am si eu o mandrie

Cei care ma cunosc stiu ca am cazut de ani buni in patima cusutului, ca m-am dedat pasiunii de a scoate la lumina camasi traditionale cu vechime, ca de artizanatul modern ma cam saturasem. Cei care ma cunosc mai putin, nu stiu ca de vreun an nu mai pot coase cum coseam in vremurile bune.

Dar suratele mele de ac continua sa coasa si sa surprinda lumea cu creatiile lor. Nu, nu aici la noi acasa, unde prea putini mai sunt interesati de adevaratele traditii, de arta, de cultura, ci in Orasul Luminilor, acolo unde crema creatiei moderne este expusa la faimosul Centru Pompidou. Si asa ajung sa-mi afirm si eu mandria mea de apartenenta la acest grup de romance frumoase, puternice, pentru care nu exista obstacole in a realiza camasi cu care se mandresc si vorbesc in lumea larga despre frumusetea traditiilor romanesti.

Iata si reteta unei initiative de succes!

Se ia o femeie vizionara si hotarata sa puna in valoare ia, camasa romaneasca, care a sedus artisti faimosi sa o picteze, ca Matisse si al sau faimos tablou "La blouse roumaine". Se adauga o mana de femei puternice, hotarate sa aduca arta la viata cu panza si acul. Astfel, fiecare coase versiunea proprie a camasii din tablou. Se condimenteaza cu accesoriile potrivite si se serveste cald de Sf. Andrei si de 1 Decembrie, direct langa tabloul din galeria Pompidou. Totul prin eforturi proprii, fara sprijinul autoritatilor romane, care de regula marcheaza Ziua Nationala cu parade si multe vorbe pompoase. Iata de ce despre aceasta frumoasa initiativa nu se va scrie nicaieri, nu se va difuza nicio stire, pe niciun canal. Si iata de ce am ales sa scriu eu. Pentru ca Ioana, Maria, Stefania, Antoanela, Daniela, Mirela, Raluca, Stefana poate nu au facut stire in Romania cu gestul lor, dar au impresionat masiv personalul galeriei si vizitatorii, care nu mai conteneau cu laudele si se considerau norocosi ca au putut fi martorii acestei unice ocazii de a vedea arta coborand din tablou. Pentru ca da, ia noastra e arta; a inspirat si continua sa inspire.

Credit foto: Stefania Tsakiraki

Ioana Corduneanu despre impresiile de la fata locului: "Lectie de arta vie astazi la Pompidou.

Surpriza pentru sute de vizitatori, bucurie pentru ghizi si profesori care au avut sansa sa inteleaga ce l-a inspirat pe Matisse. Complimente si felicitari!
Fiecare camasa e unica iar ‘plansa’ este in vazul lumii, la indemana tuturor.
Cine mai are chef sa picteze cu acul? "

sursa foto 

#IAeARTA
"Acum, aici, s-a inteles mesajul  "

Credit foto: Stefania Tsakiraki

Asociatia Semne Cusute a fost creata la initiativa Ioanei Corduneanu si a unei maini de femei indragostite iremediabil de camasile traditionale. Scopul ei este de a raspandi obiceiul romancelor de a-si coase propriile camasi traditionale si mai nou, de a face posibil celor care nu-si pot coase, sa cumpere dintre cele cusute de mesterite cu experienta, din magazinul dedicat.

Despre experienta sa la Paris, a scris si Daniela aici. 

pregatiri de Sanziene

Nu sunt un mare fan Facebook, dar trebuie sa-i recunosc meritele atunci cand le are. Anul trecut am descoperit o comunitate care a inflorit exponential si a castigat tot mai multi admiratori in lumea intreaga, pentru ca scopul acesteia este unul laudabil - promvarea iei, camasa traditionala romaneasca. Iar anul acesta actiunea lor a luat amploare si la 24 iunie, de Sanziene si-au propus sa imbrace planeta in ie. Comunitatea  La Blouse Roumaine a preluat titlul tablourilor celebrului pictor francez Henri Matisse, care la randul sau a fost fermecat de frumusetea camasii traditionale romanesti.

sursa foto

sursa foto

sursa foto

Recunosc ca am inceput sa frecventez tot mai mult pe Facebook acest minunat grup si astfel am descoperit alti oameni pasionati de redarea stralucirii camasii noastre traditionale si a pasiunii de a coase si purta aceste adevarate obiecte de arta. 

