In ultima zi a anului avem parte de o prima zi cu soare dupa o perioada lunga de nori, ninsori si vijelie. Vremea ne ingaduie iata un ramas-bun senin si vesel in pragul dintre ani. A venit deci timpul sa las in urma 2014 si rememorez doar clipele frumoase. Imi indrept acum gandurile si sperantele spre un 2015 pe care mi-l doresc linistit si-atat. Pare putin de cerut, insa in realitate greu de realizat, caci vremurile sunt foarte nesigure.
Iar acum si-aici, alaturi de prieteni dragi, voi canta de dragul vremurilor frumoase si voi inchina cupa prieteniei.
La multi ani! S-aveti un An Nou cu multa sanatate si impliniri!
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
miercuri, 31 decembrie 2014
miercuri, 24 decembrie 2014
vineri, 19 decembrie 2014
suflet rebel - Xmas edition
Si ce daca sunt rebeli? Se bucura la fel de mult ca oricare de Craciun, asa ca i-am cautat si i-am rugat sa ne incante azi cu un repertoriu special de sarbatoare.
Ultimul cantec compus de celebrul rebel Freddie a fost dedicat tot iernii, inspirat de frumusetea Alpilor vazuti din Montreux, unde si-a petrecut ultima parte a vietii.
Un rebel frumos siiiii... foarte talentat si-ar dori sa fie Craciunul in fiecare zi:
Si din nou la rebelii britanici, inspirati de data aceasta de luminile sarbatorii de Craciun, aducatoare de speranta.
Cum maine este Ignatul*, la finalul episodului de astazi va doresc spor in treburile gospodariei si mult belsug in meniul mesei de Craciun!
* Ignatul este o straveche traditie precrestina de sacrificiu care marcheaza ziua cea mai scurta a iernii; aceasta se suprapune in calendarul crestin zilelor dinaintea Craciunului si s-a asociat in timp cu acesta, asa cum Sanzienele se suprapun peste ziua Sf Ioan Botezatorul. Si pentru ca aceste obiceiuri tin de traditiile dacice, de-aceea se intalnesc numai la noi si la aromani. Romanii le-au pastrat si nu s-au putut desparti de ele nici in epoca moderna.
Ultimul cantec compus de celebrul rebel Freddie a fost dedicat tot iernii, inspirat de frumusetea Alpilor vazuti din Montreux, unde si-a petrecut ultima parte a vietii.
Un rebel frumos siiiii... foarte talentat si-ar dori sa fie Craciunul in fiecare zi:
Si din nou la rebelii britanici, inspirati de data aceasta de luminile sarbatorii de Craciun, aducatoare de speranta.
Cum maine este Ignatul*, la finalul episodului de astazi va doresc spor in treburile gospodariei si mult belsug in meniul mesei de Craciun!
* Ignatul este o straveche traditie precrestina de sacrificiu care marcheaza ziua cea mai scurta a iernii; aceasta se suprapune in calendarul crestin zilelor dinaintea Craciunului si s-a asociat in timp cu acesta, asa cum Sanzienele se suprapun peste ziua Sf Ioan Botezatorul. Si pentru ca aceste obiceiuri tin de traditiile dacice, de-aceea se intalnesc numai la noi si la aromani. Romanii le-au pastrat si nu s-au putut desparti de ele nici in epoca moderna.
joi, 18 decembrie 2014
Craciunul de altadata
Cateodat' ma intreb de unde vin aceste amintiri? De ce acum? Poate pentru ca mi-e teama sa nu se piarda vreau sa le povestesc aici, sa ramana undeva. Eram destul de frageda in varsta cand am inceput sa am amintiri de Craciun. Eram prea mica sa stiu ca toate erau randuite in calendar, caci altfel i-as fi dezlegat taina si as fi taiat zilele cu creionul pana-n clipa cand casa avea sa miroasa a cetina de brad, a carnati si-a foc de soba. Pe vremea aceea bunicii din Arad cresteau un porc peste an, pe care-l taiau impreuna cu ai mei de Craciun si-l pregateau dupa datinile locului. Nimic nu se pierdea; totul era pregatatit cu mare chibzuinta, de la caltabos si lebar la sangerete, de la carnatii si sunca date la afumat pana la muschiuletul de friptura si picioarele pentru piftie. Dar mie ca si copil mi-a ramas intiparita in minte cea mai draga amintire de la taiatul porcului, pe care-o asteptam pana tarziu in noapte ca sa fie gata - pogacelele pregatite de bunica. Si cand erau duse in camera cea buna ca sa-si aseze aromele, pandeam si tiptil ma duceam sa fur macar una :) Le tin minte si-acum, rotunde, infoiate si crestate deasupra. Trebuie sa spun ca de-atunci n-am mai mancat pogacele asa de bune. Pesemne ca bunica punea tare mult suflet cand le pregatea si poate mai era inca ceva ce nu reuseam pe-atunci sa inteleg, ca de multe ori cand pregatea mancarea mi se parea c-o aud murmurand cate ceva si mai facea din cand in cand semnul crucii. Nici pita noua nu era inceputa fara sa i se faca semnul crucii cu cutitul pe coaja aurie.
