Acum multi ani, intr-o discutie despre filmele copilariei, constatam cu surprindere si oarecare tristete ca generatia mai tanara nu a auzit de Fernandel, de Bourvil sau de... Norman Wisdom. Ma simteam batrana, ca si cum as fi calatorit in timp dintr-o alta epoca. Ma bucur ca Charlie Chaplin, Stan si Bran si Louis de Funes au trecut proba timpului, dar ma intristez sa constat ca atatia alti comici remarcabili au lipsit din copilaria tinerilor nostri.
Chiar si in vremurile de trista amintire, cu cenzura drastica a comunistilor, eram lipiti de televizor de cate ori rulau filme bune de comedie.
Ce mi-a placut in copilarie mai mult decat Stan si Bran sau Fernandel? Sir Norman Wisdom! Doamne ce mai radeam de gagurile sale si cat mai incercam sa-l imitam! Il scot astazi din cutiuta cu amintiri cu cateva scene memorabile care sper sa va faca pauza de ceai sau de cafea mai placuta, mai ales ca astazi este sarbatoarea Sf. Imparati Constantin si Elena. Le urez "La multi ani!" tuturor sarbatoritilor zilei.
Se afișează postările cu eticheta actori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta actori. Afișați toate postările
marți, 21 mai 2013
marți, 25 octombrie 2011
in memoriam
Liviu Ciulei, regizor, actor, scenograf, o marca emblematica a cinematografiei si teatrului romanesc s-a stins din viata azi-noapte, intr-un spital din Munchen, Germania. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Datorita intuitiei sale deosebite au fost descoperite talente aparte ca Irina Petrescu (pe care am admirat-o de mica), iar Margaretei Pislaru i-a oferit sansa de afirmare in teatru in "Opera de trei parale".
Datorita intuitiei sale deosebite au fost descoperite talente aparte ca Irina Petrescu (pe care am admirat-o de mica), iar Margaretei Pislaru i-a oferit sansa de afirmare in teatru in "Opera de trei parale".
luni, 6 iunie 2011
o poveste de viata, un film
Tot mai rar gasim azi filme care te vrajesc la propriu; care te tintuiesc in fata ecranului pana la sfarsit. Filmele curg pe banda rulanta la Hollywood, dar tot mai putine par sa aiba un mesaj adevarat sau de impact. Acolo filmul e industrie si succesul unei povesti se masoara dupa profitul incasarilor.
De curand am avut parte de un festin cinematografic din partea unui film independent pe care l-am ignorat in trecut pentru o recenzie aroganta si nemiloasa. Am dat peste el pe un canal de filme si trebuie sa recunosc ca l-am savurat. Regizorul Jordan Roberts a reusit sa stranga pentru povestea scrisa de el o mana de actori de... prima mana - Michael Caine, Christopher Walken si Josh Lucas. O drama destrama o familie, indeparteaza pe tata de fiu, pe nepot de bunic, dar in cele din urma destinul ii provoaca, ii reuneste, ii invata sa ierte si sa se ajute in momentele cele mai grele, asa cum trebuie sa se intample in orice familie. Nu voi spune mai multe, ca sa va las sa descoperiti singuri farmecul acestui film "Around the Bend". O sa radeti, o sa plangeti si o sa sperati alaturi de cei patru barbati Lair.
Numele regizorului poate sa vi se para necunoscut, dar de un alt film pentru care a semnat scenariul cu siguranta ati auzit "Marsul imparatului".
De curand am avut parte de un festin cinematografic din partea unui film independent pe care l-am ignorat in trecut pentru o recenzie aroganta si nemiloasa. Am dat peste el pe un canal de filme si trebuie sa recunosc ca l-am savurat. Regizorul Jordan Roberts a reusit sa stranga pentru povestea scrisa de el o mana de actori de... prima mana - Michael Caine, Christopher Walken si Josh Lucas. O drama destrama o familie, indeparteaza pe tata de fiu, pe nepot de bunic, dar in cele din urma destinul ii provoaca, ii reuneste, ii invata sa ierte si sa se ajute in momentele cele mai grele, asa cum trebuie sa se intample in orice familie. Nu voi spune mai multe, ca sa va las sa descoperiti singuri farmecul acestui film "Around the Bend". O sa radeti, o sa plangeti si o sa sperati alaturi de cei patru barbati Lair.
Numele regizorului poate sa vi se para necunoscut, dar de un alt film pentru care a semnat scenariul cu siguranta ati auzit "Marsul imparatului".
marți, 5 aprilie 2011
iubirea care strabate timpul...
