Se afișează postările cu eticheta 1 Decembrie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1 Decembrie. Afișați toate postările

marți, 10 decembrie 2019

am si eu o mandrie

Cei care ma cunosc stiu ca am cazut de ani buni in patima cusutului, ca m-am dedat pasiunii de a scoate la lumina camasi traditionale cu vechime, ca de artizanatul modern ma cam saturasem. Cei care ma cunosc mai putin, nu stiu ca de vreun an nu mai pot coase cum coseam in vremurile bune.

Dar suratele mele de ac continua sa coasa si sa surprinda lumea cu creatiile lor. Nu, nu aici la noi acasa, unde prea putini mai sunt interesati de adevaratele traditii, de arta, de cultura, ci in Orasul Luminilor, acolo unde crema creatiei moderne este expusa la faimosul Centru Pompidou. Si asa ajung sa-mi afirm si eu mandria mea de apartenenta la acest grup de romance frumoase, puternice, pentru care nu exista obstacole in a realiza camasi cu care se mandresc si vorbesc in lumea larga despre frumusetea traditiilor romanesti.

Iata si reteta unei initiative de succes!
Se ia o femeie vizionara si hotarata sa puna in valoare ia, camasa romaneasca, care a sedus artisti faimosi sa o picteze, ca Matisse si al sau faimos tablou "La blouse roumaine". Se adauga o mana de femei puternice, hotarate sa aduca arta la viata cu panza si acul. Astfel, fiecare coase versiunea proprie a camasii din tablou. Se condimenteaza cu accesoriile potrivite si se serveste cald de Sf. Andrei si de 1 Decembrie, direct langa tabloul din galeria Pompidou. Totul prin eforturi proprii, fara sprijinul autoritatilor romane, care de regula marcheaza Ziua Nationala cu parade si multe vorbe pompoase. Iata de ce despre aceasta frumoasa initiativa nu se va scrie nicaieri, nu se va difuza nicio stire, pe niciun canal. Si iata de ce am ales sa scriu eu. Pentru ca Ioana, Maria, Stefania, Antoanela, Daniela, Mirela, Raluca, Stefana poate nu au facut stire in Romania cu gestul lor, dar au impresionat masiv personalul galeriei si vizitatorii, care nu mai conteneau cu laudele si se considerau norocosi ca au putut fi martorii acestei unice ocazii de a vedea arta coborand din tablou. Pentru ca da, ia noastra e arta; a inspirat si continua sa inspire.

Credit foto: Stefania Tsakiraki

Ioana Corduneanu despre impresiile de la fata locului: "Lectie de arta vie astazi la Pompidou.
Surpriza pentru sute de vizitatori, bucurie pentru ghizi si profesori care au avut sansa sa inteleaga ce l-a inspirat pe Matisse. Complimente si felicitari!
Fiecare camasa e unica iar ‘plansa’ este in vazul lumii, la indemana tuturor.
Cine mai are chef sa picteze cu acul? "


sursa foto 
#IAeARTA
"Acum, aici, s-a inteles mesajul  "

Credit foto: Stefania Tsakiraki

Asociatia Semne Cusute a fost creata la initiativa Ioanei Corduneanu si a unei maini de femei indragostite iremediabil de camasile traditionale. Scopul ei este de a raspandi obiceiul romancelor de a-si coase propriile camasi traditionale si mai nou, de a face posibil celor care nu-si pot coase, sa cumpere dintre cele cusute de mesterite cu experienta, din magazinul dedicat.

Despre experienta sa la Paris, a scris si Daniela aici. 

sâmbătă, 1 decembrie 2018

1 Decembrie 1918

O suta de ani...
Cred ca nu exista familie de ardeleni in care sa nu fie vreun stramos care-a luptat fara sa vrea in trupele imperiale, asa cum cred ca in fiecare familie de romani ardeleni exista un stramos care sa fi participat intr-un fel sau altul la Unirea cu Regatul Romaniei.
In familia mea, trei strabunici au fost nevoiti sa se inroleze in Armata Austro-Ungara. Cel din Halmasd, Salaj nu s-a mai intors; a pierit pe frontul din Galitia. Cei doi strabunici aradeni s-au intors de pe front si au apucat sa se bucure de Unirea cu romanii din Regat. Despre strabunicul gorjean din partea tatei nu am din pacate informatii.
Si in timp ce varul lui bun (Simion) era in armata, Cornel Albu, avocat si notar in Arad, a fost direct implicat alaturi de alti membri ai familiei Albu in toate etapele pregatitoare Adunarii Nationale de la Alba Iulia, unde a si participat ca membru al delegatiei din Arad. Dovada sta actul de constituire a delegatiei, pe care l-a si intocmit in calitate de avocat; poate fi vazut la Muzeul din Arad.


Legatura dintre unchiul Cornel si nepotul sau Mircea (bunicul meu) a fost una speciala, motiv pentru care fratele mamei i-a purtat numele. Unchiul Cornel nu s-a casatorit, dar si-a iubit mult nepotii; mama isi aminteste de vacantele petrecute la casa lui din Şiria, Arad.
Acum o suta de ani, bunicul meu era copil de sase-sapte ani, dar s-a pastrat o poza facuta la plecarea in armata a tatalui sau, Simion Albu.


La randul ei, bunica mea era bebelus cand tatal ei a fost luat in armata, asa ca s-au pastrat poza pe care strabunicul, Dimitrie Cismasu i-a lasat-o sotiei sale si cea pe care strabunica i-a dat-o la plecare. Ulterior, strabunica i-a trimis prima poza cu fiica lor la un anisor.


La Centenarul Marii Uniri am ales sa-mi pomenesc strabunii si faptele lor, sa ramana astfel marturie generatiilor de dupa mine. In veci recunoscatoare bunicii mele, Ecaterina, care nu ne-a lasat sa-i uitam!
La multi ani tuturor romanilor!