Cand am mai crescut, bunica-mi povestea de dubasi si colindele lor. Pe Valea Muresului inferior, ceata de colindatori se numeste dubasi; ii gasim in Hunedoara, Arad si Timis si-s tare mandri pastratori de traditie veche de sute de ani. Nu degeaba printre primele CD-uri de colinde pe care m-am bucurat sa le gasesc prin magazine dupa Revolutie a fost si cel al Dubasilor din Savarsin.
"Sunt oameni simpli, dar bogati. Avutia lor este datina straveche pe care o transmit de la an la an. [...] Nu-i usor sa fii dubas, sa infrunti frigul si vantul si zapada... Dar ce mandru imbraca ei cioarecii si cameasa, apoi cojocul si pieptarul, iar pentru a alunga definitiv frigul isi pun suba si caciula.[...] Si nu putine sunt drumurile lor, nici munca. [...] Colindele lor au sute de ani. La inceput au trecut negura timpului prin viu grai. De doua sute de ani incoace sunt scrise intr-un caiet, pastrat cu sfintenie de capelul (capetenia) dubasilor."
Dubasii isi incep colinda cu marsul dubelor si Jocul dubii, apoi se duc spre biserica unde canta Colinda bisericii si primesc binecuvantarea preotului. De cand familia regala a reintrat in posesia Castelului de la Savarsin, urmatoare oprire este acolo, apoi sunt luate la rand toate gospodariile. Pentru fiecare gospodarie dubasii isi ajusteaza repertoriul, caci ei colinda intr-un fel unde sunt fete tinere de maritat sau feciori de insurat si altfel padurarilor sau mestesugarilor.
Colinda bisericii
Refren: Lilioara leru-i Doamne
Sub cer rosu rasaritu
Scris-o Domnu ce-o mai scrisu
Scris-o tare lucru mare
Scris-o mare manastire
Noua usi, noua altare
Cu usile jos pe mare
Cu ferestrele spre soare
Da-n altaru cel mai mare
Slujba-i sfanta cine-o canta
Ca o canta Patru Apostol
Cu 12 apostolei
Pana slujba de-ascultare
Grele lacrimi revarsare
De grele-s ca pietrele
Si de mari ca merele
Graia maica catre fiu
Taci fiule taci dragule
Ca tu nu stii ce stiu eu
Colo josu mai de josu
La cel verde bradulet
Crucea ta fiu iti gatesc
Ca pe tine cibzuiasca
Graia fiu mic catre maica
Lasa maica lasa draga
Ca mai tare cibzui eu
Cam la capu' veacului
In vapaia iadului
Si te fiu mic veseleste
S-o-ncinam cu sanatate
Si-o sa inchei cu un alt obicei care-mi bucura sufletul de copil iarna, intr-un sat de langa Bucuresti unde locuiesc acum parintii mei si unde mergeam cu copiii din vecini cu Mos Ajunul. Nu prea intelegeam eu atunci ce-i cu acest obicei si nimeni nu se prea obosea sa-mi explice, ca religia era tabu in familia noastra, ca si-n alte familii la cea vreme. Era suficienta "pata" in dosarul tatalui mei ca se-nsurase cu fiica de preot. Dar cand ne prindea Craciunul in zona mergeam cu fratele meu si cu tinerii din vecini in puterea noptii sa Colindam cu Mos Ajunul. Si chiar daca nu stiam noi prea multe colinde, invatasem sa strigam in gura mare "Buna dimineata la Mos Ajun! Ne dati ori nu ne dati?" si ne-ngramadeam la fiecare poarta unde satenii ieseau cu cosuri mari de nuiele in care aveau daruri pentru colindatori. Aveam de-acasa cate-o traistuta in care puneam ce primeam: covrigi, mere, nuci, banuti... Incepeam dintr-un cap al satului si mergeam catre celalalt capat cam cat rezistam, ca pe mine, fiind mai mica, ma biruia la un moment dat frigul si oboseala. Imi amintesc si-acum cu cata bucurie desertam traisuta sa-mi numar micile "comori" ale Ajunului de Craciun.