Pentru pauza de ceai de astazi am facut ceva cu totul neobisnuit; mi-am facut o cutie de floricele (le mai spune cineva azi "floricele"? pop-corn!) si m-am asezat in fata ecranului ca intr-o sala de cinematograf. Doar ca nu voi urmari un film, ci voi scrie despre el, asa cum intentionam de ceva vreme. Iar intre timp mi-am dat seama ca nu e corect sa scriu despre un singur film, ci despre doua :)
Nu va mai tin pe jar si va spun ca oricat de mult mi-a placut filmul "The Lake House", am fost ignoranta pana saptamana trecuta; nu am stiut ca filmul era un remake. Si americanii se pricep destul de bine la remake-uri si acestea ajung de cele mai multe ori mai cunoscute decat filmele din care s-au inspirat. Asa s-a intamplat si cu "Siworae (Il Mare)", o productie sud-coreeana din 2000 pentru a carui productie s-au cheltuit 2,5 milioane de dolari. Mi s-a parut nedrept deci sa scriu despre "The Lake House" fara sa vad filmul coreean si bine am facut. Am descoperit cu uimire si incantare un film sensibil, cu o imagine superba si un soundtrack minunat, care sunt in armonie totala cu melancolia si singuratatea celor doua personaje.
In mare, povestea este aceeasi si nici nu are cum sa fie altfel, avand in vedere ca scenaristii coreeni au fost co-optati in echipa regizorului argentinian Alejandro Agresti caruia i-a fost incredintat proiectul american si un buget estimat la 40 de milioane de dolari . Povestea a fost chiar modificata putin, pentru a "netezi" putin ridurile lasate de paradoxurile temporale cu care se confrunta varianta originala. Aproape pare posibil ca doi oameni sa se cunoasca si sa se iubeasca chiar daca vietile lor sunt traite la o diferenta de doi ani. Si toate se intampla atunci cand ultimul chirias al casei de pe lac (de la ocean in cazul "Il Mare") lasa in cutia postala o scrisoare pentru urmatorul ocupant al casei. Printr-un miracol (sau bucla temporala sau oricum vrem sa o numim) scrisoarea ajunge... in trecut, la primul chirias, chiar fiul arhitectului care a proiectat casa. Ma opresc aici, pentru a lasa placerea descoperirii subiectului celor care inca nu l-au vazut si pentru a nu-i plictisi pe cei care l-au vazut deja.
In ciuda paradoxului temporal, filmul impresioneaza. Iti doresti ca Alex sa-si rezolve conflictele familiale cauzate de neincrederea in talentul sau si Kate sa nu mai fie singura, insotita in viata numai de amintiri - una dintre ele romanul "Persuasion" al lui Jane Austen. Si cu toate astea multi nu se pot opri sa se intrebe intocmai ca personajele filmului "este oare posibil?". Multi dintre criticii carora paradoxul temporal le-a jignit inteligenta au facut ceea ce au stiut mai bine - au criticat. In ciuda lor, filmul - pardon! - filmele au patruns direct in sufletul multor cinefili, care au incercat chiar sa descifreze enigma temporala. Eu va recomand sa nu o faceti; va veti alege cu o puternica durere de cap si prea multa hartie consumata pentru a demonstra aceasta posibilitate. Imi amintesc ca am mai facut acelasi lucru si cu "Somewhere in Time (1980)". Acolo personajul principal, jucat de regretatul Christopher Reeve, calatoreste la propriu in timp la chemarea iubitei sale (Jane Seymour). Amuzant e sa-mi dau acum seama ca actorul Christopher Plummer joaca si in "The Lake House" si in "Somewhere in Time". Si poate ati reusit sa vedeti "The Love Letter (1998)" in care un el si o ea comunica prin scrisori scrise la mai bine de o suta de ani distanta prin intermediul unui sertaras secret al unei masute de scris. Filmul a fost inspirat de povestirea cu acelasi nume scrisa de Jack Finney. Si uite-asa ajung sa scriu despre patru filme in loc de doua :))) E semn ca pauza de ceai trebuie sa se termine aici.
In incheiere un detaliu poate mai putin important, dar pe care l-am dorit lamurit. Nu stiu care este povestea casei din filmul coreean - mi s-a parut absolut superba, insa casa din filmul american a fost construita pentru filmari si apoi demolata :(
Nu va mai tin pe jar si va spun ca oricat de mult mi-a placut filmul "The Lake House", am fost ignoranta pana saptamana trecuta; nu am stiut ca filmul era un remake. Si americanii se pricep destul de bine la remake-uri si acestea ajung de cele mai multe ori mai cunoscute decat filmele din care s-au inspirat. Asa s-a intamplat si cu "Siworae (Il Mare)", o productie sud-coreeana din 2000 pentru a carui productie s-au cheltuit 2,5 milioane de dolari. Mi s-a parut nedrept deci sa scriu despre "The Lake House" fara sa vad filmul coreean si bine am facut. Am descoperit cu uimire si incantare un film sensibil, cu o imagine superba si un soundtrack minunat, care sunt in armonie totala cu melancolia si singuratatea celor doua personaje.
