Privim cu speranta catre cer, in cautarea soarelui care iese timid dintre nori. Zambesc la fiecare raza ce-mi bate in fereastra si in gand impletesc snururi alb-rosii pentru martisoarele sufletului. Poate ca macar de curiozitate, soarele va sta mai mult pe cer zilele aceastea, sa admire bogatia de culori si forme a martisoarelor care aduc atata fericire in jur.
Si sper eu sa-l cuceresc definitiv cu o melodie compusa si interpretata cu mult talent de Grigoras Dinicu - "Hora Martisorului"
Frumos! Aici e preimavara vara deja!
RăspundețiȘtergereMa bucur ca ti-a placut, Lumi :)
RăspundețiȘtergereCe fericita esti ca poti zambi in fiecare si soarelui :)) Eu sunt ca floarea-soarelui; daca nu ma incalzesc razele lui, stau trista cu capul plecat...
minunat text si melodie!
RăspundețiȘtergerePS: propun un exercitiu: priveste-o pe Maria ca pe Soare si încalzeste-te la zâmbetul ei! Vei înflori!
Va pupam
Frumos! vă trimit mrătisoare fictive, ca sunt bune si ele :*
RăspundețiȘtergereDraga Carmen, tu stii ce tonica e Maria :)) Ea imi readuce zambetul pe buze :)
RăspundețiȘtergereMultumesc, Nico! Orice martisoare sunt bine-venite :) Ne-aduc primavara mai aproape, macar in suflet.
RăspundețiȘtergere