"Ai-hai, sa culegem struguri copti,
Ai-hai, sa bem vin cu toti!
Cine-i la cules la cules de vie,
mar' la deal cu bucurie
Pai sa dam drumul dorului, ai-hai,
'n podgoria-Aradului
Ui-iu-iu, iu!"
Struguri's culesi, mustul a fiert, vinul se-anunta sec si bun, ca-n fiecare an. Nu stiu daca dupa noi va mai sti careva sa sape via, sa-i stearga lacrimile la prima taiere de primavara, s-o lege, s-o copileasca, s-o ude, s-o ingrijeasca si sa-i adune seva din boabele rubinii in licoarea datatoare de putere si de viata. Cine-o sa-si mai aminteasca rostul, munca, dar si voia buna?
La fel, sunt probabil ultima din familie care va mai coase si de-aceea ma-ndemn cu sarg, ca un ultim mohican, sa las in urma o mica zestre care sa aminteasca urmasilor mei de frumusetea lucrului de mana, a vinului de casa si a rodului pamantului.
Traditiile merita pastrate!
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
Se afișează postările cu eticheta toamna. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta toamna. Afișați toate postările
joi, 6 octombrie 2016
miercuri, 21 octombrie 2015
miercuri, 23 septembrie 2015
miercuri, 29 octombrie 2014
luni, 20 octombrie 2014
o zi speciala
Vara toropitoare pusese stapanire pe oras si ne-a gonit din Bucuresti. Am cautat alinare si incantare prin alte locuri, mai mult sau mai putin familiare, prin Delta, pe Valea Cernei pe care de multa vreme o consideram un altfel de "acasa". Daca n-am fi cules deja strugurii din vie si n-am fi strans cu nostalgie gogonele si ultimii ardei de pe vrejuri, nici nu mi-as fi dat seama ca a venit toamna! Si totusi, copilul a venit ieri acasa deja pentru vacanta din octombrie, iar astazi este o zi speciala, ziua prietenei noastre dragi, Carmen. De dragul tau, Carmen, ma intorc cu sfiala astazi pe blog ca intr-o altfel de "casa" de care am uitat, dar in care am strans de-a lungul timpului atat de multe amintiri frumoase. Un loc pe care-l abandonasem cumva fara regrete, pentru ca mi se paruse ca-si pierduse sufletul si nu ma mai regaseam in ea si nu mai intram in ea cu aceeasi placere si mi se parea ca-mi rapeste mai mult timp si energie decat eram dispusa sa-i acord. Cu rabdare si vorbe potrivite m-ai facut sa vad cat am de pierdut lasand-o prada uitarii. Asa ca astazi, draga mea prietena, iti dedic prima postare dupa multa vreme si te invit la o pauza de ceai ca sa-ti urez "La multi ani!" si cu speranta ca ne vom bucura din nou impreuna de cele cateva clipe pe care ni le rupem zilnic pentru a fi si in blogosfera alaturi de cei dragi.
sursa foto: www.zoomwalls.com
sursa foto: www.zoomwalls.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)