In mare, povestea este aceeasi si nici nu are cum sa fie altfel, avand in vedere ca scenaristii coreeni au fost co-optati in echipa regizorului argentinian Alejandro Agresti caruia i-a fost incredintat proiectul american si un buget estimat la 40 de milioane de dolari . Povestea a fost chiar modificata putin, pentru a "netezi" putin ridurile lasate de paradoxurile temporale cu care se confrunta varianta originala. Aproape pare posibil ca doi oameni sa se cunoasca si sa se iubeasca chiar daca vietile lor sunt traite la o diferenta de doi ani. Si toate se intampla atunci cand ultimul chirias al casei de pe lac (de la ocean in cazul "Il Mare") lasa in cutia postala o scrisoare pentru urmatorul ocupant al casei. Printr-un miracol (sau bucla temporala sau oricum vrem sa o numim) scrisoarea ajunge... in trecut, la primul chirias, chiar fiul arhitectului care a proiectat casa. Ma opresc aici, pentru a lasa placerea descoperirii subiectului celor care inca nu l-au vazut si pentru a nu-i plictisi pe cei care l-au vazut deja.
In ciuda paradoxului temporal, filmul impresioneaza. Iti doresti ca Alex sa-si rezolve conflictele familiale cauzate de neincrederea in talentul sau si Kate sa nu mai fie singura, insotita in viata numai de amintiri - una dintre ele romanul "Persuasion" al lui Jane Austen. Si cu toate astea multi nu se pot opri sa se intrebe intocmai ca personajele filmului "este oare posibil?". Multi dintre criticii carora paradoxul temporal le-a jignit inteligenta au facut ceea ce au stiut mai bine - au criticat. In ciuda lor, filmul - pardon! - filmele au patruns direct in sufletul multor cinefili, care au incercat chiar sa descifreze enigma temporala. Eu va recomand sa nu o faceti; va veti alege cu o puternica durere de cap si prea multa hartie consumata pentru a demonstra aceasta posibilitate. Imi amintesc ca am mai facut acelasi lucru si cu "Somewhere in Time (1980)". Acolo personajul principal, jucat de regretatul Christopher Reeve, calatoreste la propriu in timp la chemarea iubitei sale (Jane Seymour). Amuzant e sa-mi dau acum seama ca actorul Christopher Plummer joaca si in "The Lake House" si in "Somewhere in Time". Si poate ati reusit sa vedeti "The Love Letter (1998)" in care un el si o ea comunica prin scrisori scrise la mai bine de o suta de ani distanta prin intermediul unui sertaras secret al unei masute de scris. Filmul a fost inspirat de povestirea cu acelasi nume scrisa de Jack Finney. Si uite-asa ajung sa scriu despre patru filme in loc de doua :))) E semn ca pauza de ceai trebuie sa se termine aici.
In incheiere un detaliu poate mai putin important, dar pe care l-am dorit lamurit. Nu stiu care este povestea casei din filmul coreean - mi s-a parut absolut superba, insa casa din filmul american a fost construita pentru filmari si apoi demolata :(
marți, 29 martie 2011
omul si chitara
Intr-o pauza de ceai am descoperit o alta melodie superba a lui Ben Harper, in care foloseste o tehnica mai speciala de a canta la chitara, care aminteste de instrumentele orientale.
Varianta de studio este mai lunga si desigur, de o calitate indiscutabila, insa e intotdeauna interesant sa-l vedem pe Ben Harper cantand live.
Aceeasi melodie m-a dus imediat cu gandul la momentul absolut special din filmul "August Rush (2007)" in care Evan/August (interpretat de Freddie Highmore) foloseste instinctiv o tehnica straina multor chitaristi - guitar slap.
Si in acelasi film dedicat muzicii, Evan/August (Freddie Highmore) este provocat de Louis (Jonathan Rhys-Meyers) la un duel de chitara, alt moment de neuitat al filmului:
Am descoperit atunci cu uimire ca Jonathan Rhys-Meyers este un cantaret talentat. Pentru "August Rush", el a compus melodia "Something Inside":
Ups, era si Alex O'Loughlin pe-acolo? You bet! L-a interpretat pe fratele lui Louis.
Si atunci ma intreb de ce nu este Jonathan Rhys-Meyers cantaret rock? Raspunsul l-am aflat dintr-unul din interviurile sale - pur si simplu ii place mai mult sa fie actor :)))
Varianta de studio este mai lunga si desigur, de o calitate indiscutabila, insa e intotdeauna interesant sa-l vedem pe Ben Harper cantand live.
