In globul nostru
de fericire
au inflorit zarzarii...
Hai sa ne cuprindem iubirea
in ninsoarea parfumata
de petale
si de cate ori
ne scutura viata,
sa plutim nepasatori
intr-un vartej infinit.
Se afișează postările cu eticheta primavara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta primavara. Afișați toate postările
vineri, 16 aprilie 2021
miercuri, 15 aprilie 2015
miercuri, 25 februarie 2015
miercuri, 19 februarie 2014
miercuri, 5 iunie 2013
joi, 16 mai 2013
cer de mai
Astazi, cerul de mai mi-a dat intalnire. Mi-am luat bluza azurie si papuceii de drumetie si am pornit sa-l caut. M-am infasurat in muzica si am asezat cu rabdare pas dupa pas pe trotuarele fierbinti si aglomerate ale orasului. Nici claxoanele nervoase ale masinilor din trafic sau nervii soferitei care se isteriza la pietonii ce treceau pe verde la semafor nu mi-au stricat buna dispozitie. Dupa nenumarati pasi insirati prin jungla ciadina, am cautat racoarea pe iarba din parc, la umbra unui mesteacan.
Ma simteam ca un tuareg in desert care cauta o oaza in care sa se racoreasca si sa-si refaca puterile. M-am descaltat, m-am intins pe iarba cruda, am privit in sus si atunci l-am vazut in sfarsit, atat de albastru, mangaiat de nori albi si pufosi. Cum sa nu te indragostesti?
Mi-am lasat gandurile sa zboare spre el, mangaindu-le cu zambete de incurajare. Ne-am soptit multe, cerul de mai si cu mine. Am aflat povesti nespuse purtate pe coama norilor; m-au facut sa zambesc, sa ma minunez sau sa lacrimez. Ecourile acestor clipe perfecte inca se aud in sufletul meu.
Ma simteam ca un tuareg in desert care cauta o oaza in care sa se racoreasca si sa-si refaca puterile. M-am descaltat, m-am intins pe iarba cruda, am privit in sus si atunci l-am vazut in sfarsit, atat de albastru, mangaiat de nori albi si pufosi. Cum sa nu te indragostesti?
Mi-am lasat gandurile sa zboare spre el, mangaindu-le cu zambete de incurajare. Ne-am soptit multe, cerul de mai si cu mine. Am aflat povesti nespuse purtate pe coama norilor; m-au facut sa zambesc, sa ma minunez sau sa lacrimez. Ecourile acestor clipe perfecte inca se aud in sufletul meu.
duminică, 28 aprilie 2013
urari de Florii
De Florii, gandurile mele si urarile de "La multi ani!" se indreapta spre toti cei care poarta nume de flori - fratele meu - Florin, mama - Florica, Ninu - Florin, Florentina - handmade in Covasna, Ina - handmade ina, Florin - and there was light si tutoror celor sarbatoriti care astazi se hotarasc sa ia o pauza de ceai alaturi de mine.
Le ofer un buchet de lalele
Si va invit pe toti sa sarbatorim intrarea in Saptamana Mare (a Patimilor) pe ritmurile a doi muzicieni dragi sufletului meu:
Sa aveti o duminica frumoasa, cu mult soare si iubire!
Le ofer un buchet de lalele
Si va invit pe toti sa sarbatorim intrarea in Saptamana Mare (a Patimilor) pe ritmurile a doi muzicieni dragi sufletului meu:
Sa aveti o duminica frumoasa, cu mult soare si iubire!
miercuri, 17 aprilie 2013
miercuri, 6 martie 2013
vineri, 1 martie 2013
ghiocei de Martisor
Pentru cei care ma viziteaza astazi, ofer o pauza de ceai cu ghiocei si un zambet cald ca soarele ce bate in fereastra. Sa aveti o primavara cu mult soare si plina de iubire!
Iar pentru fete, o dedicatie de Martisor:
Iar pentru fete, o dedicatie de Martisor:
joi, 22 martie 2012
unde esti, primavara?
