si totusi... love is in the air

Dupa o pauza luuuuunga - nu, nu de ceai - revin cu fotografiile de miercuri. Insa nu le inscriu in albumul comun al rubricii "miercurea fara cuvinte", pentru ca dupa o pauza asa de lunga, n-as putea tine gandurile nerostite.

Si totusi e primavara, dupa o iarna tipic atipica, ca ultimele ierni, cu cateva reprize razlete de ninsori, dintre care ultima s-a ratacit pe la noi sambata trecuta. Chiar daca sufletul meu nu e sigur, privesc pe fereastra si ma umplu de firescul naturii, pe care nimic n-o poate intoarce din parcursul sau ciclic. Pasarile stiu, pomii stiu, florile la fel... E primavara!

Cartierul meu cenusiu prinde culoare si mai mult decat atat, e plin de viata.

Puterea de regenerare a naturii ne molipseste de speranta si ne insenineaza, in ciuda ploii marunte. Caci e nevoie si de ploaie, ca de lacrimi, pentru aceasta purificare. Inca mai stau prea mult in casa, caci cos de zor; incerc sa prind frumusetea in insectarul timpului si mi-e greu sa renunt oricat de stangace impunsaturile, oricat de neputicioase degetele.

Si-n tot ast timp astept cu emotie vacanta de primavara a copilului si stiu ca daca azi poate mai am indoieli, maine dimineata cand o voi vedea dormind in patul ei, sigur primavara va fi printre noi.

1 Decembrie si un vis implinit

La multi ani, Romania! La multi ani tuturor romanilor, oriunde s-ar afla!

Acum un an vanam cu jind prin expozitii ii tricolore. De 1 Decembrie anul acesta sunt fericita ca ma pot mandri cu camasa tricolora pe care mi-am cusut-o. Visul meu s-a implinit!

Camasa e de Arad, zona Ineu si de aceea astazi voi asorta postarea mea cu dansuri si muzica din zona parintilor si bunicilor mei.

Celor care si-au luat astazi pauza de ceai la mine, le doresc o zi de 1 Decembrie frumoasa si senina, cu multa bucurie si mandrie!

numaratoarea a ajuns la 46

Nu prea cred in cifre, de cele mai multe ori le uit, le ignor sau le calculez gresit, asa ca voi trece cu bine si peste acest prag :)
Dumnezeu m-a binecuvantat cu prieteni buni, care mi-au facut de fiecare data aniversarile frumoase si m-au facut sa ma simt speciala. Le multumesc si ii asigur de iubirea mea! Le multumesc si celor care si-au luat o pauza de ceai pe-aici astazi si sper sa se fi bucurat de ea!

suflet rebel - tribut

Aproape ca abandonasem telenovela mea rock. Acum fredonez "The day we give in is the day we die." si-aduc astazi, in vinerea rebela, tribut unei formatii de care am auzit abia vinerea trecuta, in tumultul unei tragedii. Sa-i descopar pe cei de la Goodbye to Gravity atat de tineri si de talentati este cu atat mai dureros. A trecut o saptamana deja; destinul lor, dar si al nostru s-a schimbat dramatic. RIP celor care ne-au parasit si putere celor care se lupta inca sa iasa din infernul suferintei!

pasarea maiastra a cantecului romanesc

"În pelegrinările mele prin ţară, caut şi ascult cu atenţie şi răbdare cântecele ţăranilor. Încerc apoi să pătrund bine muzica, ritmul şi sensul cuvintelor, mai cu seamă sensul cuvintelor. Aflu obiceiurile de prin partea locului şi apoi procesul este foarte complicat. Se bazează pe observaţie, pe concentrare, pe o muncă migăloasă şi perseverenţă. Nu le interpretez imediat cântecele mele, cântecele culese. Le las mai întâi să-mi răsune în inimă şi mult mai târziu, luni sau poate ani mai târziu le transmit oamenilor. Ani sau luni mai târziu le fac să circule mai departe."

"Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă."
                                                                                               Maria Tănase

La 25 septembrie 1913 se nastea in Mahalaua Caramidari din Bucuresti, Maria Tanase, fiica unui oltean si a unei ardelence. Cati ne mai amintim de ea astazi? Exista un ansamblu folcloric in inima Olteniei care-i poarta numele si... cam atat. Pe internet cineva de buna credinta i-a facut o pagina Wikipedia. Ati auzit de vreun muzeu care sa-i fie inchinat marii noastre interprete? Ma intreb ce s-a ales de lucrurile ei, de costumele ei? Am cautat cu incapatanare poze cu Maria Tanase in costum popular si am gasit pe facebook un album in care-au fost adunate astfel de imagini, pe pagina Muzeului National de Etnografie si Istorie Naturala din Chisinau. Bravo lor!

Am descoperit intamplator un documentar realizat de TVR (al carui titlu l-am imprumutat si eu) cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la nasterea Mariei Tanase, in care am descoperit-o cu mare bucurie in fotografiile prezentate purtand un costum de Arad.

Zilele acestea i-am ascultat mai mult ca oricand melodiile, dorindu-mi ca cineva sa fi pastrat costumele ei si sa ne poata spune povestile lor, asa cum ea a simtit nevoie sa culeaga si sa ne redea cantecul romanesc.











"Uneori mă încearcă sentimentul că melodiile îmi vin de undeva, de departe, din străfundul conştiinţei populare, se furişează în mine, visând parcă, le ascult şi le interpretez."
                                                                                                   Maria Tănase

clipa de muzica

O chitara si nu orice chitara, ci a lui Nitin Sawhney, o voce si nu oricare, ci a lui Nicki Wells, muzica amalgamata sub amprenta unica a lui Nitin, putina matematica, ceva fizica si muuuuulta chimie.



Si pentru ca nu ma pot opri aici, mai ascult inca putin din aceasta muzica magica.

suflet rebel -ritmuri etno

Astept cu nerabdare Sezatoarea Nationala de maine, asa ca azi ascult etno-rock romanesc mai vechi si mai nou :)

suflet rebel - in memoriam

Un suflet rebel a plecat aseara sa se odihneasca in ceruri. RIP B.B. King!

clipa de muzica - love mood

Le-am fredonat cand imi asteptam ursitul, apoi le-am fredonat cand m-am indragostit, iar acum le fredonez din nou, pentru ca iubirea e inca acolo, la locul ei, in inima mea.

clipa de muzica din saptamana luminata

Hristos a-nviat!

sursa foto

Aseara si astazi am tot ascultat muzica traditionala. Pe pagina maestrului Grigore Lese am descoperit o bijuterie pe care-o pun bine la pastrare:

Plânje Măicuţa la cruce
Pentru Fiul ei cel dulce,
Da nu plânje cum se plânje,
Inima Maicii se frânje.
O, Marie, frumos nume,
Maică Sfântă ajută-ne!
Mai mărită eşti
Decât Soarele
Pentru noi păcătoşii, o Maică, roagă-te!

Intrucat nu sunt sigura ca pot aduce pe blog melodia de pe Trilulilu, ii postez linkul aici.

O, Marie, frumos nume - Grigore Lese
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

O alta corinda a maestrului pentru care insa n-am gasit si interpretarea, zice-asa:
Umbla Maica dupa Fiu'
Tot umbland si intrebandu'
N-ati vazut pe Domnu' Sfantu'
D-apoi poate l-am vazutu'
Da' noi nu l-am cunoscutu'

Astazi ne aflam sub semnul Fratiilor de cruce din Martea Oprita, despre care se spune: „Fraţii de cruce sunt gata să sară în foc şi în apă unul pentru altul. Deviza fârtaților este iubirea până la moarte. Nu se ceartă şi nu se trădează, fie chiar moarte de om; un frate de cruce valorează mai mult decât un frate bun, tainele lor nimănui nu şi le spun.” (Em. Elefterescu, 1924).

o saptamana altfel

Un amestec mai putin firesc de muzica si ganduri ma-ncearca de ceva vreme. Le prind astazi in "insectar" ca sa fac loc si putina ordine in haos. O melodie ma bantuie de ceva vreme; am descoperit-o intr-o poveste ecranizata (La Belle et la Bete), insa dupa ce am vazut ca a fost folosita in genericul documentarului lui Ric Burns (New York), va trebui sa caut si vad acest documentar.