Aceeasi melodie m-a dus imediat cu gandul la momentul absolut special din filmul "August Rush (2007)" in care Evan/August (interpretat de Freddie Highmore) foloseste instinctiv o tehnica straina multor chitaristi - guitar slap.
Si in acelasi film dedicat muzicii, Evan/August (Freddie Highmore) este provocat de Louis (Jonathan Rhys-Meyers) la un duel de chitara, alt moment de neuitat al filmului:
Am descoperit atunci cu uimire ca Jonathan Rhys-Meyers este un cantaret talentat. Pentru "August Rush", el a compus melodia "Something Inside":
Ups, era si Alex O'Loughlin pe-acolo? You bet! L-a interpretat pe fratele lui Louis.
Si atunci ma intreb de ce nu este Jonathan Rhys-Meyers cantaret rock? Raspunsul l-am aflat dintr-unul din interviurile sale - pur si simplu ii place mai mult sa fie actor :)))
miercuri, 23 martie 2011
Liz Taylor: 1932-2011
Am aflat cu stupoare ca astazi s-a stins din viata o mare doamna a scenei si a filmului, Elizabeth Taylor. In cei 79 de ani ai sai a trait cat pentru mai multe vieti: accidente, opt casatorii, patru copii, o viata tumultoasa marca de boli, dar si de excese, dar mai ales roluri celebre, trei Oscaruri (unul pentru activitatile caritabile deosebite)... Ochii sai legendari albastri-violet umbriti de doua randuri de gene (o deformatie genetica) au devenit amprenta personala, completandu-i frumusetea legendara.
Daca ar fi sa aleg un titlu din filmografia ei, m-as opri la "Pisica pe acoperisul fierbinte (1958)", in care personajul interpretat de ea, Maggie isi doreste cu disperare sa fie iubita de sotul ei (Paul Newman). Si Liz a cautat o viata intreaga barbatul care s-o iubeasca si alaturi de care sa se simta implinita.
Odihneste-te in pace, Liz!
Daca ar fi sa aleg un titlu din filmografia ei, m-as opri la "Pisica pe acoperisul fierbinte (1958)", in care personajul interpretat de ea, Maggie isi doreste cu disperare sa fie iubita de sotul ei (Paul Newman). Si Liz a cautat o viata intreaga barbatul care s-o iubeasca si alaturi de care sa se simta implinita.
Odihneste-te in pace, Liz!
sâmbătă, 26 februarie 2011
goana dupa... Oscar
O singura zi ne mai desparte de faimoasa Gala de decernare a Premiilor Oscar. Cu mic cu mare, crema lumii filmului se va strange la Hollywood pentru o seara care promite sa fie altfel decat pana acum. Toaletele sunt deja probate, bijuteriile rezervate, speranta da tarcoale fiecarui nominalizat.
Daca ma intrebati cu ce am ramas de la editia trecuta, n-as avea prea multe de spus... prezentatorul a facut multe glume acide, foare acide, incat te intrebai de cand isi face Hollywoodul antireclama... Apoi multe-multe momente video de prezentare, care au lungit prea mult spectacolul. Partea frumoasa a fost totusi sa-i vad castigand pe Sandra Bullock (The Blind Side), Jeff Bridges (Crazy Heart) si prima femeie regizor premiata - Kathryn Bigelow pentru "The Hurt Locker", un film neasteptat de bun si neasteptat de premiat. Nu ca la Oscar nu s-ar premia filme bune, dar nu pot sa uit ca am lacrimat pentru marii perdanti - "Avatar" a lui James Cameron si "Inglourious Basterds" al lui Quentin Tarantino.
Dar editia din acest an propune si ea filme bune si mai mult decat atat atat, promite sa ofere o altfel de gala. In primul rand prezentatorii, caci da, vom avea doi prezentatori, amandoi tineri, amandoi talentati si de aceea nominalizati: James Franco, 32 de ani (nominalizat pentru cel mai bun actor in "127 hours") si Anne Hathaway, 28 de ani (nominalizata in 2009 pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Rachel getting married").
Asa ca voi astepta cu nerabdare rezultatul votului membrilor Academiei de anul acesta. Ma astept la o oarecare diferenta fata de premiile BAFTA, ca intotdeauna. Britanicii judeca filmele diferit fata de confratii lor de peste ocean. Ma astept ca "True Grit", "The Social Network" si "127 Hours", toate productii 100% americane, sa primeasca mai multa recunoastere. Sau poate nu? Cineva trebuie sa si piarda :( Ah, si mai sper totusi ca britanicul Christian Bale sa castige statueta pentru cel mai bun actor in rol secundar (The Fighter). O merita! Mai avem o zi de asteptat pana la aflarea castigatorilor. Ma rog, cu diferenta de fus orar probabil ceva mai mult...