Am vrut sa scriu despre primavara, dar nu pot. Sub lumina blanda si calda a soarelui de martie am cautat primavara pe strazile orasului, dar n-am gasit-o. Orasul si-a pierdut vesmantul alb de omat si a ramas intr-un nud gri de praf care nu reuseste sa acopere petele triste de culoare ale gunoaielor. Prea multe resturi printre rondurile ce asteapta cu nerabdare sa se-mbrace in verdele proaspat al ierbii. Strazile au prins riduri grele sub zapada inghetata; nu-si mai ascund gropile ce prind ca-ntr-o capcana rotile masinilor. Si totusi in aerul incarcat de praf, se aude cantecul pasarilor. O turturica patruleaza nerabdatoare la fereastra. Unde esti primavara? Mai bine fac o plimbare in blogosfera; aici primavara este muuuuult mai frumoasa :)
Carmen mi-a amintit ca am si motive de sarbatoare - ieri a fost Ziua Internationala a Poeziei. Multumesc, Carmen! Asa ca randurile ce mi-as fi dorit sa fie inspirate astazi de primavara, vor fi dedicate poeziei:
Te-ai intrupat din armonia cuvintelor,
Ai adunat seninul clipelor
Si m-ai invatat dansul nesfarsit
Ce ma poarta-n fuiorul emotiilor.
Esti muza-nvesmantata-n iubire,
Stapana blanda a mintii mele!
Tu canti la clapele sufletului meu
Pe note-ascunse in tristete si in fericire.
Cand dulcea ta vraja ma cheama
Primeste-ma ca pe-o umila sclava
Ce tese fir cu fir, la infinit,
Un gand... ce iti aduce slava.
Carmen mi-a amintit ca am si motive de sarbatoare - ieri a fost Ziua Internationala a Poeziei. Multumesc, Carmen! Asa ca randurile ce mi-as fi dorit sa fie inspirate astazi de primavara, vor fi dedicate poeziei:
Te-ai intrupat din armonia cuvintelor,
Ai adunat seninul clipelor
Si m-ai invatat dansul nesfarsit
Ce ma poarta-n fuiorul emotiilor.
Esti muza-nvesmantata-n iubire,
Stapana blanda a mintii mele!
Tu canti la clapele sufletului meu
Pe note-ascunse in tristete si in fericire.
Cand dulcea ta vraja ma cheama
Primeste-ma ca pe-o umila sclava
Ce tese fir cu fir, la infinit,
Un gand... ce iti aduce slava.
miercuri, 27 aprilie 2011
joi, 21 aprilie 2011
un palat unic
Cred ca Palatul Brancovenesc de la Mogosoaia se poate mandri cu acest atribut, caci nicaieri nu mai poti gasi o resedinta princiara ca aceasta.
Norocul ne-a suras de dimineata, cand razele soarelui ne-au zambit vesele in geam. Ne-am facut repede un pachetel cu de-ale gurii si am pornit spre Mogosoaia sa vizitam Palatul Brancovenesc. Nefiresc este sa recunosc ca nu am ajuns niciodata acolo, desi stau de ceva vreme in Bucuresti. Tot ce stiam despre acest palat culesesem din carti si de pe internet.
Si cine este Mogosoaia? :) Ei bine, da, a fost chiar o doamna ce primise in dar de la sotul ei, boierul Mogos, o bucata pe pamant pe care a luat fiinta comuna care acum se numeste Mogosoaia. Bucurestenii cu "pedigree" stiu ca inainte de a se numi Calea Victoriei (dupa cucerirea independentei), bulevardul ce leaga Piata Victoriei de malul Dambovitei se numea Podul Mogosoaiei. I se spunea pod pentru ca era pavat cu dale de lemn si se indrepta catre Mogosoaia.