Si cum ma numar printre norocosii care au mostenit din lada de zestre a bunicelor cateva piese de costume populare, ma grabesc sa le scutur, sa le spal si sa le calc, caci m-am hotarat si eu sa ma alatur celor care de Sanziene vor imbraca ia si o vor arata lumii intregi. Saptamanile viitoare imi propun sa vizitez si eu expozitia "Maiastra, povestea nespusa a iei" anuntata de galeria Galateca.

Pana atunci, va ofer un "clin d'oeil" asupra comorii din lada mea de zestre, un motiv floral si unul geometric, cu simbolistica straveche. Chiar daca din nefericire povestile lor s-au pierdut in negura timpurilor, caci au mai bine de 70 de ani, sper ca Maria mea sa continue sa iubeasca si sa pretuiasca la fel ca mine aceasta istorie nescrisa a familiei noastre, costumele populare. Mai multe, saptamana viitoare si de Sanziene.

Si cine stie, poate ne intalnim la o pauza de ceai sau de cafea in ie pe blog sau pe Facebook!? :)

Bach to Basics

Dupa o alta zi petrecuta la tara printre randurile de vie, aseara mi-am permis un rasfat la care de ceva vreme am sperat - un concert Alexandru Tomescu la Catedrala Romano-Catolica Sf Iosif din Bucuresti. Pentru ca era anuntata intrare libera, fara bilete, am plecat de-acasa ceva mai devreme si am avut astfel ocazia sa particip la liturghie.

A fost pentru prima oara cand am participat la o slujba intr-o biserica catolica si asa am aflat de sarbatoarea de astazi, Trupul si Sangele Domnului, pe care noi ortodocsii n-o avem in calendarul religios. Stiam ce semnifica eucharistia, dar nu stiam ca se si serbeaza. Am aflat mai multe de la preotul catolic, care a povestit despre originile indepartate ale acestei sarbatori. Carmen i-a dedicat astazi o pagina pe blogul ei si astfel am aflat ca sarbatoarea este atat de importanta, incat este zi libera in landurile majoritar catolice din Germania.

Am avut cateva momente sa admir biserica in interior, desi n-am reusit sa fac prea multe poze, caci s-a umplut rapid de lumea care la fel ca mine aflase ca in seara aceasta Alexandru Tomescu va canta Bach la faimoasa vioara Stradivarius Elder-Voicu la care a castigat prin concurs dreptul de a canta timp de cinci ani. Violonistul este celebru nu doar pentru talentul sau, dar si pentru faptul ca de ani buni organizaeaza turnee de popularizare a muzicii clasice. Turneul Stradivarius de anul acesta s-a numit "Bach to Basics" si a fost dedicat strangerii de fonduri pentru fundatia "Hope and Homes for Children" din Romania. 

In ciuda faptului ca in scurt timp biserica a devenit neincapatoare si oamenii se straduiau sa stea oriunde se gasea loc liber, in clipa in care violonistul a inceput sa cante, toate agitatia a incetat prin farmec, iar sonatele si partitele de Bach pentru vioara solo BWV 1001-1006 si-au facut loc de indata in sufletul fiecaruia. Fiecare parte a concertului aducea in biserica lumina de o alta culoare, in acord cu atmosfera muzicii - albastru, rosu, violet. Probabil in pregatirea sarbatorii de a doua zi, sfantul lacas era plin de flori - crini si trandafiri, asa incat pana la urma aproape toate simturile ne-au fost incantate. 

Am plecat tarziu spre casa, relaxata si cu zambetul pe buze, in ciuda oboselii de peste zi, cu aceeasi convingere ca un concert intr-o biserica catolica este cu adevarat un eveniment deosebit.

Mai multe imagini si impresii proaspete despre turneul Stradivarius de anul acesta gasiti chiar pe pagina de Facebook a lui Alexandru Tomescu.

thank you for the music

Pe toate canalele de stiri astazi a fost anuntat evenimentul - s-a deschis la Stockholm un muzeu dedicat grupului ABBA. Ca orice fan, m-am bucurat si eu de la distanta si am apreciat initiativa suedezilor.

                                  sursa foto

Si cum se pare ca muzica mi-a inspirat mai toate postarile de o saptamana incoace, voi fredona in continuare, de data aceasta alaturi de ABBA. Le multumesc si eu pentru muzica ce mi-a facut mai frumoasa copilaria, adolescenta, tineretea si asa mai departe, caci muzica lor nu tine de varsta, timp, loc.