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, in vremea copilariei mele Mos Craciun a fost exilat; Mos Gerila era vedeta si nu mi-era niciodata clar cand vine sa ne-aduca daruri. Craciunul pentru mine era un mister nedescifrat; se-ntamplau lucruri frumoase si familia se aduna mereu laolalta. Mult mai tarziu, rasfoind biblia bunicului am inceput sa inteleg ce anume starnea tot acest freamat de sarbatoare si lucrurile au inceput sa aiba un rost, chiar daca trebuia sa ramana ascuns.
Care-s primele voastre amintiri despre Craciun?
sursa foto
Cand am mai crescut, bunica-mi povestea de dubasi si colindele lor. Pe Valea Muresului inferior, ceata de colindatori se numeste dubasi; ii gasim in Hunedoara, Arad si Timis si-s tare mandri pastratori de traditie veche de sute de ani. Nu degeaba printre primele CD-uri de colinde pe care m-am bucurat sa le gasesc prin magazine dupa Revolutie a fost si cel al Dubasilor din Savarsin.
"Sunt oameni simpli, dar bogati. Avutia lor este datina straveche pe care o transmit de la an la an. [...] Nu-i usor sa fii dubas, sa infrunti frigul si vantul si zapada... Dar ce mandru imbraca ei cioarecii si cameasa, apoi cojocul si pieptarul, iar pentru a alunga definitiv frigul isi pun suba si caciula.[...] Si nu putine sunt drumurile lor, nici munca. [...] Colindele lor au sute de ani. La inceput au trecut negura timpului prin viu grai. De doua sute de ani incoace sunt scrise intr-un caiet, pastrat cu sfintenie de capelul (capetenia) dubasilor."
Dubasii isi incep colinda cu marsul dubelor si Jocul dubii, apoi se duc spre biserica unde canta Colinda bisericii si primesc binecuvantarea preotului. De cand familia regala a reintrat in posesia Castelului de la Savarsin, urmatoare oprire este acolo, apoi sunt luate la rand toate gospodariile. Pentru fiecare gospodarie dubasii isi ajusteaza repertoriul, caci ei colinda intr-un fel unde sunt fete tinere de maritat sau feciori de insurat si altfel padurarilor sau mestesugarilor.
Colinda bisericii
Refren: Lilioara leru-i Doamne
Sub cer rosu rasaritu
Scris-o Domnu ce-o mai scrisu
Scris-o tare lucru mare
Scris-o mare manastire
Noua usi, noua altare
Cu usile jos pe mare
Cu ferestrele spre soare
Da-n altaru cel mai mare
Slujba-i sfanta cine-o canta
Ca o canta Patru Apostol
Cu 12 apostolei
Pana slujba de-ascultare
Grele lacrimi revarsare
De grele-s ca pietrele
Si de mari ca merele
Graia maica catre fiu
Taci fiule taci dragule
Ca tu nu stii ce stiu eu
Colo josu mai de josu
La cel verde bradulet
Crucea ta fiu iti gatesc
Ca pe tine cibzuiasca
Graia fiu mic catre maica
Lasa maica lasa draga
Ca mai tare cibzui eu
Cam la capu' veacului
In vapaia iadului
Si te fiu mic veseleste
S-o-ncinam cu sanatate
Si-o sa inchei cu un alt obicei care-mi bucura sufletul de copil iarna, intr-un sat de langa Bucuresti unde locuiesc acum parintii mei si unde mergeam cu copiii din vecini cu Mos Ajunul. Nu prea intelegeam eu atunci ce-i cu acest obicei si nimeni nu se prea obosea sa-mi explice, ca religia era tabu in familia noastra, ca si-n alte familii la cea vreme. Era suficienta "pata" in dosarul tatalui mei ca se-nsurase cu fiica de preot. Dar cand ne prindea Craciunul in zona mergeam cu fratele meu si cu tinerii din vecini in puterea noptii sa Colindam cu Mos Ajunul. Si chiar daca nu stiam noi prea multe colinde, invatasem sa strigam in gura mare "Buna dimineata la Mos Ajun! Ne dati ori nu ne dati?" si ne-ngramadeam la fiecare poarta unde satenii ieseau cu cosuri mari de nuiele in care aveau daruri pentru colindatori. Aveam de-acasa cate-o traistuta in care puneam ce primeam: covrigi, mere, nuci, banuti... Incepeam dintr-un cap al satului si mergeam catre celalalt capat cam cat rezistam, ca pe mine, fiind mai mica, ma biruia la un moment dat frigul si oboseala. Imi amintesc si-acum cu cata bucurie desertam traisuta sa-mi numar micile "comori" ale Ajunului de Craciun.