Pe vremea cand era postelnic, Constantin Brancoveanu a cumparat aici o mosie pe care mai intai a ctitorit o biserica sub hramul Sf. Gheorghe si a terminat-o pe cand era deja logofat, la numai o luna inainte de a deveni domnitor al Tarii Romanesti, in 1688. Palatul construit pe malul lacului il daruieste fiului sau, Stefan in 1702. Stim cu totii despre soarta tragica a domnitorului, a fiilor si a ginerelui sau, decapitati la ordinul sultanului pentru ca au refuzat sa-si renege credinta. Palatul este apoi devastat, impartasind aceeasi soarta cu celelalte resedinte ale domnitorului, rudele sale ramase in viata fiind trimise in exil. La 1717 palatul este rascumparat de familia domnitorului si incep ample lucrari de reconstructie. In 1830 domeniul trece prin casatorie din proprietatea Brancovenilor in cea a familiei Bibescu, viitorul domnitor al Tarii Romanesti. Familia Bibescu s-a ocupat de modernizare si extindere si a detinut domeniul pana in 1945, cand Martha Bibescu pleaca in exil in Franta. Urmeaza o noua perioada de devastare pana in anii '50 cand este amenajat aici un muzeu de arta brancoveneasca. Palatul intra in uitare si urmeaza o noua perioada de distrugere a domeniului intre 1980-1989. In anii '90 incep lucrari de reconstructie a intregului ansamblu care au redat frumusetea palatului.
Am petrecut 5 ore de vis pe acest domeniu, cand in interior, vizitand expozitiile si muzeul, cand afara in gradina franceza, gradina engleza de pe malul lacului, in biserica Sf. Gheorghe, la sere si in parcul in care a fost restaurat si cavoul familiei Bibescu. Si pentru ca am fost cucerite de farmecul acestui loc, cu siguranta vom mai reveni.
Norocul ne-a suras de dimineata, cand razele soarelui ne-au zambit vesele in geam. Ne-am facut repede un pachetel cu de-ale gurii si am pornit spre Mogosoaia sa vizitam Palatul Brancovenesc. Nefiresc este sa recunosc ca nu am ajuns niciodata acolo, desi stau de ceva vreme in Bucuresti. Tot ce stiam despre acest palat culesesem din carti si de pe internet.
Si cine este Mogosoaia? :) Ei bine, da, a fost chiar o doamna ce primise in dar de la sotul ei, boierul Mogos, o bucata pe pamant pe care a luat fiinta comuna care acum se numeste Mogosoaia. Bucurestenii cu "pedigree" stiu ca inainte de a se numi Calea Victoriei (dupa cucerirea independentei), bulevardul ce leaga Piata Victoriei de malul Dambovitei se numea Podul Mogosoaiei. I se spunea pod pentru ca era pavat cu dale de lemn si se indrepta catre Mogosoaia.
Pe vremea cand era postelnic, Constantin Brancoveanu a cumparat aici o mosie pe care mai intai a ctitorit o biserica sub hramul Sf. Gheorghe si a terminat-o pe cand era deja logofat, la numai o luna inainte de a deveni domnitor al Tarii Romanesti, in 1688. Palatul construit pe malul lacului il daruieste fiului sau, Stefan in 1702. Stim cu totii despre soarta tragica a domnitorului, a fiilor si a ginerelui sau, decapitati la ordinul sultanului pentru ca au refuzat sa-si renege credinta. Palatul este apoi devastat, impartasind aceeasi soarta cu celelalte resedinte ale domnitorului, rudele sale ramase in viata fiind trimise in exil. La 1717 palatul este rascumparat de familia domnitorului si incep ample lucrari de reconstructie. In 1830 domeniul trece prin casatorie din proprietatea Brancovenilor in cea a familiei Bibescu, viitorul domnitor al Tarii Romanesti. Familia Bibescu s-a ocupat de modernizare si extindere si a detinut domeniul pana in 1945, cand Martha Bibescu pleaca in exil in Franta. Urmeaza o noua perioada de devastare pana in anii '50 cand este amenajat aici un muzeu de arta brancoveneasca. Palatul intra in uitare si urmeaza o noua perioada de distrugere a domeniului intre 1980-1989. In anii '90 incep lucrari de reconstructie a intregului ansamblu care au redat frumusetea palatului.
Am petrecut 5 ore de vis pe acest domeniu, cand in interior, vizitand expozitiile si muzeul, cand afara in gradina franceza, gradina engleza de pe malul lacului, in biserica Sf. Gheorghe, la sere si in parcul in care a fost restaurat si cavoul familiei Bibescu. Si pentru ca am fost cucerite de farmecul acestui loc, cu siguranta vom mai reveni.
marți, 19 aprilie 2011
un palat... o gradina... un ceai...
