aventura informatica

De multe lucruri ma pot lipsi si pot pleca oriunde cu bagaj minimal, insa nu si fara laptop. Primul meu laptop a devenit de-a lungul timpului si prietenul meu cel mai bun. Cand sotul meu mi l-a adus cadou de peste ocean, am fost in culmea fericirii. Pe atunci aveam un laptop de la birou, insa puteam lucra doar pentru serviciu si erau atatea filtre si restrictii pentru programele din el, incat nu prea simteam un mare atasament fata de acesta. Acer-ul meu insa era insa o bijuterie de atunci m-a insotit peste tot, la tara, la munte, in vizite, in excursiile din strainatate.

E drept insa ca nu totdeauna m-am purtat cu el ca si cu o bijuterie; unitatea optica sparta (cineva s-a impiedicat de el), sistemul de operare crapat (deh, Vista parea sa fie singurul sau defect) si apoi multi-multi ani in care nu am avut a ma plange de nimic - eu, caci el saracul a fost prea tolerant ca sa se vaiete. Pana acum cateva saptamani, aproape o luna, cand ceva a inceput sa cedeze si am inceput sa simt fiorul rece al ecranelor albastre (Blue Screen of Death). Ce este enervant la aceste ecrane este ca nu reusesti niciodata sa citesti tot textul care oricum e formulat ca si cum ceva ingrozitor se intampla (si poate chiar se intampla, desi nu totdeauna) si de-acum gata, s-a terminat. Ei bine, nu, nu se termina cata vreme un alt ecran negru apare si iti ofera posibilitatea de a restarta calculatorul in modul de functionare normal sau Safe. Ah, si iti ofera un numar de secunde in care te poti gandi ce alegi, altfel reporneste in modul de functionare normal. Problema a fost ca eu nu l-am mai putut folosi decat in Safe Mode, altfel in modul normal se restarta dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, cu acelasi ecran albastru infiorator. Cand nu am mai putut suporta si mi-am dat seama ca nu e ceva trecator, am inceput sa caut un service. Dar unde sa gasesti un service de incredere? Si cum sa-ti dai seama ca e de incredere? Ca orice necunoscator, am inceput sa dau un Search pe Google, sa vad ce gasesc in Bucuresti. Dupa ce am incorpit o lista scurta cu potentiali candidati, alesi mai mult dupa site-urile web pe care le-am vizitat ca sa-i cunosc un pic inainte sa-i abordez, am inceput sa-i sun. Mai intai la cei pe care i-am gasit recomandati pe forumuri; nu mi-au raspuns la telefon. Pacat, i-am trecut la sfarsitul listei. Apoi au urmat cei care isi faceau reclama la reduceri, dar domnul care mi-a raspuns, parea foarte-foarte sigur ca trebuie schimbata placa de baza (cea mai scumpa interventie, desigur!). Ce spui Frantz!? mi-am zis in sinea mea; oi fi eu novice, dar nici chiar asa. Pana la urma am optat pentru un service care macar era mai aproape de casa, iar cel de la telefon mi-a spus ca nu poate spune ce e de facut pana nu-l vede, ceea ce era si normal. Zis si facut! Dupa ce am reusit sa-mi verific mailurile, din nou in Safe Mode, inchid laptopul si pornesc plina de speranta spre service. Ajung, povestesc ce se intampla de cateva saptamani cu laptopul meu si il pornesc ca sa demonstrez probema. Laptopul porneste normal si asteptam, si asteptam, si asteptam. Cum ce? Ecranul albastru care ma speria de-atata vreme! Si nimic! Mai stam, mai asteptam... Tot nimic! M-am jurat acolo ca nu sunt isterica si nu exagerez si chiar aveam o problema cu restartarea permanenta a laptopului. Solutia cea mai simpla propusa de ei a fost un upgrade de sistem de operare. Si acum am scapat in sfarsit de Vista, am Windows 7. Nu stiu daca sunt mai fericita sau daca am rezolvat problema, pentru ca ecranul abastru nu a incetat sa apara decat dupa ce am dezactivat actualizarile automate ale sistemului de operare. Din nou, la service totul a fost ok, fara niciun ecran albastru.