Mai prind un gand in "insectar" - saptamana aceasta este speciala pentru ortodocsi, Saptamana Mare, a Patimilor. Si ma agat de ceva ce am gasit pe Facebook si care mi se pare tare intelept (da, poti gasi si altceva decat frivolitati pe Facebook :) !)  "In Saptamana Patimilor femeile nu e bine sa se impodobeasca excesiv. Doar in ziua de Paste hainele cele mai frumoase sunt purtate la biserica." si apoi exemplificat atat de frumos de Silvia Floarea Toth cu costumele din impresionanta ei colectie.

sursa foto

O saptamana de post si cumpatare si in acelasi timp o saptamana altfel pentru copiii romani, pentru ca este saptamana in care se face Scoala Altfel, cu mai mult sau mai putin succes.

Sarbatorile ne-ntorc la radacini, la legatura cu credintele si cutumele stramosesti, fie ele crestine sau precrestine. E bine sa le pastram esenta, chiar daca vremurile le-au tot adus inflorituri; tot ce este in plus se va pierde in cele din urma, caci fara esenta isi vor pierde rostul. Ca si cum am putea avea martisor fara snurul alb-rosu, indiferent de talismanele care atarna de el, mereu altele in fiecare epoca.

Hainele frumoase si bucatele de sarbatoare le vom pastra deci pentru Duminica Sfintei Invieri. Sper sa ies cu bine din martea aceasta incalcita (Martea Seaca) si va las cu o superba tinuta de sarbatoare a Silviei Floarea Toth si cu-o horire-a lui Grigore Lese.

sursa foto

clipa de muzica

Soarele-mi mangaie fereastra, chiar daca inca se mai ascunde timid dupa cate-un nor incruntat. Cu gesturi delicate, primavara mangaie ramurile pomilor si cheama la joaca hoarde de insecte si pasari. Chiar daca vantul inca ne zgribuleste sub hainele groase, nici norii nu mai par atat de amenintatori, caci nimic nu se poate impotrivi miraculoasei transformari ce ne farmeca an de an. Si cred ca am gasit si muzica potrivita pentru o zi frumoasa de primavara.

clipa de muzica

Un inceput de saptamana bacovian, gri, umed, coplesitor ca un sfarsit de februarie. Incerc sa adun franturile de energie de care am nevoie sa ma pun in miscare. Lista de lucruri de facut nu e scurta si asteapta sfidatoare prima linie de taiere. Pana reusesc sa ma urnesc insa, ascult putina muzica buna.









Sper ca voi sunteti mai energici astazi. O saptamana frumoasa!

ganduri de An Nou

In ultima zi a anului avem parte de o prima zi cu soare dupa o perioada lunga de nori, ninsori si vijelie. Vremea ne ingaduie iata un ramas-bun senin si vesel in pragul dintre ani. A venit deci timpul sa las in urma 2014 si rememorez doar clipele frumoase. Imi indrept acum gandurile si sperantele spre un 2015 pe care mi-l doresc linistit si-atat. Pare putin de cerut, insa in realitate greu de realizat, caci vremurile sunt foarte nesigure.

Iar acum si-aici, alaturi de prieteni dragi, voi canta de dragul vremurilor frumoase si voi inchina cupa prieteniei.



La multi ani! S-aveti un An Nou cu multa sanatate si impliniri!

suflet rebel - Xmas edition

Si ce daca sunt rebeli? Se bucura la fel de mult ca oricare de Craciun, asa ca i-am cautat si i-am rugat sa ne incante azi cu un repertoriu special de sarbatoare.



Ultimul cantec compus de celebrul rebel Freddie a fost dedicat tot iernii, inspirat de frumusetea Alpilor vazuti din Montreux, unde si-a petrecut ultima parte a vietii.



Un rebel frumos siiiii... foarte talentat si-ar dori sa fie Craciunul in fiecare zi:



Si din nou la rebelii britanici, inspirati de data aceasta de luminile sarbatorii de Craciun, aducatoare de speranta.




Cum maine este Ignatul*, la finalul episodului de astazi va doresc spor in treburile gospodariei si mult belsug in meniul mesei de Craciun!