In Romania nu vom avea parte de o transmisiune in direct a Galei, dar sper ca macar HBO sa o difuzeze inregistrata, ca sa pot savura si eu momentele de glorie ale castigatorilor.
Daca ma intrebati cu ce am ramas de la editia trecuta, n-as avea prea multe de spus... prezentatorul a facut multe glume acide, foare acide, incat te intrebai de cand isi face Hollywoodul antireclama... Apoi multe-multe momente video de prezentare, care au lungit prea mult spectacolul. Partea frumoasa a fost totusi sa-i vad castigand pe Sandra Bullock (The Blind Side), Jeff Bridges (Crazy Heart) si prima femeie regizor premiata - Kathryn Bigelow pentru "The Hurt Locker", un film neasteptat de bun si neasteptat de premiat. Nu ca la Oscar nu s-ar premia filme bune, dar nu pot sa uit ca am lacrimat pentru marii perdanti - "Avatar" a lui James Cameron si "Inglourious Basterds" al lui Quentin Tarantino.
Dar editia din acest an propune si ea filme bune si mai mult decat atat atat, promite sa ofere o altfel de gala. In primul rand prezentatorii, caci da, vom avea doi prezentatori, amandoi tineri, amandoi talentati si de aceea nominalizati: James Franco, 32 de ani (nominalizat pentru cel mai bun actor in "127 hours") si Anne Hathaway, 28 de ani (nominalizata in 2009 pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Rachel getting married").
Asa ca voi astepta cu nerabdare rezultatul votului membrilor Academiei de anul acesta. Ma astept la o oarecare diferenta fata de premiile BAFTA, ca intotdeauna. Britanicii judeca filmele diferit fata de confratii lor de peste ocean. Ma astept ca "True Grit", "The Social Network" si "127 Hours", toate productii 100% americane, sa primeasca mai multa recunoastere. Sau poate nu? Cineva trebuie sa si piarda :( Ah, si mai sper totusi ca britanicul Christian Bale sa castige statueta pentru cel mai bun actor in rol secundar (The Fighter). O merita! Mai avem o zi de asteptat pana la aflarea castigatorilor. Ma rog, cu diferenta de fus orar probabil ceva mai mult...
In Romania nu vom avea parte de o transmisiune in direct a Galei, dar sper ca macar HBO sa o difuzeze inregistrata, ca sa pot savura si eu momentele de glorie ale castigatorilor.
duminică, 16 ianuarie 2011
sa citim in Glob
Nu am talent de vrajitoare, dar mi-ar placea sa ma joc putin cu prezicerea castigatorilor Globului de Aur (Golden Globe) care va fi decernat in aceasta noapte.
Lupta pentru cel mai bun film - drama se da intre titluri puternice: "Black Swan", "The Fighter", "Inception", "The King's Speech", "The Social Network". Cred ca "The Social Network" are sanse multe sa castige trofeul si anunta castigatori si pentru cel mai bun scenariu original si pentru cea mai buna regie.
Pentru cel mai bun actor in rol principal intr-o drama avem o lista la fel de puternica de actori: Colin Firth (The King's Speech), James Franco (127 hours), Mark Whalberg (The Fighter), Jesse Eisenberg (The Social Network) si Ryan Gosling (Blue Valentine). Preferatul meu este Colin Firth, care tocmai ce a primit o stea pe faimoasa alee din Hollywood. Mi-ar placea sa castige trofeul!
Pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal as miza pe Natalie Portman (Black Swan). Nu ca celelalte ar fi departe, insa rolul din acest film este o adevarata provocare. Dar asta nu exclude ca Halle Berry (Frankie and Alice), Nicole Kidman (Rabbit Hole) care sper ca si-a revenit dupa "Australia", Michelle Williams (Blue Valentine) sau Jennifer Lawrence sa i-l sufle de sub nas.
La capitolul comedie se pare ca "The Kids are All Right" are sanse mari la trofeu, mai ales ca doua dintre actritele din distributie sunt pe lista de nominalizari pentru cea mai buna actrita in rol principal intr-o comedie: Annette Benning si Julianne Moore. O sa remarc doar ca "The Tourist" a reusit sa trimita pe lista de nominalizari si pe Angelina Jolie (pana si ea s-a amuzat pe seama acestei nominalizari) si pe Johnny Depp. Johnny Depp ocupa doua locuri pe lista de nominalizari pentru cel mai bun actor intr-o comedie (The Tourist si Alice in Wonderland). Oare asta inseamna sanse mai mari de a castiga trofeul? Pentru rolul Palarierului eu zic ca merita, chiar daca il regasesc pe lista de nominalizari alaturi de Kevin Spacey (Casino Jack), Jake Gyllenhaal (Love and Other Drugs) si Paul Giamatti (Barney's Version).
