catifea si matase, o provocare

E ciudat sa revin pe blog dupa doi ani de pauza. Nu, n-am stat degeaba, m-am ocupat intens cu altele... insa n-a mai fost timp de prea multe pauze de ceai. Mirelei trebuie sa-i multumesc ca m-a scos din ale mele cu o tema provocatoare pentru rubrica ei de povesti parfumate. Am chiulit deseori la apelul ei, dar cred ca deja ma cunoaste; cand am ceva de spus, o fac, iar in rest, le cam tac. Asadar iti multumesc, Mirela ca nu ai renuntat la mine!

Pentru cei care nu ma stiu, mentionez ca nu sunt o cunoscatoare in ale parfumurilor, insa cele cateva pe care le-am avut si le am au intrat in viata mea in clipe speciale si mi-au facut simturile sa vibreze. In cazul meu, memoria olfactiva se impleteste strans cu memoria afectiva.



Noaptea-i invalui in catifeaua ei tandra si stralucitoare. Nu degeaba plutea intre ei o asteptare, ca o emotie timida, caci acea sarbatoare dintre ani nu era o noapte ca oricare; era prima petrecuta impreuna. Plutira pe clipele ramase pana la miezul noptii, imbratisati ca-ntr-un dans fara muzica. Timpul paru sa se opreasca cand el ii sopti tandru “Am ceva pentru tine…” si-i puse in mana o cutiuta cu reflexe voluptoase, aurii. Ar fi ramas in clipa aceea o vesnicie, cu inima bubuindu-i asurzitor. Ea stiu ca e mult mai mult in gestul lui, in alegerea de-ai oferi un cadou; ii oferea promisiunea unui  "impreuna", acel “noi doi” pe care si-l dorea din tot sufletul si la care nu indraznea sa spere. Abia astepta sa inceapa acel viitor in care se va lasa invaluita de matasea parfumului in clipele lor cele mai speciale; ii va pastra amintirea mult timp dupa ce stropii pretiosi se vor fi terminat, dupa ce se vor fi casatorit, dupa ce va fi venit pe lume copilul lor… Si azi, dupa mai bine de douazeci de ani, amintirea acelui cadou ii este cea mai draga. De cate ori se strang in brate, aroma lui e mereu prezenta. Catifea, matase, iubire… toate au intrat in acea sticluta cu parfum ca-ntr-un elixir al destinului.

Ottomane, de Ulric de Varens

sursa foto 

Mai multe povestiri parfumate, in blogul Mirelei.

parfumul literelor

"Frumosul mai frumos e insutit
Cand el credinta drept podoaba-o are,
Mireasma-n trandafirul inflorit
Ii face frumusetea si mai mare.
Far' de mireasma fragedul maces
Desi e-mpurpurat ca trandafirii
Si are spini si frunze fara gres
Cand infloreste vara-n largul firii,
Infatisare stearpa doar avand,
El n-are-amanti si somnul cand l-abate,
Cu totul moare. Trandafirul bland
Din dulcea-i moarte dulce miros scoate;
              Tu floare-a vietii, tot la fel te treci,
              Dar inima prin vers ramane-n veci."
William Shakespeare - Sonetul LIV

M-am nascut iubind literele; scrise, rostite, cantate sau plutind pe norii gandurilor. Prin ele viata mi-a fost mai implinita, gandurile au capatat sens, sperantele si-au aflat implinirea. Nu poti sa nu le iubesti mai ales cand sunt folosite cu talent in carti, in filme, in cantece sau in scrisorile indragostitilor.

Nu ma consider o mare cunoscatoare de parfumuri, dar imi place sa cred ca pot aprecia o mireasma deosebita. Si literele cele mai bune, care nasc poeme si nuvele memorabile, merita o aroma deosebita, de o prospetime discreta, dar curajoasa, suava si in acelasi timp surprinzatoare. Singurul parfum care in mica mea suma de cunostinte ar corespunde acestor cerinte este Light Blue de la Dolce e Gabbana.