* Ignatul este o straveche traditie precrestina de sacrificiu care marcheaza ziua cea mai scurta a iernii; aceasta se suprapune in calendarul crestin zilelor dinaintea Craciunului si s-a asociat in timp cu acesta, asa cum Sanzienele se suprapun peste ziua Sf Ioan Botezatorul. Si pentru ca aceste obiceiuri tin de traditiile dacice, de-aceea se intalnesc numai la noi si la aromani. Romanii le-au pastrat si nu s-au putut desparti de ele nici in epoca moderna.

cel mai frumos cadou

De Sf. Nicolae (San Nicoara), cel mai frumos cadou este iubirea. De aceea ne simtim mai frumosi, mai generosi si mai fericiti in aceasta zi sfanta. Cuvantul magic al zilei este "a darui".

Astazi am redevenit putin copil si m-am bucurat de magia zilei; am daruit celor dragi ce am crezut ca am mai bun in mine, iar voua prieteni dragi, va daruiesc o clipa magica rupta din filmul animat "The Snowman"(1982):



"La multi ani!" tuturor celor care poarta numele Sf. Nicolae.

suflet rebel - 61

Sa fii rebel inseamna sa-ti asumi curajul de a fi altfel, sa te razvratesti impotriva sabloanelor care-i modeleaza pe cei din jur si mai ales sa alegi durerea de a renunta la proprii idoli atunci cand ai ales alt drum. Asa ca azi revin la telenovela mea rock, pentru ca zilele aceastea am ascultat si reascultat "Foo Fighters" si m-am simtit din nou putin rebela.



Keep you in the dark
You know they all pretend
Keep you in the dark
And so it all began

Send in your skeletons
Sing as their bones go marching in... again
The need you buried deep
The secrets that you keep are ever ready
Are you ready?
I'm finished making sense
Done pleading ignorance
That whole defense

Spinning infinity, boy
The wheel is spinning me
It's never-ending, never-ending
Same old story

What if I say I'm not like the others?
What if I say I'm not just another one of your plays?
You're the pretender
What if I say I will never surrender?

In time or so I'm told
I'm just another soul for sale... oh, well
The page is out of print
We are not permanent
We're temporary, temporary
Same old story

I'm the voice inside your head
You refuse to hear
I'm the face that you have to face
Mirrored in your stare
I'm what's left, I'm what's right
I'm the enemy
I'm the hand that will take you down
Bring you to your knees

Dar cu si mai mare placere le-am ascultat melodiile in versiunea Acoustic, care suna la fel de bine si pot fi apreciate si de cei carora sound-ul heavy metal nu le starneste interesul. 



I am a one way motorway
I'm the road that drives away
then follows you back home
I am a street light shining
I'm a white light blinding bright
burning off and on

it's times like these you learn to live again
it's times like these you give and give again
it's times like these you learn to love again
it's times like these time and time again

I am a new day rising
I'm a brand new sky
to hang the stars upon tonight
I am a little divided
do I stay or run away
and leave it all behind?

Poate ca fanii "Nirvana" vor comenta ca grupul are mai multe albume vandute intr-n timp mai scurt decat Foo Fighters, insa eu cred ca cele doua trupe nu pot fi comparate. Nirvana a fost un fenomen la vremea ei, consacrand curentul "grunge", dar nu pot sa nu ma bucur ca dupa moartea lui Kurt Cobain, Dave Grohl a gasit resursele de a-si afirma in continuare talentul cu Foo Fighters. 

Poate mai putin cunoscuta pe la noi este intamplarea prin care un miner prins in subteran intr-un accident din Tasmania - Australia, asteptand sa fie salvat de colegii sai, dupa ce au reusit sa comunice cu salvatorii si li s-a putut trimite mancare si apa printr-o conducta, cand a fost intrebat ce mai doreste sa primeasca, a cerut un iPod pe care sa fie melodii Foo Fighters. Dave Grohl a fost foarte emotionat sa afle acest lucru si i-a invitat pe cei doi mineri care-au supravietuit accidentului la concertele trupei in Australia si la o bere dupa. Surpriza pe care i-a facut-o minerului a fost si mai mare; pentru ei a compus melodia instrumentala "Ballad of the Beaconsfield miners" pe care a cantat-o in concertele australiene si a inregistrat-o pe urmatorul sau album cu talentata chitarista Kaki King.