sursa foto
De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, in vremea copilariei mele Mos Craciun a fost exilat; Mos Gerila era vedeta si nu mi-era niciodata clar cand vine sa ne-aduca daruri. Craciunul pentru mine era un mister nedescifrat; se-ntamplau lucruri frumoase si familia se aduna mereu laolalta. Mult mai tarziu, rasfoind biblia bunicului am inceput sa inteleg ce anume starnea tot acest freamat de sarbatoare si lucrurile au inceput sa aiba un rost, chiar daca trebuia sa ramana ascuns.
Care-s primele voastre amintiri despre Craciun?
miercuri, 17 decembrie 2014
miercuri, 10 decembrie 2014
sâmbătă, 6 decembrie 2014
cel mai frumos cadou
De Sf. Nicolae (San Nicoara), cel mai frumos cadou este iubirea. De aceea ne simtim mai frumosi, mai generosi si mai fericiti in aceasta zi sfanta. Cuvantul magic al zilei este "a darui".
Astazi am redevenit putin copil si m-am bucurat de magia zilei; am daruit celor dragi ce am crezut ca am mai bun in mine, iar voua prieteni dragi, va daruiesc o clipa magica rupta din filmul animat "The Snowman"(1982):
"La multi ani!" tuturor celor care poarta numele Sf. Nicolae.
Astazi am redevenit putin copil si m-am bucurat de magia zilei; am daruit celor dragi ce am crezut ca am mai bun in mine, iar voua prieteni dragi, va daruiesc o clipa magica rupta din filmul animat "The Snowman"(1982):
"La multi ani!" tuturor celor care poarta numele Sf. Nicolae.
vineri, 5 decembrie 2014
suflet rebel - 61
Sa fii rebel inseamna sa-ti asumi curajul de a fi altfel, sa te razvratesti impotriva sabloanelor care-i modeleaza pe cei din jur si mai ales sa alegi durerea de a renunta la proprii idoli atunci cand ai ales alt drum. Asa ca azi revin la telenovela mea rock, pentru ca zilele aceastea am ascultat si reascultat "Foo Fighters" si m-am simtit din nou putin rebela.
Keep you in the dark
You know they all pretend
Keep you in the dark
And so it all began
Send in your skeletons
Sing as their bones go marching in... again
The need you buried deep
The secrets that you keep are ever ready
Are you ready?
I'm finished making sense
Done pleading ignorance
That whole defense
Spinning infinity, boy
The wheel is spinning me
It's never-ending, never-ending
Same old story
What if I say I'm not like the others?
What if I say I'm not just another one of your plays?
You're the pretender
What if I say I will never surrender?
In time or so I'm told
I'm just another soul for sale... oh, well
The page is out of print
We are not permanent
We're temporary, temporary
Same old story
I'm the voice inside your head
You refuse to hear
I'm the face that you have to face
Mirrored in your stare
I'm what's left, I'm what's right
I'm the enemy
I'm the hand that will take you down
Bring you to your knees
Dar cu si mai mare placere le-am ascultat melodiile in versiunea Acoustic, care suna la fel de bine si pot fi apreciate si de cei carora sound-ul heavy metal nu le starneste interesul.