Doamne ce-mi mai doresm si eu o salopeta asa ca a Fridei sau a Agnethei :)

o nunta de poveste

In fiecare fetita sta ascunsa o printesa care viseaza la un print frumos care va veni sa o caute pe un cal alb. Iata de ce suntem atrase de asemenea evenimente cand acestea se intampla in realitate. Iata de ce am fost alaturi de Kate si ne-am bucurat cand printul mostenitor, William, a ales-o pe ea dintre toate, chiar daca bunicul ei a fost miner, iar din familia ei lipsea "sangele albastru".

Iar astazi am avut parte de o nunta de vis, in care cerul a zambit desi se anunta ploaie, tinerii indragostiti si-au aratat bucuria miilor de oameni care au umplut strazile Londrei pentru a-i vedea si a le arata la randu-le dragostea lor.



M-am bucurat si eu de ceremonialul impresionant si de frumusetea traditiilor Casei Regale Britanice. Tanara Kate este de acum Ducesa Katherine de Cambridge.

Si-a tinut ascunsa rochia de mireasa chiar si de ochii viitorului sot. O miscare inteleapta; de ce sa lasi lumea sa-si spuna parerea inainte de nunta si sa-ti strice dispozitia? Bravo ei! Iar rochia a fost minunata. S-a pariat pana si pe culoarea palariei reginei, speculandu-se ca va fi galbena. Ori britanicii isi cunosc prea bine suverana, ori ea a vrut sa le faca pe plac, dar Regina Elizabeth aparut intr-o tinuta galbena cocheta, asa cum ne-a obisnuit. Lumea se intreba daca emotiile o vor coplesi pe Kate, ca in cazul predecesoarei ei, Lady Di si va incurca numele consortului. Asa cum ne asteptam, Kate a dat dovada de o mare stapanire de sine si de un autocontrol care a maturat orice sansa de a gresi. Totul a iesit perfect, asa cum merita tanarul cuplu. Ce va fi dupa aceea? Sa speram ca soarta va fi mai blanda cu ei decat a fost cu parintii lui William.

M-a impresionat desfasurarea de forte a garzilor de parada, a politistilor si serviciilor secrete. Datorita lor, totul s-a petrecut fara incidente. Pana si praslea Harry s-a tinut de cuvant si a incercat sa-si tempereze sagalnicia. I-am zarit printre oaspeti pe David si Victoria Beckam, pe Elton John si David Furnish, pe Printul Albert de Monaco (proaspat casatorit si el)...

Cele mai emotionante momente (pentru mine)? Cand Kate ajunge la altar langa William, el ii sopteste: "You're beautiful!". La iesirea din catedrala, dupa ce s-au urcat in trasura, Kate il intreaba "Are you happy?"





Desi nu sunt regalista, cateodata stau si ma intreb daca totusi monarhia nu ar fi oferit o oportunitate mai buna Romaniei dupa Revolutie. Pe steagul gaurit am fi putut avea o stema frumoasa, politicienii si-ar fi vazut de bataile lor, in timp ce romanii poate ar fi fost mai uniti si mai mandri sub semnul coroanei. Sau poate nu?

Romanii n-au vazut decat aspectul pecuniar - de ce sa le dam inapoi palatele? De ce sa le dam inapoi pamanturile? Dar romanii ce au facut cu pamanturile recuperate dupa revolutie, cu padurile? Printul Charles a cumparat o ferma in Transilvania si incearca sa puna pe picioare aici ceea ce-i place cel mai mult - o ferma cu produse naturale. Asa a inteles de ce Regina Maria (nepoata a Reginei Victoria) a fost fericita si a indragit aceste meleaguri.

in asteptare...

Doua evenimente importante vor fi in atentia mea maine.

Primul, casatoria Printului William cu Kate Middleton. Multe pregatiri si agitatie mediatica inaintea celei mai urmarite nunti. Detalii despre eveniment pe site-ul dedicat. Sa le uram "Casa de piatra!", o casnicie lunga si frumoasa, ca a Reginei Elisabeta, bunica printului mostenitor. Daca am noroc, poate fur si eu cateva momente la televizor.

Mult mai tarziu vineri, un alt eveniment pe care il voi urmari va fi ultima lansare a navetei spatiale Endeavour, comandata in ultima sa misiune de catre Mark Kelly. Lansarea a fost amanata cateva zile pentru a permite unei rachete cu provizii pentru Statia Spatiala Internationala sa fie lansata din Khazahstan (ieri). Le urez celor sase astronauti "Cer senin si misiune usoara!" Daca matematica mea e corecta, vor fi 12 astronauti pe statia spatiala. In iunie, ultima naveta spatiala americana ramasa in serviciu, Atlantis, va pleca si ea in ultima sa misiune inainte de pensionare.

