Trebuie sa recunosc ca noi nu sarbatorim Halloween-ul; vom aprinde totusi o lumanare speciala ca sa ne fereasca de cele rele :) In schimb ne uitam cum sarbatoresc altii, ca Hoops and Yoyo de exemplu:
Iar pentru cei care se bucura de aceasta sarbatoare avem si o urare: Happy Haloween!
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
duminică, 31 octombrie 2010
joi, 28 octombrie 2010
marți, 26 octombrie 2010
o zi speciala
Ma grabesc sa scriu despre ziua de azi de la prima ora :)
Voi incepe mai intai prin a ura "La multi ani!" tuturor celor care poarta numele Sf. Dumitru.
Si tot azi voi fredona o melodie de suflet, care-mi aminteste ca acum 14 ani am spus "da" alesului meu :) Si chiar daca tocmai zilele acestea se intampla sa nu fim unul langa altul, stiu ca si el se va gandi la mine azi mai mult ca oricand <3 <3
Voi incepe mai intai prin a ura "La multi ani!" tuturor celor care poarta numele Sf. Dumitru.
Si tot azi voi fredona o melodie de suflet, care-mi aminteste ca acum 14 ani am spus "da" alesului meu :) Si chiar daca tocmai zilele acestea se intampla sa nu fim unul langa altul, stiu ca si el se va gandi la mine azi mai mult ca oricand <3 <3
miercuri, 20 octombrie 2010
dar de ziua ta
Dac-as fi fost cerul,
Ti-as fi pictat chipul
Cu cele mai senine culori,
Ca sa-ti oglindesc frumusetea.
Dac-as fi fost vantul,
Ti-as fi mangaiat urechile
Cu cele mai tandre soapte,
Ca sa stii ca esti iubita.
Dac-as fi fost ploaia,
Ti-as fi fredonat
Cele mai vesele melodii,
Ca sa-ti vad zambetul.
Dac-as fi fost noaptea,
Ti-as fi adus
Cele mai stralucitoare stele
In dar de ziua ta.
La multi ani, Carmen! Pentru ca nu sunt nici cerul, nici vantul, nici ploia, nici noaptea, iti dedic aceste versuri, care n-ar fi existat daca nu m-as fi gandit atat de mult la tine azi, de ziua ta.
Zambetul este primul pas spre fericire si sper sa te insoteasca azi toata ziua. Ia uita-te ce de zambete ti-am "adunat" si eu :)
Ti-as fi pictat chipul
Cu cele mai senine culori,
Ca sa-ti oglindesc frumusetea.
Dac-as fi fost vantul,
Ti-as fi mangaiat urechile
Cu cele mai tandre soapte,
Ca sa stii ca esti iubita.
Dac-as fi fost ploaia,
Ti-as fi fredonat
Cele mai vesele melodii,
Ca sa-ti vad zambetul.
Dac-as fi fost noaptea,
Ti-as fi adus
Cele mai stralucitoare stele
In dar de ziua ta.
La multi ani, Carmen! Pentru ca nu sunt nici cerul, nici vantul, nici ploia, nici noaptea, iti dedic aceste versuri, care n-ar fi existat daca nu m-as fi gandit atat de mult la tine azi, de ziua ta.
Zambetul este primul pas spre fericire si sper sa te insoteasca azi toata ziua. Ia uita-te ce de zambete ti-am "adunat" si eu :)
marți, 19 octombrie 2010
o zi de toamna...
Ziua de azi a inceput vijelios; norii cenusii au pus soarele pe fuga si au chemat ploaia si vantul sa-si faca de cap sub privirile ingaduitoare ale Toamnei. Fara mila, s-au jucat cu umbrela noastra pana au rupt-o, ne-au udat la piele, au blocat strazile orasului cu masini nervoase. Dar am hotarat sa ne pastram zambetul pe buze. Ca si cum nu s-ar fi multumit sa-mi trimita perechea intr-o noua calatorie, aceasta zi rautacioasa de Toamna mi-a zambit cand mi-a lasat caloriferele reci in casa, dar am pus repede de ceai si m-am incalzit de la o cana la alta. I-am facut si eu in ciuda, hotarata sa ies in oras, in tristul decor pe care mi l-a pregatit. Am umplut traistuta cu cadouri pentru sarbatoritul zilei si am framantat arome calde si insorite de rom si migdale pentru alti prieteni dragi. Nici ea nu s-a lasat mai prejos si seara m-a asteptat acasa pe intuneric; a pus ea cumva de-o pana de curent in cartier. Am aprins zambind toate lumanarile din casa si am citit randuri demult uitate. Satula de atata sfidare, mi-a readus lumina in casa, cateva vesti bune si cateva triste, ca sa nu ma bucur pana la sfarsit de victorie.