Am urmarit si categoria care premiaza cea mai buna muzica si am descoperit acolo melodia "Coming Home" din filmul "Country Strong", dar la aceeasi categorie filmul "Burlesque" (cu Cher si Christina Aguilera!!) are doua nominalizari, deci speranta pentru Country Strong s-ar putea sa ramana doar o speranta.
Nu-mi mai ramane decat sa astept pana maine dimineata pentru a descoperi castigatorii Globurilor de aur, editia cu numarul 68.
Lupta pentru cel mai bun film - drama se da intre titluri puternice: "Black Swan", "The Fighter", "Inception", "The King's Speech", "The Social Network". Cred ca "The Social Network" are sanse multe sa castige trofeul si anunta castigatori si pentru cel mai bun scenariu original si pentru cea mai buna regie.
Pentru cel mai bun actor in rol principal intr-o drama avem o lista la fel de puternica de actori: Colin Firth (The King's Speech), James Franco (127 hours), Mark Whalberg (The Fighter), Jesse Eisenberg (The Social Network) si Ryan Gosling (Blue Valentine). Preferatul meu este Colin Firth, care tocmai ce a primit o stea pe faimoasa alee din Hollywood. Mi-ar placea sa castige trofeul!
Pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal as miza pe Natalie Portman (Black Swan). Nu ca celelalte ar fi departe, insa rolul din acest film este o adevarata provocare. Dar asta nu exclude ca Halle Berry (Frankie and Alice), Nicole Kidman (Rabbit Hole) care sper ca si-a revenit dupa "Australia", Michelle Williams (Blue Valentine) sau Jennifer Lawrence sa i-l sufle de sub nas.
La capitolul comedie se pare ca "The Kids are All Right" are sanse mari la trofeu, mai ales ca doua dintre actritele din distributie sunt pe lista de nominalizari pentru cea mai buna actrita in rol principal intr-o comedie: Annette Benning si Julianne Moore. O sa remarc doar ca "The Tourist" a reusit sa trimita pe lista de nominalizari si pe Angelina Jolie (pana si ea s-a amuzat pe seama acestei nominalizari) si pe Johnny Depp. Johnny Depp ocupa doua locuri pe lista de nominalizari pentru cel mai bun actor intr-o comedie (The Tourist si Alice in Wonderland). Oare asta inseamna sanse mai mari de a castiga trofeul? Pentru rolul Palarierului eu zic ca merita, chiar daca il regasesc pe lista de nominalizari alaturi de Kevin Spacey (Casino Jack), Jake Gyllenhaal (Love and Other Drugs) si Paul Giamatti (Barney's Version).
Am urmarit si categoria care premiaza cea mai buna muzica si am descoperit acolo melodia "Coming Home" din filmul "Country Strong", dar la aceeasi categorie filmul "Burlesque" (cu Cher si Christina Aguilera!!) are doua nominalizari, deci speranta pentru Country Strong s-ar putea sa ramana doar o speranta.
Nu-mi mai ramane decat sa astept pana maine dimineata pentru a descoperi castigatorii Globurilor de aur, editia cu numarul 68.
vineri, 7 ianuarie 2011
zambiti, e Sf. Ion!
Astazi, crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sf. Ion. In traditia populara romaneasca se spune cine nu zambeste de Sf. Ion, nu va rade tot anul. Cum nu-mi doresc sa vi se intample asa ceva, sper ca videoclipurile de mai jos sa va smulga un zambet:
"La multi ani!" fetei mele, nasului nostru, cumnatului meu si tuturor prietenilor si prietenelor care poarta numele de Ion, Ionel, Ioana, Ionela, Oana...
"La multi ani!" fetei mele, nasului nostru, cumnatului meu si tuturor prietenilor si prietenelor care poarta numele de Ion, Ionel, Ioana, Ionela, Oana...
miercuri, 5 ianuarie 2011
Country Strong
M-am lasat din nou sedusa de ritmurile country, mai ales cand sunt puse in valoare de talente care o fac pentru prima oara. Cum ar fi... Gwyneth Paltrow!? De la iubita lui Shakespeare la muzica country (sa speram ca e o cacofonie permisa:)) e ceva cale de strabatut. Ei, totusi, cu un sot ca Chris Martin, celebrul solist al trupei Coldplay (de parca mai are nevoie de prezentare!), lucrurile se invata mai usor. Ca de exemplu cantatul la chitara, vocalizele. Unde exista si vointa si talent, iata ce iese:
Well done, Gwyneth! That's how it's done, sweetheart!
