marți, 24 septembrie 2013

meloman pentru o zi

Weekendul acesta, la Londra, Cvartetul Balanescu a sustinut un concert in sala London Symphony Orchestra cu muzica inspirata din melodiile de neuitat ale Mariei Tanase. Le-am ascultat si eu de curand pe albumul "Maria T" si trebuie sa recunosc ca mi-au facut sufletul sa vibreze. Un omagiu deosebit adus celebrei cantarete de la nasterea careia maine, 25 septembrie, se vor implini o suta de ani.
Va doresc o zi de marti frumoasa, cu multa muzica buna si fara ceasuri rele!

SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".










Multumim, Google!

vineri, 20 septembrie 2013

suflet rebel - 56

Ma simt energizata dupa revederea cu colegii de liceu, dupa 25 de ani. Am povestit, am ras ca pe vremuri si am dansat. Desigur, eu ca o rebela, fara fusta, fara tocuri, am dansat de toate, de la El meneaito la hore oltenesti, dar in gand cu dorinta de a auzi macar o nota rock; speram la un Bon Jovi cu "It's My Life", dar n-a fost sa fie; am fredonat-o in gand din cand in cand. Data viitoare o sa-mi iau inima-n dinti si o s-o cer DJ-ului :)


Abia la tort l-am auzit in sfarsit pe Freddie si am cantat cu el "We Are the Champions". Nu ma plang, m-am distrat bine, insa azi imi scot parleala. Dau muzica tare si cant la chitara mea imaginara impreuna cu The Offspring...













Weekend placut!

joi, 19 septembrie 2013

Caracalul are si povesti interesante, nu doar car cu prosti :)

Mi-am petrecut adolescenta la Caracal; opt ani - patru de scoala generala si apoi liceul. Tata a fost militar si familia l-a insotit peste tot pe unde a fost trimis. Primul lucru pe care l-am auzit despre acest oras este ca aici s-ar fi rasturnat carul cu prosti. In cei opt ani petrecuti acolo va spun ca deja ajunsesem la saturatie; prea multa lume stia despre acest lucru, desi eu nici acum nu m-am edificat: ce car si de ce prosti? Ah, si inca ceva: Caracalul mai era faimos pentru cele 7 minuni de genul cimitirul de pe strada Invierii, inchisoarea de pe strada Libertatii sau macaraua blocata intre blocurile pe care le-a construit in jur. Ce pot sa va spun cu siguranta insa este ca oamenii de aici nu sunt nici mai prosti, nici mai destepti decat alti romani, iar "minunile" nu sunt mai mari decat altele de prin tara.

Si mai pot sa va spun ca acest mic oras din sudul tarii are niste povesti cu adevarat interesante care probabil vor ramane nespuse, pentru ca acum, ca si-atunci, lumea este mai degraba interesata de stiri senzationale (si Dan Diaconescu tot din Caracal este!). 

Caracalul a fost ridicat la rang de oras de insusi Mihai Viteazul, care a ctitorit aici o biserica si o resedinta domneasca. Si Iancu Jianu a ridicat biserica aici, unde a si fost inmormantat, iar in resedinta sa a functionat Muzeul Romanatiului care acum este amenajat in casa unui stranepot al faimosului haiduc. Iancu Jianu a ramas in memoria colectiva nu doar prin incursiunile sale impotriva boierilor, dar mai ales pentru lupta impotriva celor care intr-o perioada tulbure isi disputau Oltenia - turcii, fanariotii si habsburgii. Un obicei stravechi permitea condamnatilor la moarte sa fie salvati daca o femeie le oferea in schimb casatoria. O tanara din anturajul Domnitei Ralu il salveaza astfel pe haiducul Jianu, eroul ce avea sa-si traiasca restul vietii ca un om obisnuit pe mosiile sale din Romanati.

Parcul orasului este foarte vechi (sfarsitul sec XIX) si surprinzator de frumos; mie imi aminteste de Cismigiu. La intrarea in parc se afla bustul lui Constantin Poroineanu si nu intamplator - parcul este amenajat pe terenul daruit de acesta orasului. 