Foo Fighters a lansat un nou album luna trecuta (Sonic Highways), asa ca am ce asculta in decembrie. Incep cu prima melodie de pe album, "Something from Nothing":



Give me the flammable life
I'm cold as a match 
Ready to strike
So here I go...

Here lies a city on fire
Singing along
The arsonist choir
Now here I go...

It started with a spark
And burned into the dark
Now here I go...

There is a river I found
Into the wild
Under the ground
So here I go...

A button on a string
And I heard everything
Now here I go...

Oh sweet ignition be my fuse
You have no choice you have to choose
Bid farewell to yesterday
Say goodbye I'm on my way

But in the end we all
Come from what's come before
So here I go...

Oh sweet ignition be my fuse
You have no choice you have to choose
Bid farewell to yesterday
Say goodbye I'm on my way
I threw it all away because
I had to be what never was
Been so hungry I could lie
You took my word I took your wine 
And held you in my bloody hands
These rattled bones and rubber bands
Washed them in the muddy water
Looking for a dime and found a quarter
But you can't make me change my name
You'll never make me change my name
Pay no mind now ain't that something
Fuck it all! I came from nothing

I'm something 
From nothing
You are my fuse
I'm something 
From nothing
You are my fuse
It goes...

Weekend placut!

mantra zilei

"Votul meu conteaza! Votul meu conteaza! Votul meu conteaza!"

De fiecare data cand votez ma simt puternica si libera. Democratia ne-a fost garantata cu sange in '89 si asta ne obliga la respect. Din pacate, esecul clasei politice ne-a condamnat la inertie si din an in an au fost tot mai multi cei nehotarati, cei care-au ales sa stea pe margine, dezamagiti de prestatia clasei politice.

Scriu aceste randuri penduland intre teama si speranta. Teama ca de maine viitorul va lua o lunga pauza in asteptarea unor vremuri mai bune si a unor oameni mai intelepti. Speranta ca in ultimul ceas oamenii vor realiza cat de puternic este votul lor. Pentru ca politicienii vor fi nevoiti sa tina seama de el si hai sa recunoastem, una e sa iesi castigator ca doar 40% din populatie te-a votat, alta e sa castigi printr-un vot la care a participat 70% din populatie. La asta ne gandim cand spunem ca "ne luam tara inapoi"; suntem singurii care ne decidem destinul alegand sa fim puternici, sa votam, asa cum in '89 oamenii au ales sa iasa in strada pana au faptuit schimbarea.

Asa incat traiesc ziua de azi cu maxima emotie si o fina licarire de speranta, Si o marchez in jurnalul meu de blogger, pentru ca merita tinuta minte, indiferent ce ne aduce ziua de maine.

acum stiu cine sunt

Nu degeaba am folosit acest titlu; ii apartine maestrului Grigore Lese pentru volumul sau de "insemnari si aduceri aminte". Nu stiu cati "rumani"in ziua de astazi mai cauta sa afle care le este esenta, unde le sunt radacinile, dar eu am inceput aceasta calatorie cu ceva timp in urma si inca mai descopar lucruri despre mine pe care nu le-as fi banuit. Declicul s-a intamplat acum multi ani la un concert la care canta si maestrul si unde am ascultat o muzica ce n-am stiut s-o descriu, caci nu era populara in sensul pe care-l constientizam atunci, dar avea in ea esenta pur romaneasca. Ascultandu-l pe Grigore Lese cantand am avut impresia ca muzica strabunilor ajunge in sfarsit la mine. O muzica ce-a strabatut secolele, semeata in frumusetea ei nealterata. Nu am inteles multa vreme de ce acea muzica imi facea sufletul sa tresalte, in timp ce muzica populara de la televizor nu reusea sa ma emotioneze prea tare.