Nici azi vremea nu a fost mai prietenoasa. Ne-am trezit cu speranta ca vom vedea macar o raza de soare si ne-am intristat privind asfaltul udat de ploaie.
Ne hotarasem sa mergem azi la Mogosoaia, in ciuda vremii umede, dar cum maine aveam in plan sa vizitam Cotroceniul, am sunat mai intai acolo ca sa facem rezervare si asa ni s-au schimbat planurile. Palatul Cotroceni este cea mai indelung locuita resedinta regala din Romania, cu o istorie tumultoasa. Merita vizitat pentru asta si pentru frumusetea si diversitatea decoratiunilor sale. Pentru a-l vizita insa trebuie facuta din timp o programare telefonica; in functie de cereri, se organizeaza grupuri de limba romana si straina cu ghizi dedicati. Cum maine existau doar grupuri de limba straina, am preferat sa ne programam la singurul grup de limba romana care mai era disponibil astazi si iata cum ziua noastra s-a schimbat. Norocul nostru este ca locuim foarte aproape si in 5 min am fost acolo cu masina. Alt noroc a fost sa gasim un loc de parcare in apropiere, caci altfel ar fi trebuit sa mergem mult pe jos. La poarta trebuie sa accepti un control de securitate riguros, caci in aripa noua a Palatului functioneaza Presedintia, asa ca totul este strict controlat si supravegheat. Nu ai nici o sansa sa faci poze; pentru o taxa de 40 de lei poti fotografia doar doua incaperi si o bucata de curte de langa biserica din curtea palatului, asa ca nu prea merita. Am lasat deci camera foto la intrare, hotarata fiind sa iau un pliant cu poze din magazinul de la iesire. Dupa o mica plimbare prin parc de la receptie pana la intrarea in palat, ne-am echipat pentru vizita la garderoba de la intrare.
Cotroceniul era la mijlocul secolului XVII o localitatea din apropierea Bucurestiului, unde domnitorul Serban Cantacuzino (1678-1688) a ridicat o manastire cu o biserica sub hramul Adormirii Maicii Domnului si o resedinta domneasca. Mai tarziu, domnitorul Barbu Dimitrie Stirbei (1849-1853, 1854-1856) amenajeaza o gradina publica si-l aduce pe arhitectul francez Paul Gottereau (care a construit si Palatul CEC si Biblioteca Centrala Universitara) pentru a construi palatul. In timpul regelui Ferdinand, palatul este modernizat sub indrumarea arhitectului Grigore Cerchez, regina Maria punandu-si amprenta unica, asa cum a facut-o si la Bran, Sinaia si Balcic. Dupa doua cutremure importante (cel din '40 si cel '77) palatul se cere a fi reconstruit. Desi Ceausescu a dorit initial sa-l darame, asa cum a procedat cu manastirea si biserica din ansamblul regal, este sfatuit sa-l renoveze. Dupa 1947, aici fiintase Palatul Pionierilor.
Mi-e greu sa descriu in cateva cuvinte frumusetea incaperilor din cele doua nivele vizitate. Iar cele doua ore petrecute in interior mi s-au parut prea putine. Am iesit ametita de frumusetea si bogatia incaperilor. Ne-am revenit respirand aer curat in Gradina Botanica aflata vizavi, care aniverseaza anul acesta 150 de ani de existenta. Am regasit-o si mai imbatranita dupa aproape zece ani de cand nu am mai vizitat-o. Ne-a incantat totusi cantecul vesel al pasarilor, zburdalnicia veveritelor si culorile spectaculoase ale florilor de primavara. Cei cativa stropi de ploaie au fugit repede cand au vazut ca n-au pe cine speria.
Am incheiat ziua in compania unei prietene dragi (si fosta colega de servici), la o ceasca de ceai, depanand amintiri, povestind despre carti, impliniri, sperante si vise. In drum spre ceainarie nu m-am putut abtine si m-am oprit intr-un loc de care sunt puternic legata sufleteste - biserica Sf. Spiridon Vechi (in Piata Natiunilor), refacuta dupa Revolutie cu banii comunitatii romanilor din New York. Aici am descoperit si Clinica Nadia Comaneci. La plecarea spre casa m-am oprit pret de cateva minute la biserica Stavropoleos, aflata la cativa pasi. O alta bijuterie a orasului pe care ma opresc sa o admir de cate ori ma aflu in zona.