Foarte interesanta povestea acestui personaj care si-a lasat prin testament averea Caracalului; am aflat-o si eu de pe netcaci desigur, in perioada comunista in care am locuit acolo nu se vorbea despre asa ceva

In acelasi parc gasim monumentul dedicat lui Haralab G. Lecca, un alt fiu al orasului:




si o fantana frumoasa ridicata la inceputul secolului trecut de generalul George Florea in memoria sotiei sale originara din acest oras:



La doi pasi de parc se afla cladirea emblematica a orasului cu un trecut la fel de tumultos, Teatrul National.


O bijuterie arhitectonica construita in ultimii ani ai secolului XIX dupa planurile arhitectului austriac Franz Bileck, era renumita prin ornamentatia bogata si picturile interioare. Dupa ce comunistii si-au batut joc de ea distrugand picturile originale pentru a face loc desenelor cu proletari si cu tovarasi, un incendiu a pus capat cladirii chiar cu putin timp inainte de Revolutie. A fost reconstruita si redeschisa, dar din pacate prinde viata o singura data pe an, cand aici se desfasoara festivalul de teatru "Stefan Iordache". Pacat!

Centrul orasului este marcat de doua monumente interesante dedicate eroilor din cele doua conflagratii mondiale. Unul dintre ele este dedicat Regimentului II Romanati care s-a distins in Primul Razboi Mondial; a fost ridicat pe vremea Regelui Ferdinand I onorand jertfa militarilor romanateni:



Al doilea monument este dedicat regimentelor participante la luptele din Al Doilea Razboi Mondial: II Romanati si II Calarasi.



Carcotasii au gasit de comentat ca tunurile ar fi fost initial orientate catre vest, apoi cand le-a fost schimbata orientarea, ce sa vezi? - acolo se construise Casa Armatei. Parerea mea e ca oricum ar fi fost orientate, lumea tot ar fi gasit cate ceva de comentat. Poate ca asa se intampla lucrurile cu acest oras, predispune la glume.

In ciuda povestii carului cu prosti, alte nume celebre au pornit pe drumul catre faima din acest oras:
- academicianul Neda Marinescu (fizician ce a lucrat in colectivul Mariei Currie si s-a stins in Argentina unde a participat la construirea unui institut de cercetari nucleare pe langa Universitatea din Cordoba)
- compozitorul Radu Serban (melodia "Prieten drag" compus-o special pentru repertoriul Pompiliei Stoian)
- poetul Virgil Carianopol (poet avangardist care in perioada '56 - '63 a facut inchisoare politica la Aiud si Periprava)
- scriitorul Mihai Drumes (nascut in Macedonia, dar a copilarit in Caracal, unde s-a stabilit familia sa)
- actorul Silviu Stanculescu
- pictorul Marius Bunescu

Multumiri prietenului meu Ninu, care m-a indemnat sa scriu acest articol!

marți, 17 septembrie 2013

meloman pentru o zi

Astazi mi-a fost dor sa-i ascult pe fratii Corr; muzica lor m-a insotit intr-o perioada frumoasa a vietii mele. Ca de obicei, mi-a fost greu sa aleg o singura piesa :) Sa aveti o zi de marti frumoasa, fara ceasuri rele!

SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".













vineri, 13 septembrie 2013

suflet rebel - 55

Episod special al telenovelei mele rock, vineri 13 septembrie 2013, la ora 13:13, cu 13 melodii... si ma opresc cu 13 aici :)

Pentru ca in weekend voi merge la petrecerea de 25 de ani de la terminarea liceului, hai sa ascultam ce cantau tinerii rebelii prin '88. Anii cei mai grei ai comunismului nu puteau interzice muzica buna. Trecea ea mai greu granitele, dar tot ajungea la noi, iar trupele noastre se aflau la apogeu.

Deci...



























Weekend placut!

marți, 10 septembrie 2013

meloman pentru o zi

Sunt intr-o dispozitie "de pian" astazi. Si nu de orice pian, ci de cel al maestrului Johnny Raducanu. Nostalgic si in acelasi timp linistitor. Pentru mine a facut minuni. Ma duc repede sa pun de-un ceai.

SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".

 







luni, 9 septembrie 2013

asteptam un miracol?