Apoi a urmat fenomentul redescoperirii frumusetii si insemnatatii costumului nostru popular. Aveam in pastrare de la strabunici costume populare la care pana atunci nu m-am uitat niciodata cu atentie. Cand eram mica tin minte ca ma imbracam pe ascuns in ele si ma oglindeam cu mirare, intrebandu-ma de ce oare familia mea nu le mai poarta. Abia acum am trecut peste o oarecare stanjeneala de a le purta in public. Anul acesta de Sanziene am depasit acest sentiment de teama si le-am imbracat la servici (ia si ilicul). Am fost usurata sa observ admiratia celor care m-au privit, ba chiar la administratia financiara - unde am avut treaba in ziua aceea - functionara si-a chemat o prietena sa ma vada. "Uite o ie adevarata!" La cateva luni dupa aceea, iata-ma pusa pe fapte mari in miscarea ce are toate sansele sa intre in istoria traditiei romanesti ca un moment de cotitura, cand romancele isi reafirma cu mandrie identitatea prin iile pe care reinvata acum sa le coasa dupa semnele stravechi, autentice si incarcate de simboluri ascunse.

Observ cu tristete zilele acestea ca politicul incearca sa capitalizeze acest fenomen al redescoperirii radacinilor noastre ancestrale, asa cum a mai facut-o de-a lungul istoriei. Se poarta costumul popular la dezbateri politice si se brodeaza afise electorale cu motive de inspiratie traditionala, doar-doar or iesi mai bine in ochii electoratului si-or patrunde mai usor in sufletul romanului. Si pentru ca nu suntem in stare sa invatam din greselile trecutului, mi-e teama ca vom sortiti sa rescriem isotria in aceiasi termeni.

Si uite asa ma intorc la vorbele maestrului Grigore Lese care povesteste cu har si pricepere:

"Cand am venit pe lume, imi spunea mama ca nu era atat vrajba. Oamenii erau vrednici si invredniciti. Se intampla in 1954, cand viata politica era in schimbare. Satul nu apaucase sa se destrame... Dar a venit vremea difuzorului... Era fala mare sa ai difuzor in casa, puteai asculta muzici de tot felul. De unde sa stie bietii oameni ca pentru muzica taraneasca era inceputul sfarsitului, inceputul politizarii memoriei orale? Traditia nu este ideologie, este data. Taranul nu face pastoratie verbala.

Muzica a decazut in folclor si, din nefericire, a inceput sa fie asimilata. Se framanta viitorul Romaniei, viitorul muzicii decadente. Din difuzor rasunau texte despre colectivizare, despre partid, despre muncitori. "Din Lapus la Baia Mare/ Numai zumzet de tractoare."sau "Eu, Tanase si Ion/ Am cantat si la raion". De fapt traiam intr-o eroare. Anii au trecut, viata m-a invatat multe, m-a ajutat sa-mi dau seama ca traiesc in eroare.

Muzica din vatra satului, la prima vedere, poate insela pe oricine. Multi s-au complacut in aceasta situatie. S-au lasat pacaliti, dupa care - la randul lor - au pacalit si ei. De-a lungul anilor s-au mintit unii pe altii si tot asa pana astazi. Si noi avem naivitatea sa ne intrebam de unde atatea modele false...

In Romania multi s-au trezit etnologi, etnomuzicologi. etnocoreologi fara sa aiba vreo legatura directa cu satul [...]. Mai mult, acestia s-au refugiat in zona memoriei orale si au inceput sa aplice muzicii taranesti norme si criterii specifice muzicii clasice. Asa au aparut compozitii folclorizate, interpertari in maniera clasica, dansuri coregrafiate.

Dar sa-i lasam si sa ne intoarcem la horea noastra ascunsa in cateva locuri uitate de lume, aninata de sufletul catorva babe, speriata de televizor si de UNESCO, de ignoranta si de aroganta noastra. Povestea pe care incerc sa v-o spun va fi una de impacare: povestea drumului meu de cunoastere si intelepciune in care horea mi-a fost si inger pazitor, si ispita."