Ne hotarasem sa mergem azi la Mogosoaia, in ciuda vremii umede, dar cum maine aveam in plan sa vizitam Cotroceniul, am sunat mai intai acolo ca sa facem rezervare si asa ni s-au schimbat planurile. Palatul Cotroceni este cea mai indelung locuita resedinta regala din Romania, cu o istorie tumultoasa. Merita vizitat pentru asta si pentru frumusetea si diversitatea decoratiunilor sale. Pentru a-l vizita insa trebuie facuta din timp o programare telefonica; in functie de cereri, se organizeaza grupuri de limba romana si straina cu ghizi dedicati. Cum maine existau doar grupuri de limba straina, am preferat sa ne programam la singurul grup de limba romana care mai era disponibil astazi si iata cum ziua noastra s-a schimbat. Norocul nostru este ca locuim foarte aproape si in 5 min am fost acolo cu masina. Alt noroc a fost sa gasim un loc de parcare in apropiere, caci altfel ar fi trebuit sa mergem mult pe jos. La poarta trebuie sa accepti un control de securitate riguros, caci in aripa noua a Palatului functioneaza Presedintia, asa ca totul este strict controlat si supravegheat. Nu ai nici o sansa sa faci poze; pentru o taxa de 40 de lei poti fotografia doar doua incaperi si o bucata de curte de langa biserica din curtea palatului, asa ca nu prea merita. Am lasat deci camera foto la intrare, hotarata fiind sa iau un pliant cu poze din magazinul de la iesire. Dupa o mica plimbare prin parc de la receptie pana la intrarea in palat, ne-am echipat pentru vizita la garderoba de la intrare.
Cotroceniul era la mijlocul secolului XVII o localitatea din apropierea Bucurestiului, unde domnitorul Serban Cantacuzino (1678-1688) a ridicat o manastire cu o biserica sub hramul Adormirii Maicii Domnului si o resedinta domneasca. Mai tarziu, domnitorul Barbu Dimitrie Stirbei (1849-1853, 1854-1856) amenajeaza o gradina publica si-l aduce pe arhitectul francez Paul Gottereau (care a construit si Palatul CEC si Biblioteca Centrala Universitara) pentru a construi palatul. In timpul regelui Ferdinand, palatul este modernizat sub indrumarea arhitectului Grigore Cerchez, regina Maria punandu-si amprenta unica, asa cum a facut-o si la Bran, Sinaia si Balcic. Dupa doua cutremure importante (cel din '40 si cel '77) palatul se cere a fi reconstruit. Desi Ceausescu a dorit initial sa-l darame, asa cum a procedat cu manastirea si biserica din ansamblul regal, este sfatuit sa-l renoveze. Dupa 1947, aici fiintase Palatul Pionierilor.
Mi-e greu sa descriu in cateva cuvinte frumusetea incaperilor din cele doua nivele vizitate. Iar cele doua ore petrecute in interior mi s-au parut prea putine. Am iesit ametita de frumusetea si bogatia incaperilor. Ne-am revenit respirand aer curat in Gradina Botanica aflata vizavi, care aniverseaza anul acesta 150 de ani de existenta. Am regasit-o si mai imbatranita dupa aproape zece ani de cand nu am mai vizitat-o. Ne-a incantat totusi cantecul vesel al pasarilor, zburdalnicia veveritelor si culorile spectaculoase ale florilor de primavara. Cei cativa stropi de ploaie au fugit repede cand au vazut ca n-au pe cine speria.
