Carpati", "Ocolul Pamantului in 80 de zile", "Insula misterioasa".

schimbare de ritm

Pentru cei care se simt atrasi de ritmuri orientale, ambientale, electronice, Nitin Sawhney are un repertoriu pe cat de bogat, pe atat de variat. Mie-mi place tare mult, mai ales cand am ceva monoton sau mai plictisitor de facut :) Cum ar fi sa astept primavara :)))

stiti ceva?

Cred ca iarna s-a cam saturat de noi... Noi cu siguranta ne-am saturat de ea :)))

Astazi am aflat ca primavara se apropie. Stirea ne-a fost confirmata chiar de vestitorii ei, cu care am avut azi o mica sueta sub razele blande ale soarelui.

al patrulea haiga

Haiga este o forma rafinata a poemelor haiku, in care versurile se imbina cu imaginile.
Pentru mine haiga este esenta unor momente si emotii speciale, pe care incerc astfel sa le pastrez intr-o forma "palpabila". Celelalte trei haiga sunt aici, aici si aici.

soul rebel

Pentru ca astazi e vineri, avem... suflet rebel :)

"If I leave here tomorrow
Would you still remember me?
For I must be traveling on, now
'Cause there's too many places
I've got to see

But, if I stayed here with you, girl
Things just couldn't be the same
'Cause I'm as free as a bird now
And this bird, you'll can not change"

Un suflet rebel este un suflet care nu are liniste, care trebuie sa descopere lumea, sa darame bariere, sa treaca dincolo de granitele normalului. Eram prea tanara cand am ascultat versurile de mai sus si nici nu stiam atata engleza cat sa le inteleg. Nu atat ele mi-au atras atentia atunci, cat ritmul muzicii care dintr-o trista balada s-au transformat intr-un solo de chitara transcedental si lungimea neobisnuita a melodiei. Nu stiam cine canta si aveam sa aflu mult-mult mai tarziu numele formatiei, cand am incercat sa aflu cui apartine o alta melodie celebra "Sweet Home Alabama".

Lynyrd Skynyrd este un nume ciudat si destul de greu de pronuntat, dar isi are originea in numele unui profesor de sport foarte traditionalist si rigid, care nu permitea purtarea pletelor in scoala la care invatau membrii fondatori ai grupului pe la sfarsitul anilor '60 si inceputul anilor '70. Leonard Skinner a dvenit Lynyrd Skynyrd, iar domnul profesor a fost invitat multi ani mai tarziu pe scena, alaturi de fostii sai elevi, in semn de recunoastere si de... impacare si chiar i-a lasat sa-i foloseasca fotografia pe unul dintre albumele lor :)

"Free Bird" este o melodie emblematica a grupului si a fost inclusa in "The Rock and Roll Hall of Fame's 500 Songs that Shaped Rock and Roll" si in "Rolling Stone's 500 Songs of All Times", iar renumitul solo de chitara este considerat al treilea cel mai bun in "100 Greatest Guitar Solos".



Dar de departe "Sweet Home Alabama" este cea mai populara piesa a lor. Cantecul n-ar fi existat, daca membrii trupei, originari din Jacksonville, Florida, n-ar fi vrut sa-i dea o replica lui Neil Young, care compusese o melodie "Alabama" reflecta Sudul prabusit sub povara decadentei.

"Well I heard mister Young sing about her
Well, I heard ole Neil put her down
Well, I hope Neil Young will remember
A Southern man don't need him around anyhow

Sweet home Alabama
Where the skies are so blue
Sweet Home Alabama
Lord, I'm coming home to you"

V-ati intalnit cu "Sweet Home Alabama" si in coloana sonora a filmelor "Conair" si "Sweet Home Alabama". Prefer sa va ofer varianta originala, live, din anii '70. Intre timp, melodia a capatat un sound modern, mai aproape de gustul publicului tanar.



Au ramas in constiinta iubitorilor de rock si pentru tragedia care a secerat la propriu grupul in 1977, cand avionul in care se deplasau la un concert s-a prabusit, fiind ramas fara combustibil (!!!). Si asta cu cateva zile inainte ca grupul sa-si lanseze noul album "Street Survivors" si in mijlocul unuia dintre cele mai de succes turnee rock. Trei dintre membrii grupului au murit si parea ca acesta e sfarsitul. Cu toate acestea, cinci dintre membrii supravietuitori au gasit in ei resursele sa o ia de la capat in 1987, cu la fel de mult succes.

cercul poetilor uitati

Eram studenta in anul I, putin inainte de Revolutie, cand din rafturile aride ale unei librarii din vremurile comuniste mi-a zambit volumul de versuri al Teodorei Popa-Mazilu "Sunetul luminii". Poeta, prozatoare si traducatoare a nenumarate bijuterii literare din limba franceza, Teodora Popa-Mazilu a fost un membru cu vechime al colectivului care edita cartile colectiei "Biblioteca pentru toti" (b.p.t.) pe care poate unii dintre noi inca le mai pastreaza in biblioteca. Nascuta la Galati la 11 septembrie 1928, a tradus din literatura franceza pana in ultima clipa a vietii. S-a stins la 16 noiembrie 2007.