primul avant in spatiu

Astazi toata ziua am avut sentimentul ciudat ca e o zi speciala. Nici n-am apucat bine sa-mi plimb degetele prin calendar, ca cifra 12 din dreptul lunii aprilie mi-a facut cu ochiul ;)

Se implinesc azi 50 de ani de cand omul si-a facut avant in spatiu - cosmonautul Yuri Gagarin a pornit in calatoria sa orbitala in jurul Pamantului cu prima naveta Vostok, al carui tablou de bord arata cam asa:



Google ne aminteste evenimentul asa cum ne-a obisnuit, cu o grafica speciala:



Trist este ca Yuri Gagarin nu a apucat sa se bucure de prea multe aniversari ale reusitei sale. A murit pe 27 martie 1968 intr-un accident invaluit de mister, in conditii de zbor dificile, la bordul unui avion de lupta MIG 15. In ciuda tuturor speculatiilor, anchetele initiale au lasat mari semne de intrebare, iar decizia Rusiei din 2007 de a nu redeschide anchetarea acestui accident nu face decat sa nasca si mai multe semne de intrebare.

Cosmonautii de pe Statia Spatiala Internationala ii vor aduce tribut mai special; au filmat cadre in aceleasi locuri in care acum 50 de ani a filmat Gagarin din capsula Vostock pentru a fi montate intr-un film "First Orbit" alaturi de cadrele originale ale lui Gagarin.




In Huntsville, Alabama, unde a demarat programul spatial american cu ambitii mari dupa razboi, succesul rusilor avea un gust amar.


Dar asta nu a facut decat sa-i ambitioneze pe americani si iata de ce tot astazi sarbatorim 30 de ani de la lansarea primei navete spatiale americane - Columbia (in 1981) cu doi astronauti la bord (John Young si Robert Crippen). Programul navetelor spatiale inceput in 1981 se va incheia anul acesta. Columbia , Discovery, Atlantis, Endeavour ... erau minilaboratoare spatiale care orbitau in jurul Pamantului. Vremea lor a apus odata cu construire Statiei Spatiale Internationale.



Sa ne amintim deci astazi de pionierii spatiului, de cei care ne-au facut sa ne mandrim de realizarile umanitatii, dar si de cei care nu s-au mai intors si au ramas in ceruri.

Discovery se intoarce din ultima sa misiune

Astazi Discovery s-a "separat" de Statia Spatiala Internationala, iar maine se va intoarce pe Pamant pentru ultima oara. In noaptea aceasta norocosii vor putea vedea traiectoria navetei inainte de reintrarea in atmosfera terestra. A sosit timpul pentru Discovery sa se "odihneasca" la sol, intr-un muzeu. Din 1984, a treia naveta spatiala americana a participat in 39 de misiuni in spatiu.



Astazi, echipajul de pe Discovery a primit desteptarea cu un apel surpriza de la William Shatner, actorul care l-a interpretat pe Capitanul Kirk in Star Trek. Cei sase astronauti aflati la bord i-au adus navetei un tribut, referindu-se la ea ca la o nava extraordinara, care se afla inca intr-o forma excelenta. Inca doua misiuni americane se vor mai servi de ultimele doua navete spatiale (Endeavour si Atlantis), inainte de a fi si acestea "pensionate" la sfarsitul anului. Va urma o perioada in care programul spatial international se va baza pe rachetele rusesti Soyuz.



Ii uram aterizare lina lui Discovery maine.
"Roger Houston. It's good to be home!"

Discovery inainte de pensionare

Joi, 24 februarie, dupa mai multe luni de amanari naveta spatiala Discovery si-a inceput ultima misiune in spatiu. Norocosii calatori dintr-un avion pe ruta Orlando, FL - Richmond, VA au reusit sa filmeze lansarea "de la inaltime", cu un iPhone. Si culmea e ca toate acestea nu s-ar fi intamplat daca avionul nu ar fi plecat in cursa cu doua ore intarziere. Clipul a facut furori saptamana asta peste tot in lume, asa ca il voi pastra in "cutiuta mea cu lucruri pretioase".

goana dupa... Oscar

O singura zi ne mai desparte de faimoasa Gala de decernare a Premiilor Oscar. Cu mic cu mare, crema lumii filmului se va strange la Hollywood pentru o seara care promite sa fie altfel decat pana acum. Toaletele sunt deja probate, bijuteriile rezervate, speranta da tarcoale fiecarui nominalizat.