Inchei cu speranta ca v-am starnit curiozitatea de a rasfoi cartea lui Grigore Lese "Acum stiu cine sunt", pentru ca si mie-mi vine sa zic acum la fel. Am redescoperit ca inca mai am amintirile din copilarie legate de viata satului, de obiceiuri preluate de bunici chiar si-n tumultul vietii de oras. Si ma intristez ca fata mea nu are astfel de amintiri si astfel legatura ei cu traditia este mai slaba. Sper doar ca prin ceea ce fac eu acum sa-i starnesc un pic curiozitatea si sa-i ramana in suflet amintirea mamei ei aplecate asupra panzei albe, cosand o ie.

"Vreau sa urc pe muncei, sa simt mirosul de faneata coapta. Sa ma linistesc si sa-mi adun gandurile. Mi-e dor sa ascult vantul, sa ascult cum freamata padurea. Sa ascult linistea noptii. Aici nu umbla oamenii noaptea ca huhurezii. Nu-s ceasurile bune. In orase lumea umbla intre ceasuri... Cand sunt in Bucuresti, cant in gand si-mi imaginez lumea mea de-acasa, de demult. Adeseori, cand traficul e bara la bara si totul pare zadarnic, iau fluierul din geanta. Cunosc semafoarele din drumurile mele de zi cu zi, stiu cand am timp de o hore si cand de un joc, zic in fluier pana cand se amesteca verdele cu rosul, pana cand claxonul din spatele meu spinteca aerul, pana cand li se amesteca glasurile precum starile mele. Ma izolez in cantec si asa reusesc sa ma regasesc. Functioneaza. E ca o calatorie in timp intr-o lume mai buna, mai frumoasa, mai adevarata."
GRIGORE LESE

am ramas cu dorul

Ieri a fost o dimineata de duminica foarte cetoasa in Bucuresti, dupa o prima noapte cu zero grade. Dis-de-dimineata am dus copilul la aeroport; incepe ultima parte a trimestrului de toamna dupa vacanta de doua saptamani din octombrie. Ceata deasa ne-a dat emotii; mie pentru ca trebuia sa ajungem cu bine la aeroport, iar Mariei pentru ca nu vroia sa i se amane zborul. S-a atasat foarte mult de scoala ei din Anglia si nu concepe sa nu ajunga acolo la timp. Eu raman de fiecare data sfasiata intre mandria de-a o vedea dezvoltandu-se atat de frumos acolo si durerea cu care stiu de fiecare data ca - pentru a-i fi mai bine - trebuie sa indur despartirea. Mandria invinge de fiecare data, chiar daca in prima zi imi este mereu putin mai greu. Ziua dinaintea plecarii si cea in care calatoreste sunt mici cosmaruri de ingrijorare si lipsa confortului de-a-i fi alaturi. Credeam c-o sa-mi fie mai usor cu timpul, dar sunt deja doi ani si nu-mi este, in schimb invat sa traiesc si cu asta. Copilul e calm; stie deja rutina calatoriei de aici-dincolo, este relaxata la aeroport cand ne da sarutul de ramas-bun si trece cu calm de controlul de la Security si de la Frontiera. Cu acelasi calm isi face datoria sa ma linisteasca cu un SMS cand este in siguranta in masina care o duce la familia ce o are in grija acolo.

Dovleacul pe care l-am cioplit de dragul ei de Halloween a ramas la intrare, cu zambetul lui optimist, care mai degraba amuza decat sperie. Cody il pazeste inca, facandu-si datoria cu mare raspundere pana se intoarce Maria.

In drum spre casa ne-am oprit sa votam, ca sa scapam de alt drum si la 7.00 eram deja in sectia de votare. Apoi ziua a trecut intr-un amestec de emotii, usurare si speranta, dar s-a terminat cu un dus rece care m-a revoltat - umilinta romanilor care au dorit sa voteze in Occident si care m-a facut sa inchei ziua de duminica cu un gand amar - oare chiar nu s-a schimbat nimic in tara mea in ultimii 25 de ani? O intrebare retorica, desigur, de-aici si-amaraciunea mea, dar si multumirea de-a-i fi oferit copilului sansa de a trai - chiar daca departe de casa - normalitatea civilizatiei. Poate de-asta l-am ascultat astazi mai mult pe Ben Harper.

O noua saptamana incepe astazi! Sper sa va fie mai buna, mai senina, mai frumoasa!