Va ofer cateva poezii din volumul pe care l-am pastrat cu drag in biblioteca toti acesti ani.

As vrea

As vrea sa pot iesi din mine-o zi,
sa ma strecor ca aerul, pe strada,
s-aud ce nu pot auzi,
sa vad ce ochii mei nu pot sa vada.

S-aud cum urca sevele in ramuri,
cum plange iarba franta sub picior,
ce spune ploaia cand loveste-n geamuri
si ce spun fluturii cand trec in zbor.

Sa vad campia stelelor de-aproape
si Parul Berenicei sa-l dezmierd,
printre luceferi sa m-afund ca-n ape
si in Casiopeea sa ma pierd.

As vrea sa pot iesi fie si-un ceas,
cu apa de izvor sa ma confund,
sa-mi limpezesc auz, si vaz, si glas
in rosul cald al soarelui rotund.

M-as multumi chiar si cu un minut
ca pasarea zvacnind din cuib, spre floare,
sa deslusesc pe cerul orb si mut
clepsidra mea cam cat nisip mai are.

De-ar fi sa aiba numai pentr-o seara,
m-as intrupa din ierburi si din vant
si m-as intoarce pentru-a doua oara
sa infrunzesc, copac, pe-acest pamant.

Singuratate

De cata vreme traim laolalta,
singuratate?
Te-ai cuibarit in inima mea
ca viermele in crisalida.
Ramai totusi!
Poate ca fara tine mi-ar fi si mai greu.
Cel putin asa ne tinem de urat una alteia.
Ai pus o atat de deplina stapanire pe mine
incat mi-ai alungat rand pe rand,
bucuriile, asteptarile, amintirile.
Trenul sperantei a plecat mereu din sufletul meu
plin doar cu literele numelui tau.
Dar de azi
nu mai vreau sa fac nici un pas
pe treptele intunecate ale noptii.
Lacrimile tale nu-mi mai ard obrajii,
nu-mi mai sting flacara timida a rasului.
Du-te, singuratate, si lasa-mi inima libera.
Iata, incepand de aseara
bate, cu un trandafir invapaiat in poarta ei,
pasarea alba a iubirii.

Ochii

Am suflat in soare si l-am stins
ca sa uit culorile curcubeului
ce-mi aminteau de stralucirea ochilor tai.

Am suflat in luna si am stins-o
ca sa uit lumina ce rasarea
din irisii albastri ai ochilor tai.

Am suflat in stele si le-am stins
ca sa nu mai visez in fiece noapte
stelele aprinse ale ochilor tai.

Acum stau in intuneric
si in noaptea care plange cu lacrimi de roua
culorile pierdute ale anotimpurilor,

nu ma mai gandesc la nimic
decat la stralucitoarea lumina
a ochilor tai triumfatori.

vestmantul de gheata al iernii

Dantela de gheata / Ice lace

"sa sa revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica"

Nene Iancule! Cum stiai dumneata de bine sa oglindesti sufletul romanului, nimeni nu mai stie!

Mai bine de un secol si jumatate a trecut de la nasterea ta, doua razboaie si doua regimuri schimbate si noi, romanii... tot cum ne stiai matale am ramas. Sa radem? Sa plangem? Nu ne ramane decat sa raspundem mereu la aceeasi intrebare: "Vorba e... eu, eu pentru cine votez?"



Si sa facem ce ne-ai invatat dumneata cel mai bine sa facem - haz de necaz.

"N'acceptez point demission cousin Raoul. Pauvre jeune homme, embete par cochons opposition, veut faire coup de tete. Ne point se fier aux criailleries de ces canailles. Si Raoul se retire, ce cretin de prefet capable de tout compromettre. Pourrais plus garantir situation locale. Se duce dracului giudeţul."

"Costăchel Gudurău liberat az dimineaţă lipsă probe intenţie asasinat. Împăcat cu directoru. Pupat toţi piaţa endependenţi. Mâne sară logodna Raul madam Atenaisa Perjoiu. Dânsa renunţat orce pretenţie revandicare paraferna de la Albert Gudurău, dând înscris primit toată suma."

[Telegrame]



Nene Iancule! Pentru ca azi e ziua dumitale, iti uram din inima "La multi ani!" si fii fara grija, in sufletele noastre esti si vei ramane nemuritor.