Am incheiat ziua in compania unei prietene dragi (si fosta colega de servici), la o ceasca de ceai, depanand amintiri, povestind despre carti, impliniri, sperante si vise. In drum spre ceainarie nu m-am putut abtine si m-am oprit intr-un loc de care sunt puternic legata sufleteste - biserica Sf. Spiridon Vechi (in Piata Natiunilor), refacuta dupa Revolutie cu banii comunitatii romanilor din New York. Aici am descoperit si Clinica Nadia Comaneci. La plecarea spre casa m-am oprit pret de cateva minute la biserica Stavropoleos, aflata la cativa pasi. O alta bijuterie a orasului pe care ma opresc sa o admir de cate ori ma aflu in zona.
luni, 18 aprilie 2011
la plimbare
Prima zi a vancantei de Pasti a fost noroasa si "vantoasa", dar ne-am hotarat sa nu ne lasam descurajate. Asa ca dupa ce am lenevit dimineata mai mult in pat, ne-am facut cateva din temele de vacanta (vacanta fara teme in Romania nu se poate :( )si dupa pranz am iesit la plimbare. Am ales Parcul Carol pentru ca Maria nu-l vazuse, iar eu imi deschisesem deja apetitul de a-l revizita dupa ce l-am recunoscut in fotografii la Lumi si la tiza mea, Alina.
Cu greu am recunoscut rondul din fata parcului; nu am mai fost de cativa ani prin zona si s-a construit destul de mult in jur. Parcul mi-a lasat o impresie mai buna decat ultima oara cand l-am vazut acum multi ani (nu mai stau sa-mi amintesc, dar multi tare :) ) cand parea lasat in paragina, iar mausoleul trezea amintiri neplacute, legate de lupta pentru construirea socialismului. Intre timp faima istorica a fost reinstaurata prin readucerea la locul initial a Mormantului Soldatului Necunoscut din Primul Razboi Mondial. Norocul nostru a fost ca am ajuns acolo exact la schimbarea garzii, moment pe care ne-am grabit sa-l surprindem:
Ne-am bucurat de straturile vesele de flori care s-au dovedit rezistente in aceasta foarte racoroasa primavara. Ne-am amuzat urmarind o veverita topaind pe o alee laturalnica, desi nu s-a lasat nici filmata, nici pozata. Ne-am oprit la micul padoc cu gaste si ratuste si cativa iepurasi albi, de care Maria s-a indragostit imediat :) Am batut alei pavate care se lupta sa ramana intregi, ne-am incumetat pe alei darapanate sub povara uitarii sau poate a lipsei de bani, am admirat specii de pomi rare, fantani uitate si statui care ne-au amintit de inaintasi. Cel mai mult m-a impresionat ciripitul vesel al pasarilor care ne-a insotit plimbarea si care ne-a facut sa uitam de frig si vant.
La plecare nu am omis fantana cu zodii construita in 1935, pastrata atat cat s-a putut, alaturi de care municipalitatea a instalat unul dintre faimoasele ceasuri placate cu aur, cumparate cu aproape 1 mil de euro si care au declansat anul trecut un adevarat scandal.
Speram ca maine sa fie vreme ceva mai buna sau macar sa nu bata vantul, ca vrem sa ne plimbam din nou, in alt parc :)
Cu greu am recunoscut rondul din fata parcului; nu am mai fost de cativa ani prin zona si s-a construit destul de mult in jur. Parcul mi-a lasat o impresie mai buna decat ultima oara cand l-am vazut acum multi ani (nu mai stau sa-mi amintesc, dar multi tare :) ) cand parea lasat in paragina, iar mausoleul trezea amintiri neplacute, legate de lupta pentru construirea socialismului. Intre timp faima istorica a fost reinstaurata prin readucerea la locul initial a Mormantului Soldatului Necunoscut din Primul Razboi Mondial. Norocul nostru a fost ca am ajuns acolo exact la schimbarea garzii, moment pe care ne-am grabit sa-l surprindem:
Ne-am bucurat de straturile vesele de flori care s-au dovedit rezistente in aceasta foarte racoroasa primavara. Ne-am amuzat urmarind o veverita topaind pe o alee laturalnica, desi nu s-a lasat nici filmata, nici pozata. Ne-am oprit la micul padoc cu gaste si ratuste si cativa iepurasi albi, de care Maria s-a indragostit imediat :) Am batut alei pavate care se lupta sa ramana intregi, ne-am incumetat pe alei darapanate sub povara uitarii sau poate a lipsei de bani, am admirat specii de pomi rare, fantani uitate si statui care ne-au amintit de inaintasi. Cel mai mult m-a impresionat ciripitul vesel al pasarilor care ne-a insotit plimbarea si care ne-a facut sa uitam de frig si vant.