I am a one way motorway
I'm the road that drives away
then follows you back home
I am a street light shining
I'm a white light blinding bright
burning off and on
it's times like these you learn to live again
it's times like these you give and give again
it's times like these you learn to love again
it's times like these time and time again
I am a new day rising
I'm a brand new sky
to hang the stars upon tonight
I am a little divided
do I stay or run away
and leave it all behind?
Poate ca fanii "Nirvana" vor comenta ca grupul are mai multe albume vandute intr-n timp mai scurt decat Foo Fighters, insa eu cred ca cele doua trupe nu pot fi comparate. Nirvana a fost un fenomen la vremea ei, consacrand curentul "grunge", dar nu pot sa nu ma bucur ca dupa moartea lui Kurt Cobain, Dave Grohl a gasit resursele de a-si afirma in continuare talentul cu Foo Fighters.
Poate mai putin cunoscuta pe la noi este intamplarea prin care un miner prins in subteran intr-un accident din Tasmania - Australia, asteptand sa fie salvat de colegii sai, dupa ce au reusit sa comunice cu salvatorii si li s-a putut trimite mancare si apa printr-o conducta, cand a fost intrebat ce mai doreste sa primeasca, a cerut un iPod pe care sa fie melodii Foo Fighters. Dave Grohl a fost foarte emotionat sa afle acest lucru si i-a invitat pe cei doi mineri care-au supravietuit accidentului la concertele trupei in Australia si la o bere dupa. Surpriza pe care i-a facut-o minerului a fost si mai mare; pentru ei a compus melodia instrumentala "Ballad of the Beaconsfield miners" pe care a cantat-o in concertele australiene si a inregistrat-o pe urmatorul sau album cu talentata chitarista Kaki King.
Foo Fighters a lansat un nou album luna trecuta (Sonic Highways), asa ca am ce asculta in decembrie. Incep cu prima melodie de pe album, "Something from Nothing":
Give me the flammable life
I'm cold as a match
Ready to strike
So here I go...
Here lies a city on fire
Singing along
The arsonist choir
Now here I go...
It started with a spark
And burned into the dark
Now here I go...
There is a river I found
Into the wild
Under the ground
So here I go...
A button on a string
And I heard everything
Now here I go...
Oh sweet ignition be my fuse
You have no choice you have to choose
Bid farewell to yesterday
Say goodbye I'm on my way
But in the end we all
Come from what's come before
So here I go...
Oh sweet ignition be my fuse
You have no choice you have to choose
Bid farewell to yesterday
Say goodbye I'm on my way
I threw it all away because
I had to be what never was
Been so hungry I could lie
You took my word I took your wine
And held you in my bloody hands
These rattled bones and rubber bands
Washed them in the muddy water
Looking for a dime and found a quarter
But you can't make me change my name
You'll never make me change my name
Pay no mind now ain't that something
Fuck it all! I came from nothing
I'm something
From nothing
You are my fuse
I'm something
From nothing
You are my fuse
It goes...
Weekend placut!
Keep you in the dark
You know they all pretend
Keep you in the dark
And so it all began
Send in your skeletons
Sing as their bones go marching in... again
The need you buried deep
The secrets that you keep are ever ready
Are you ready?
I'm finished making sense
Done pleading ignorance
That whole defense
Spinning infinity, boy
The wheel is spinning me
It's never-ending, never-ending
Same old story
What if I say I'm not like the others?
What if I say I'm not just another one of your plays?
You're the pretender
What if I say I will never surrender?
In time or so I'm told
I'm just another soul for sale... oh, well
The page is out of print
We are not permanent
We're temporary, temporary
Same old story
I'm the voice inside your head
You refuse to hear
I'm the face that you have to face
Mirrored in your stare
I'm what's left, I'm what's right
I'm the enemy
I'm the hand that will take you down
Bring you to your knees
Dar cu si mai mare placere le-am ascultat melodiile in versiunea Acoustic, care suna la fel de bine si pot fi apreciate si de cei carora sound-ul heavy metal nu le starneste interesul.
I am a one way motorway
I'm the road that drives away
then follows you back home
I am a street light shining
I'm a white light blinding bright
burning off and on
it's times like these you learn to live again
it's times like these you give and give again
it's times like these you learn to love again
it's times like these time and time again
I am a new day rising
I'm a brand new sky
to hang the stars upon tonight
I am a little divided
do I stay or run away
and leave it all behind?