De unde si pana country, totusi? Cel mai nou film cu Gwyneth, Country Strong, se lanseaza in acest weekend in Statele Unite si pare a fi un film bun. Poate ca era vremea sa se faca filme bune si cu cantaretii de muzica country (ati vazut "Crazy Heart" cu Jeff Bridges?). Abia astept sa vad daca filmul se ridica la nivelul asteptarilor.
Well done, Gwyneth! That's how it's done, sweetheart!
De unde si pana country, totusi? Cel mai nou film cu Gwyneth, Country Strong, se lanseaza in acest weekend in Statele Unite si pare a fi un film bun. Poate ca era vremea sa se faca filme bune si cu cantaretii de muzica country (ati vazut "Crazy Heart" cu Jeff Bridges?). Abia astept sa vad daca filmul se ridica la nivelul asteptarilor.
duminică, 28 noiembrie 2010
Dirty Dancing... dupa 20 de ani
Cine nu-aminteste de "Dirty Dancing" si de dragostea imposibila dintre Johnny (Patrick Swayze) si Baby (Jennifer Gray)?! Si celebra replica "Nobody puts Baby in the corner!"?
Dupa 20 de ani si moartea tragica a lui Patrick Swayze, Jennifer Gray a primit invitatia de a participa la faimoasa emisiune "Dancing with the Stars". A acceptat provocarea. Multi au comentat ca ar fi facut-o pentru a-si relansa cariera, dar si mai multi au admirat-o pentru felul in care a luptat pentru a-si recuceri publicul. Pe mine m-a impresionat insa altceva, dincolo de faimoasa operatie estetica de nas, care i-a banalizat chipul. Odata acceptata invitatia, Jennifer (50 de ani deja) a trebuit sa-si faca un control medical. A descoperit ca are o vertebra cervicala sparta de la un accident din tinerete care risca sa o lase paralizata. Asa ca s-a operat si vertebra i-a fost inlocuita de o proteza care-i uneste vertebrele cu suruburi. Apoi medicul a sfatuit-o sa rezolve o alta problema legata de un ganglion tiroidian. Zis si facut, ca sa afle apoi ca acolo se dezvolta, in stare incipienta, un cancer. S-a recuperat timp de doua luni dupa aceste operatii si a intrat in concurs. M-am bucurat sa o vad castigand, indiferent cat de mult s-a comentat impotriva ei. Va invit s-o urmariti intr-un vals vienez, alaturi de partenerul ei din concurs, Derek Hough. O sa vedeti cu cata grija ii sprijina el capul, ca sa nu sufere. Am inteles ca si antrenamentele si coregrafia au fost o adevarata provocare, tocmai din cauza problemelor medicale. Faptul ca au reusit sa cucereasca juriul si publicul in ciuda acestor dificultati, ma trimite inca o data cu gandul la Dirty Dancing.
Well done, Jennifer!
Dupa 20 de ani si moartea tragica a lui Patrick Swayze, Jennifer Gray a primit invitatia de a participa la faimoasa emisiune "Dancing with the Stars". A acceptat provocarea. Multi au comentat ca ar fi facut-o pentru a-si relansa cariera, dar si mai multi au admirat-o pentru felul in care a luptat pentru a-si recuceri publicul. Pe mine m-a impresionat insa altceva, dincolo de faimoasa operatie estetica de nas, care i-a banalizat chipul. Odata acceptata invitatia, Jennifer (50 de ani deja) a trebuit sa-si faca un control medical. A descoperit ca are o vertebra cervicala sparta de la un accident din tinerete care risca sa o lase paralizata. Asa ca s-a operat si vertebra i-a fost inlocuita de o proteza care-i uneste vertebrele cu suruburi. Apoi medicul a sfatuit-o sa rezolve o alta problema legata de un ganglion tiroidian. Zis si facut, ca sa afle apoi ca acolo se dezvolta, in stare incipienta, un cancer. S-a recuperat timp de doua luni dupa aceste operatii si a intrat in concurs. M-am bucurat sa o vad castigand, indiferent cat de mult s-a comentat impotriva ei. Va invit s-o urmariti intr-un vals vienez, alaturi de partenerul ei din concurs, Derek Hough. O sa vedeti cu cata grija ii sprijina el capul, ca sa nu sufere. Am inteles ca si antrenamentele si coregrafia au fost o adevarata provocare, tocmai din cauza problemelor medicale. Faptul ca au reusit sa cucereasca juriul si publicul in ciuda acestor dificultati, ma trimite inca o data cu gandul la Dirty Dancing.