In orice caz, in zilele in care nu am avut internet, am simtit mai intai frustrare, dar mai apoi si o oarecare liniste de care am profitat facand lucru de mana si citind si aici trebuie sa recunosc ca mi-am descoperit o alta dependenta numita Kindle. Saptamanile acestea a fost si copilul in vacanta si chiar am lasat totul deoparte. Parca sunt mai putin dependenta de internet si am devenit mai lenesa pe bloguri, ca dovada am inceput acest articol de doua saptamani si abia acum il termin. O parte buna si o parte rea.

In orice caz, prieteni, aveti grija de laptopuri, caci despartirea de orice prieten e destul de grea. In rest, bafta la bloggerit!

Discovery inainte de pensionare

Joi, 24 februarie, dupa mai multe luni de amanari naveta spatiala Discovery si-a inceput ultima misiune in spatiu. Norocosii calatori dintr-un avion pe ruta Orlando, FL - Richmond, VA au reusit sa filmeze lansarea "de la inaltime", cu un iPhone. Si culmea e ca toate acestea nu s-ar fi intamplat daca avionul nu ar fi plecat in cursa cu doua ore intarziere. Clipul a facut furori saptamana asta peste tot in lume, asa ca il voi pastra in "cutiuta mea cu lucruri pretioase".

Ne face internetul mai putin inteligenti?

Titlul postarii este al unui articol de pe un flux de stiri. M-a intrigat atat de mult, incat l-am citit pe nerasuflate. Si brusc mi-am amintit ce-am patimit asta-iarna, cand furnizorul nostru de internet ne-a tinut in "bezna" informatica acasa o saptamana si ceva... apoi laptopul meu a sucombat o perioada datorita sistemului de operare care s-a hotarat brusc sa intre in greva pe termen nelimitat.
Frustrarea se instaleaza imediat si sentimentul este ca pierzi cea mai importanta sursa de informatii. Practic ne-am format reflexul sa cautam orice pe internet - stiri, programul TV si la cinematografe, starea vremii, un medicament, adresa unui magazin, o reteta cu spanac, numarul de telefon al unei institutii, mersul trenurilor, ce mai mananca un papagal, cat traiesc iepurii... practic orice! Ca sa nu mai spun ca Gmail, Yahoo Mail si Messengerul ne ajuta sa pastram legatura cu cei dragi, mai ales cu cei de la mare departare. Si iata de ce dintr-odata m-am simtit rupta de lume, iar universul meu zilnic s-a stramtat brusc. Parca-mi lipsea o mana, un ajutor important in tot ce faceam. Ce mai, toate simptomele dependentei erau acolo! Primele zile au fost cele mai grele si ca sa nu ma mai gandesc la asta, am scos din rafturile bibliotecii cartile pentru care avem restanta la lectura. Am rescos dictionarele din biblioteca si cartile de bucate din sertarul bucatariei pe care nu-l mai deschisesem de luni intregi. Am reinceput sa folosim suplimentele din ziare cu ghidul TV. Cel mai mare castig din aceasta perioada: romanele pe care le-am citit, zgomotul de fond informatic care s-a redus brusc si in sfarsit, sentimentul ca internetul nu e totusi chiar totul. Dar este destul de mult...
A fost nevoie de acest mic soc ca sa-mi dau seama ca trebuie sa existe o balanta, ca nu e bine sa lasi internetul sa te domine si sa-l mai lasi si tu deoparte cateodata, facand greva o zi-doua...
Resetarea laptopului a mers relativ repede, insa pagubele au fost destul de mari. Am stat cu emotie pana m-am convins ca tot continutul de pe partitie era in continuare acolo; muzica, filme si poze de zeci de giga. Mi-am cumparat urgent un hard disk extern si am facut back-up pentru tot continutul, ceea ce va sfatuiesc si pe voi daca aveti un laptop cu Microsoft, dar mai ales daca aveti de-a face cu Vista. As fi murit de tristete sa pierd pozele noastre din ultimii cinci ani :((
Acum despre restul afirmatiilor din articol, imi pastrez o rezerva. Nu, internetul nu tampeste, mai ales daca e folosit cu masura. Fara el, lumea in care traim ar fi mult mai anosta, desi, poate mai linistita dintr-o perspectiva romantica. Atentie, deci, sa nu pierdem masura!
Mai distrusa decat atat am fost intr-o zi, cand m-am regasit in oras cu treburi, dar fara telefonul mobil. Dar despre asta, altadata...