Poate ca fanii "Nirvana" vor comenta ca grupul are mai multe albume vandute intr-n timp mai scurt decat Foo Fighters, insa eu cred ca cele doua trupe nu pot fi comparate. Nirvana a fost un fenomen la vremea ei, consacrand curentul "grunge", dar nu pot sa nu ma bucur ca dupa moartea lui Kurt Cobain, Dave Grohl a gasit resursele de a-si afirma in continuare talentul cu Foo Fighters.
Poate mai putin cunoscuta pe la noi este intamplarea prin care un miner prins in subteran intr-un accident din Tasmania - Australia, asteptand sa fie salvat de colegii sai, dupa ce au reusit sa comunice cu salvatorii si li s-a putut trimite mancare si apa printr-o conducta, cand a fost intrebat ce mai doreste sa primeasca, a cerut un iPod pe care sa fie melodii Foo Fighters. Dave Grohl a fost foarte emotionat sa afle acest lucru si i-a invitat pe cei doi mineri care-au supravietuit accidentului la concertele trupei in Australia si la o bere dupa. Surpriza pe care i-a facut-o minerului a fost si mai mare; pentru ei a compus melodia instrumentala "Ballad of the Beaconsfield miners" pe care a cantat-o in concertele australiene si a inregistrat-o pe urmatorul sau album cu talentata chitarista Kaki King.
Foo Fighters a lansat un nou album luna trecuta (Sonic Highways), asa ca am ce asculta in decembrie. Incep cu prima melodie de pe album, "Something from Nothing":
Give me the flammable life
I'm cold as a match
Ready to strike
So here I go...
Here lies a city on fire
Singing along
The arsonist choir
Now here I go...
It started with a spark
And burned into the dark
Now here I go...
There is a river I found
Into the wild
Under the ground
So here I go...
A button on a string
And I heard everything
Now here I go...
Oh sweet ignition be my fuse
You have no choice you have to choose
Bid farewell to yesterday
Say goodbye I'm on my way
But in the end we all
Come from what's come before
So here I go...
Oh sweet ignition be my fuse
You have no choice you have to choose
Bid farewell to yesterday
Say goodbye I'm on my way
I threw it all away because
I had to be what never was
Been so hungry I could lie
You took my word I took your wine
And held you in my bloody hands
These rattled bones and rubber bands
Washed them in the muddy water
Looking for a dime and found a quarter
But you can't make me change my name
You'll never make me change my name
Pay no mind now ain't that something
Fuck it all! I came from nothing
I'm something
From nothing
You are my fuse
I'm something
From nothing
You are my fuse
It goes...
Weekend placut!
miercuri, 3 decembrie 2014
luni, 1 decembrie 2014
La multi ani, Romania!
Au trecut 96 de ani de la 1 Decembrie 1918, ziua reintregirii celor de-aceeasi limba, cultura si traditie. A mai trecut un razboi devastator peste noi, am suferit alte mutilari teritoriale, am supravietuit unei lungi perioade degradante de comunism dictatorial, dar inca suntem aici si pentru ca aceasta zi a supravietuit in constiinta noastra nationala, dupa ce ne-am recastigat libertatea am declarat-o ziua noastra si a patriei noastre, Romania.
Am iesit si noi astazi la parada, mai ales ca a fost organizata aproape de cartierul nostru, dar am fost foarte impresionata sa vad cat de multi oameni au iesit pe frig si pe ninsoare din casa, dar mai ales numarul mare de copii, care nu se lasau dusi de-acolo chiar si dupa terminarea paradei. Cred ca avem de ce sa ne mandrim. La multi ani tuturor romanilor, oriunde s-ar afla!
Purtam in suflet dorul dupa fratii nostri basarabeni si bucovineni de care inca ne desparte o granita nedreapta. Raman insa in constiinta noastra si sa speram ca istoria ne va reuni in viitor asa cum a facut-o si in 1918.
Am iesit si noi astazi la parada, mai ales ca a fost organizata aproape de cartierul nostru, dar am fost foarte impresionata sa vad cat de multi oameni au iesit pe frig si pe ninsoare din casa, dar mai ales numarul mare de copii, care nu se lasau dusi de-acolo chiar si dupa terminarea paradei. Cred ca avem de ce sa ne mandrim. La multi ani tuturor romanilor, oriunde s-ar afla!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)