Dar victoria mea n-ar fi deplina in acest ultim ceas al zilei, fara incercarea de a-i aduce prietenei mele Carmen zambetul pe buze cu o dedicatie care sper sa-i alunge macar pentru o clipa tristetea din ultima vreme:
Dar victoria mea n-ar fi deplina in acest ultim ceas al zilei, fara incercarea de a-i aduce prietenei mele Carmen zambetul pe buze cu o dedicatie care sper sa-i alunge macar pentru o clipa tristetea din ultima vreme:
joi, 14 octombrie 2010
You've Got a Way
Astazi am revazut "Notting Hill" cu Hugh Grant si Julia Roberts si coloana sonora mi-a amintit de Shania. Am sorbit filmul si m-am delectat apoi cu muzica. Mi-am tinut respiratia la faimoasa replica: "I'm just a girl standing in front of a boy, asking him to love her." Merita revazut, chiar daca au trecut 10 ani peste el! Se fac tot mai rar comedii asa reusite...
marți, 12 octombrie 2010
Asteptare...
Fara tine, m-as fi ratacit
in negura singuratatii.
Alaturi de tine, am adunat
toate clipele fericite
si toate clipele nefericite
si le-am impletit in iubire.
Cand esti departe,
zilele cutreiera neobosite in cautarea ta,
una cate una...
Cand nu esti langa mine,
imi caut cu disperare busola sufletului.
Te astept cu nerabdarea navigatorului
rascolind orizontul pentru limanul din vis
Mi-e dor...
in negura singuratatii.
Alaturi de tine, am adunat
toate clipele fericite
si toate clipele nefericite
si le-am impletit in iubire.
Cand esti departe,
zilele cutreiera neobosite in cautarea ta,
una cate una...
Cand nu esti langa mine,
imi caut cu disperare busola sufletului.
Te astept cu nerabdarea navigatorului
rascolind orizontul pentru limanul din vis
Mi-e dor...
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Imagineaza-ti...
You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one
Daca lumea la care visa John Lennon ar fi existat, el ar fi implinit astazi 70 de ani. Era un idealist, un visator incurabil, iar noi am pierdut inainte de vreme un poet, un muzician, un pacifist care credea ca prin muzica lumea poate deveni mai buna. Cati dintre noi mai credem acest lucru azi, dupa atatia ani? Raspunsul la aceasta intrebare mai poate da lumii o sansa... Este suficient sa ne imaginam :)
joi, 7 octombrie 2010
tot ce e frumos se termina prea repede
A trecut deja o luna... O luna de la ultima zi a calatoriei noastre, cand in ciuda ploii si a frigului, am ales sa ne tinem de program si am pornit spre Stein am Rhein, in cantonul Schaffhausen, cel mai nordic canton al Elvetiei, aproape in intregime invecinat cu Germania.
Stein am Rhein este situat la iesirea Rinului din lacul Constance / Bodensee si este singurul oras din cantonul Schaffhausen care are pod peste Rin. Oraselul medieval este o alta bijuterie arhitectonica a Elvetiei. Aici casele isi spun povestile in minunate fresce murale. Nu se poate sa nu te opresti in dreptul fiecareia ca sa afli despre destinele celor care au marcat istoria acestor locuri. Sf. Gheorghe apare peste tot, ca un simbol al orasului si curand aveam sa aflam de ce. Pe malul Rinului se afla cea mai bine pastrata manastire medievala (benedictina) din Elvetia, sub hramul Sf. Gheorghe, fondata in vremea Imperiului Romano-German. Pe o colina, la intrarea in oras se afla un castel pe care insa n-am apucat sa-l vizitam, Hohenklingen, de unde este promisa o panorama care cuprinde si lacul Constance si raul Rin.