La plecare nu am omis fantana cu zodii construita in 1935, pastrata atat cat s-a putut, alaturi de care municipalitatea a instalat unul dintre faimoasele ceasuri placate cu aur, cumparate cu aproape 1 mil de euro si care au declansat anul trecut un adevarat scandal.
Speram ca maine sa fie vreme ceva mai buna sau macar sa nu bata vantul, ca vrem sa ne plimbam din nou, in alt parc :)
duminică, 17 aprilie 2011
de Florii...
... le urez celor care poarta nume de flori "La multi ani!". Sarbatoare mare in familie pentru mama si fratele meu. O imbratisare si cele mai bune ganduri prietenilor din blogosfera Ninu si Fly.
Iar tuturor celor care-si vor lua azi alaturi de mine o pauza de ceai sau de cafea, le ofer un minut de frumusete culeasa din gradina in zori, intr-un ajun friguros si innorat de Florii.
Sa aveti o duminica frumoasa!
Iar tuturor celor care-si vor lua azi alaturi de mine o pauza de ceai sau de cafea, le ofer un minut de frumusete culeasa din gradina in zori, intr-un ajun friguros si innorat de Florii.
Sa aveti o duminica frumoasa!
duminică, 27 martie 2011
semne
Sunt semne peste tot! Primavara si-a coborat bagheta magica peste natura si si-a infaptuit vraja. Sub razele blande ale soarelui, seva datatoare de viata inalta din pamant primele flori, aduna muguri pe ramurile pomilor si imprastie culori vii in toate colturile gradinii. Pasarile ciripesc insufletit si primele albine cauta deja nerabdatoare primii stropi de nectar.
Primavara, bine ai venit!
Primavara, bine ai venit!
sâmbătă, 26 martie 2011
lucrarile de primavara...
...au inceput si in gradina noastra. Sapam, curatam, pregatim straturile pentru legume si flori. Fiecare ajutor conteaza; gradina e mare, munca e pe masura. Azi am primit ajutoare la sapat si maruntitul pamantului de pe brazda :)
Si dupa atata munca, cel mai bine te recuperezi cu un pui de somn.
Si nu uitati: in noaptea asta trecem la ora de varaaaaaa!
Si dupa atata munca, cel mai bine te recuperezi cu un pui de somn.
Si nu uitati: in noaptea asta trecem la ora de varaaaaaa!
joi, 17 martie 2011
ia-ti o pauza!
Pentru pauza de ceai sau de cafea de astazi, va ofer o armonie speciala, izvorata din pasunile inalte ale Tibetului, acolo unde natura s-a refugiat la inaltimi care o protejeaza de cruzimea modernizarii. Asa ca putinii dintre noi care au privilegiul sa ajunga pana acolo, se pot bucura de natura in starea ei cea mai pura.
Flautul de bambus o sa-ti ofere cateva note vesele in armonie cu primavara.
Incheie-ti pauza cu o scurta plimbare. Te poti lauda ca in pauza ai fost in China. ;)
Flautul de bambus o sa-ti ofere cateva note vesele in armonie cu primavara.
Incheie-ti pauza cu o scurta plimbare. Te poti lauda ca in pauza ai fost in China. ;)
duminică, 13 martie 2011
lacrimile florilor de cires
De cateva zile Japonia nu mai are timp sa contemple ciresii in floare si sa mediteze asupra frumusetii. Dezastrul i-a lovit! Pe cei mai pregatiti dintre oameni pentru a face fata unui cutremur, pe cei mai obisnuiti dintre oameni cu acest capriciu al Terrei i-a zguduit cel mai puternic cutremur. Florile de cires vor plange anul acesta pentru cei care si-au pierdut casele, familiile, tot ce au avut. Dar sunt si flori de cires ce-si vor scutura petalele intr-un dans al sperantei si al renasterii.
Ma alatur celor care deplang tragedia care a lovit zilele acestea Japonia, dar si celor care cred in puterea de regenerare a japonezilor.
Ma alatur celor care deplang tragedia care a lovit zilele acestea Japonia, dar si celor care cred in puterea de regenerare a japonezilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)