Daca ma intrebati cu ce am ramas de la editia trecuta, n-as avea prea multe de spus... prezentatorul a facut multe glume acide, foare acide, incat te intrebai de cand isi face Hollywoodul antireclama... Apoi multe-multe momente video de prezentare, care au lungit prea mult spectacolul. Partea frumoasa a fost totusi sa-i vad castigand pe Sandra Bullock (The Blind Side), Jeff Bridges (Crazy Heart) si prima femeie regizor premiata - Kathryn Bigelow pentru "The Hurt Locker", un film neasteptat de bun si neasteptat de premiat. Nu ca la Oscar nu s-ar premia filme bune, dar nu pot sa uit ca am lacrimat pentru marii perdanti - "Avatar" a lui James Cameron si "Inglourious Basterds" al lui Quentin Tarantino.

Dar editia din acest an propune si ea filme bune si mai mult decat atat atat, promite sa ofere o altfel de gala. In primul rand prezentatorii, caci da, vom avea doi prezentatori, amandoi tineri, amandoi talentati si de aceea nominalizati: James Franco, 32 de ani (nominalizat pentru cel mai bun actor in "127 hours") si Anne Hathaway, 28 de ani (nominalizata in 2009 pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Rachel getting married").



Asa ca voi astepta cu nerabdare rezultatul votului membrilor Academiei de anul acesta. Ma astept la o oarecare diferenta fata de premiile BAFTA, ca intotdeauna. Britanicii judeca filmele diferit fata de confratii lor de peste ocean. Ma astept ca "True Grit", "The Social Network" si "127 Hours", toate productii 100% americane, sa primeasca mai multa recunoastere. Sau poate nu? Cineva trebuie sa si piarda :( Ah, si mai sper totusi ca britanicul Christian Bale sa castige statueta pentru cel mai bun actor in rol secundar (The Fighter). O merita! Mai avem o zi de asteptat pana la aflarea castigatorilor. Ma rog, cu diferenta de fus orar probabil ceva mai mult...

In Romania nu vom avea parte de o transmisiune in direct a Galei, dar sper ca macar HBO sa o difuzeze inregistrata, ca sa pot savura si eu momentele de glorie ale castigatorilor.

uite eclipsa, nu mai e eclipsa

Ne-am trezit de dimineata, ne-am pregatit modestul aparat foto si am inceput sa scrutam cerul pe la 9.15. Ne-am intristat repede, caci soarele nu se vedea din stratul gros de nori :( Mi-am facut socoteala ca cel mai bine as putea vedea efectul eclipsei pozand din cand in cand curtea, dar... fiind deja innorat, nici asa nu am vazut mare lucru :(

Asa ca am dat drumul la televizor, sa vedem eclipsa de la Galati, Constanta, Iasi, Bucuresti. Cand credeam ca am pierdul primul eveniment important al anului, iata ca norii s-au indurat de noi, suficient cat sa facem cateva fotografii, ca amintire :)

pe ritmurile lui Haciaturian

Nu sunt superstitioasa din fire, asa ca sambata, 13 iunie, mi s-a parut o data potrivita pentru o seara de balet - Spartacus, cu ansamblul de balet din Moscova. La Sala Palatului lume multa; i-am admirat pe cei imbracati elegant - respirau un aer occidental - si am incercat sa-i ignor pe cei care se prezentau la un astfel de eveniment in blugi si tricou sau intr-o tinuta potrivita mai degraba pentru o seara la disco. Un spectacol reusit, dozat ca efort pentru ceea ce probabil s-a considerat ca meritam noi, bucurestenii. Decor deosebit, scenografie inteligenta, costume rafinate au adaugat valoare evolutiei balerinilor. Nu sunt specialista, dar ca spectator, privirea mi-a fost incantata de ceea ce s-a intamplat pe scena, desi poate nu se compara cu ceea ce Balshoi a oferit cu acest spectacol pe alte meridiane. In pauza am tras o fuguta la un chiosc de peste drum pentru o sticluta de apa, caci caldura ma topise. Am revenit in sala pentru al doilea act si am asteptat cu nerabdare faimoasa arie preluata si de britanici intr-un foileton care facea furori la noi acum douazeci si ceva de ani (Linia maritima Onedin). Si nu am fost dezamagita. Mai dezamagita am fost de publicul prea nerabdator sa iasa din sala la sfarsitul spectacolului, inainte chiar de a se trage cortina. Public care nu a cerut nici un bis si care, prea grabit sa prinda urmatoarea distractie din acea seara, a lasat in sala, printre scaune, pet-uri de racoritoare si... alte resturi. Anuntata de organizatori ca o maniera de a sprijini asociatiile antidrog in terapia prin arta, am plecat totusi cu zambetul pe buze, caci sambata seara am simtit la randul meu binefacerile artei.