Well done, Jennifer!
marți, 9 februarie 2010
bedtime story
Poate ca as fi aflat de Rupert Penry Jones mult mai tarziu, daca nu as fi fost fan Jane Austen ca sa-l descopar intr-o ecranizare a romanului Persuasiune. Foarte talentat, mai ales cand isi foloseste harul pentru a spune o poveste de noapte buna. Eu m-am bucurat ca un copil de acest moment special.
Asa incat, mamici, fiti cu bagare de seama cand va intalniti cu "agentul 006 si un pic"! Copiii nostri au mai multa nevoie decat credem de noi, sa luam parte la joaca lor :)
Asa incat, mamici, fiti cu bagare de seama cand va intalniti cu "agentul 006 si un pic"! Copiii nostri au mai multa nevoie decat credem de noi, sa luam parte la joaca lor :)
joi, 14 ianuarie 2010
tea talk
N-as fi deschis subiectul, daca la birou n-ar fi venit zilele trecute vorba despre actori britanici. Parca totul pornise de la un top cu "cei mai frumosi" in care era la loc de cinste Orlando Bloom. Colegele mele nu-l vedeau in top, iar eu chiar am zis ca englezii nu sunt prea frumosi. Si-apoi repede mi-am muscat limba, caci mi-au fost amintiti Clive Owen, Pierce Brosnan, iar eu am inceput imediat sa adaug - Rupert Penry-Jones, Hugh Dancy, Colin Firth si un nume care parea sa fie necunoscut colegelor mele - Richard Armitage. L-au google-it repede (sau goagalit, cum ar spune stim-noi-cine) si am auzit un Aaaaah!
Yes, indeed! Este actorul pe care l-am indragit instant cand am vazut ecranizarea unui roman minunat al lui Elisabeth Gaskell, Nord si Sud, citit pe vremea liceului. Intr-o calatorie la Londra am cautat DVD-ul cu filmul ca sa-l am numai pentru mine. Cei de la BBC nici nu si-au imaginat ce succes imens va avea filmul datorita protagonistilor din rolurile principale. Si iata-l in rolul lui John Thornton:
In primavara am descoperit intamplator un alt film cu el realizat de BBC - Sparkhouse. O drama rascolitoare despre doi tineri indragostiti care nu pot fi impreuna datorita barierelor sociale. Un "La rascruce de drumuri" rescris pentru zilele noastre de Sally Wainwright, cu un har deosebit. Aici Richard joaca un alt John - Stranding:
Poate ca intr-o buna zi o sa ajung sa vad si filmul din seria Shakespeare Retold - Macbeth, in care joaca alaturi de un alt actor britanic pe care il apreciez in mod deosebit - James McAvoy.
La invitatia lui Dawn French, a acceptat sa joace in seria comica "Vicarul din Dibley" ale carei cote de audienta au explodat pur si simplu. Ea este vicar intr-o mica parohie de langa Londra si in plus cu cam multe kilograme, iar el este contabil, se cam fereste sa se laude cu asta si este oarecum inexplicabil atras de ea. Ce ti-e si cu dragostea:
Si in final, iata-l spunand o foarte nostima poveste de noapte-buna - I'm not going out there - pentru CBeebies (recomand site-ul mamicilor de prescolari):
La invitatia lui Dawn French, a acceptat sa joace in seria comica "Vicarul din Dibley" ale carei cote de audienta au explodat pur si simplu. Ea este vicar intr-o mica parohie de langa Londra si in plus cu cam multe kilograme, iar el este contabil, se cam fereste sa se laude cu asta si este oarecum inexplicabil atras de ea. Ce ti-e si cu dragostea:
Si in final, iata-l spunand o foarte nostima poveste de noapte-buna - I'm not going out there - pentru CBeebies (recomand site-ul mamicilor de prescolari):
In prezent joaca in serialele BBC Robin Hood si MI5(Spooks). Mie mi se pare mai frumos si mai talentat decat Orlando Bloom, dar fara sansa de a juca in blockbustere americane.
vineri, 25 decembrie 2009
un film de Craciun
Fallen Angel (Ingerul cazut, tradus ad-literam) este filmul pe care il vad cu placere de fiecare data, preferabil de Craciun. Un alt gen de cadouri se afla in centrul actiunii acestui film; sunt cadouri sufletesti, carora nu le pot rezista nici cei mai impovarati de tragediile vietii.
Un Garry Sinise asa cum nu am vazut in filmele de pana acum si o Joely Richardson atat de rafinata... Un film care te lasa cu gandul la adevaratele cadouri de Craciun, dar mai ales la faptul ca gesturi simple, pornite din inima pot fi cadouri de Craciun de nepretuit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)