Maria mea a plecat la scoala; a inceput al doilea an de middle school la o scoala independenta din Anglia. Este acum in ceea ce ei numesc 4th Form. Am condus-o la aeroport, ca de fiecare data, cu inima ingreunata de tristetea despartirii si nu m-am putut opri sa nu ma gandesc ca daca in sistemul nostru de invatamant lucrurile ar fi stat mai bine sau macar la nivelul la care se aflau cand eram eu eleva, aceste despartiri dureroase nu ar fi avut loc.

Suntem printre cei fericiti care isi pot permite, desi nu usor, acest sacrificiu pentru copilul nostru. Si suntem se pare din ce in ce mai multi cei care alegem aceasta cale. Functionara de la agentia de unde am luat biletele imi povestea ca are tot mai multi clienti cu copii care studiaza in strainatate, de la an la an tot mai multi, cel putin din Bucuresti. Si se presupune ca totusi Bucurestiul este un oras de unde ai putea alege o scoala buna pentru copilul tau, chiar si din cele private. Si totusi cei care aleg ca noi sa-si trimita copiii de la varste tot mai mici la scoli din strainatate se plang mai degraba de sistemul decat de scolile de aici. Este complicat sa arati cu degetul ce anume este gresit, cine este de vina. In ultimii ani avem clar dovada ca sistemul educational la noi se prabuseste si cred ca cel mai corect ar fi sa ne asumam cu totii raspunderea - guvernantii, parintii si profesorii si tot impreuna sa incercam sa gasim solutii pentru a preveni plecarea copiilor din tara. Este deja un fapt recunoscut ca de ani de zile tinerii prefera invatamantul universitar din strainatate, iar cei care absolva universitatea la noi se gandesc cum sa plece la randul lor in occident.

Se intampla totusi si la case mai mari; sistemul public de invatamant din SUA trece de ani de zile printr-o criza care se adanceste. Tot mai putini copii absolva liceul, ceea ce ingroasa randul tinerilor care nu-si vor gasi serviciu bun in aceasta perioada de criza sau mai grav, vor umple inchisorile deja neincapatoare. O alta problema acolo este nivelul ridicat de protectie a profesorilor asigurat prin sindicat. Profesorii cu rezultate slabe nu pot fi dati afara, iar scolile care au profesori cu performanta scazuta pur si simplu nu pot sa faca nimic in privinta lor.

Tema a fost foarte curajos abordata de Davis Guggenheim in documentarul sau "Waiting for Superman" (2010), dar si intr-un film la fel de curajos "Won't Back Down" (2012) cu Maggie Gyllenhaal, Viola Davis si Helen Hunt.







Ce facem noi aici, in Romania, pentru a dezbate tema si a cauta solutii? Din pacate nu prea mult, nici macar nu discutam deschis subiectul.

Si totusi incep sa cred ca exista speranta ca opinia publica sa-si gaseasca vocea cu care sa spuna ca asa nu se mai poate. Asa cum romanii au iesit in strada pentru a salva Rosia Montana si incearca macar sa determine autoritatile sa-si asume raspunderea si sa caute solutii pentru maidanezii agresivi (un copil de patru ani a trebuit sa moara pentru a se declansa presiunea publica), poate va veni vremea ca romanii sa considere ca si sistemul de invatamant merita sa fie salvat si asta pana nu va fi prea tarziu. Pentru ca asa cum sustine si Davis Guggenheim, clasa de mijloc inca mai are posibilitatea de a alege calea scolilor private sau charter, pentru ceilalti alternativa este practic inexistenta.

vineri, 6 septembrie 2013

suflet rebel - 54

Nu am prea multe cuvinte pentru episodul de azi al telenovelei mele rock. Sunt un pic nostalgica si poate de aceea l-am ales pe Tom Petty sa ne cante azi despre temele rebele care i-au inspirat muzica.













Weekend placut!

marți, 3 septembrie 2013

meloman pentru o zi

Pentru cei cu suflet romantic, cateva ritmuri cubaneze clasice, numai bune sa ne luam ramas bune de la vara fierbinte. Duetul Ibrahim Ferrer - Omara Portuondo este o bijuterie rara.
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".