Pentru ca ploua prea tare ca sa ne incumetam sa vizitam cascadele Rinului, dupa vizita la Stein am Rhein am hotarat sa-i oferim Mariei surpriza mult-asteptata - vizita la Sea Life in Konstanz. In drum spre Konstanz am oprit pe culmea unui deal de unde am mai admirat inca o data minunatul oras medieval.
Am ajuns destul de repede la Konstanz (in Germania) si ne-am petrecut dupa-amiaza la Sea Life, in lumea vietuitoarelor marine; minunat amenajat, foarte educativ pentru copii, cu acvarii care incearca sa redea cat mai exact mediul de viata al pestilor. Surpriza cea mai mare a fost desigur zona pinguinilor.
Pe blogul Mariei vedeti un filmulet cu pinguinii :)))
Dupa Sea Life, o scurta vizita prin orasul vechi si ne-am grabit spre hotelul nostru din Nonnenhorn, urmariti de ploaie.
Seara am impachetat bagajele cu inima grea, dar cu speranta ca poate intr-o zi ne vom intoarce pe aceste meleaguri, gata sa descoperim si alte locuri minunate ale Elvetiei. In acelasi timp speram sa ne mai astepte acasa ultimele zile cu soare ale verii.
Stein am Rhein este situat la iesirea Rinului din lacul Constance / Bodensee si este singurul oras din cantonul Schaffhausen care are pod peste Rin. Oraselul medieval este o alta bijuterie arhitectonica a Elvetiei. Aici casele isi spun povestile in minunate fresce murale. Nu se poate sa nu te opresti in dreptul fiecareia ca sa afli despre destinele celor care au marcat istoria acestor locuri. Sf. Gheorghe apare peste tot, ca un simbol al orasului si curand aveam sa aflam de ce. Pe malul Rinului se afla cea mai bine pastrata manastire medievala (benedictina) din Elvetia, sub hramul Sf. Gheorghe, fondata in vremea Imperiului Romano-German. Pe o colina, la intrarea in oras se afla un castel pe care insa n-am apucat sa-l vizitam, Hohenklingen, de unde este promisa o panorama care cuprinde si lacul Constance si raul Rin.
Pentru ca ploua prea tare ca sa ne incumetam sa vizitam cascadele Rinului, dupa vizita la Stein am Rhein am hotarat sa-i oferim Mariei surpriza mult-asteptata - vizita la Sea Life in Konstanz. In drum spre Konstanz am oprit pe culmea unui deal de unde am mai admirat inca o data minunatul oras medieval.
Am ajuns destul de repede la Konstanz (in Germania) si ne-am petrecut dupa-amiaza la Sea Life, in lumea vietuitoarelor marine; minunat amenajat, foarte educativ pentru copii, cu acvarii care incearca sa redea cat mai exact mediul de viata al pestilor. Surpriza cea mai mare a fost desigur zona pinguinilor.
Pe blogul Mariei vedeti un filmulet cu pinguinii :)))
Dupa Sea Life, o scurta vizita prin orasul vechi si ne-am grabit spre hotelul nostru din Nonnenhorn, urmariti de ploaie.
Seara am impachetat bagajele cu inima grea, dar cu speranta ca poate intr-o zi ne vom intoarce pe aceste meleaguri, gata sa descoperim si alte locuri minunate ale Elvetiei. In acelasi timp speram sa ne mai astepte acasa ultimele zile cu soare ale verii.
vineri, 1 octombrie 2010
home-made pizza
Aseara am cedat rugamintilor Mariei si am incercat o pizza cu aluat peparat la masina de paine. Mica gospodina m-a ajutat pas-cu-pas si a pazit cu atentie cuptorul, ca sa nu cumva sa se arda mica noastra opera de arta culinara - Pizza Salami.
Si a fost tot atat de gustoasa pe cat de bine arata :)
Si a fost tot atat de gustoasa pe cat de bine arata :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)