"Inca de demult nea Budulea era nemultumit. Il vedea pe Hutu citind din carte ori scriind tot felul de lucruri pe hartie si nu-i prea venea sa creada ca toate sunt asa cum i se par lui. Tot mai intelegea ca omul sa scrie si ca sa stie ce a scris el insusi, fiindca acesta nu era decat un fel de raboj. Cand vedea insa pe Hutu citind din carte ceea ce au scris altii, il cuprindeau indoielile si-i zicea de obicei: "Ba sa ma ierti, asta o stii pe de rost". Hutu isi dadea silinta sa-l lamureasca si sa-i arate si lui cum se citeste; insa cand Budulea se uita la slovele incurcate, il cuprindea un fel de ameteala, fiindca era peste putinta ca cineva sa le descurce. Intr-o duminica Budulea i-a zis lui Hutu: "Ia scrie numele meu pe hartie". Hutu a scris cu slove mari: Lapadat Budulea, locuitor din Cocorasti.
..................
Insa Budulea nu voia sa inteleaga nenorocirea ce i se pregatea lui Hutu. El stia un lucru: ca fluierul lui are sase borte, si cand auzea ca Hutu are sa invete latineste, greceste, ba chiar si nemteste, ii venea sa sara cuc de bucurie si, mergand la oras, le zicea drumetilor: "Am un fecior la invatatura. Are sa iasa dascal mare. Vorbeste sarbeste si ungureste, iar acum invata latineste. greceste si nemteste: nu-i mai lipseste nicio limba pentru ca sa fie cele sapte depline."
Caci, dupa cum stia Budulea, nu erau atunci pe lume decat sase limbi, fiindca frantuzeasca era un fel de nemteasca, ruseasca un fel de sarbeasca, iar turceasca un fel de limba paganeasca, pe care puteai s-o intelegi in latineste, caci, dupa cum spunea dascalul Claita, si latineasca era o limba paganeasca. Hutu putea dar sa se inteleaga cu toata lumea.
Drumetii dadeau din cap si. intorcandu-se acasa, spuneau ca este la Cocorasti un cimpoies care are un fecior foarte invatat, ce stie toate limbile, si ca l-au vazut chiar ei pe acel cimpoies, care e un om scurt, gros, schiop de piciorul stang, rotund la fata si zambeste intotdeauna cand vorbesti cu el."
Ioan Slavici - Budulea Taichii

Mai multe povestiri parfumate, pe blogul Mirelei.

Si pentru ca astazi e Dragobete, va las in compania unui cantec despre literele iubirii:

numaratoarea a ajuns la 46

Nu prea cred in cifre, de cele mai multe ori le uit, le ignor sau le calculez gresit, asa ca voi trece cu bine si peste acest prag :)
Dumnezeu m-a binecuvantat cu prieteni buni, care mi-au facut de fiecare data aniversarile frumoase si m-au facut sa ma simt speciala. Le multumesc si ii asigur de iubirea mea! Le multumesc si celor care si-au luat o pauza de ceai pe-aici astazi si sper sa se fi bucurat de ea!

urari pentru cea mai buna prietena

"Drag mi-e muntele sa-l sui,
sa ma plimb printre bradui [...]
Mi-e drag s-ascult pe racoare
cantec de privighetoare.

Draga mi-i padurea vara
Si doina cantata seara [...]
Mi-e dor cand ii luna plina
S-ascult fluierul la stana."

La multi ani, Carmen draga! De ziua ta iti dorim multa sanatate si sa ai parte de tot ce-i mai bun in viata!

Insotesc urarile cu un memento al clipelor minunate de asta-vara pe muzica Lucretiei Ciobanu:



si cu o dedicatie muzicala din Marginimea natala:

parfumul iei

Cand muza te-a parasit si simti ca nu mai ai inspiratie, fii rabdator, caci sigur iti va trimite cineva o provocare care-ti va starni din nou pofta de a scrie. Multumesc, Mirela! Astazi m-am simtit din nou inspirata de tema propusa in Clubul Condeielor Parfumate.

Povestea-i scrisa-n panza deasa
tesuta-n claca vesela din casa
cu pridvor si cu uluci la poarta.
E scrisa-n pasi marunti
de fire moi si dese
cu rost stravechi ascuns
in semne-atent alese.

In ea ma simt mereu acasa,
e haina sufletului meu
Istoria se-aduna-ntr-ansa
si se-mpleteste cu destinul meu.

Parfumul iei are radacini adanci; isi trage seva din timpuri stravechi, din campuri proaspat cosite, din florile ce zambesc adunate-n cununi pe fruntea fetelor ce dantuiesc in hora de Sanziene. Are puterea de seductie a busuiocului purtat in san sau in cosite alaturi de-un descant stravechi si farmecul proaspat al florii de levantica ce sta de paza in lada de zestre.

Mi-l imaginez ca pe-un parfum ce surprinde prin simplitatea proportiei, a bunului gust primordial; rimeaza bine cu creativitatea si intuitia nativa, caci ce altceva se poate potrivi cu unicitatea fiecarei impunsaturi a acului? Aroma sa se naste din pasiune, asa cum orice ie se coase cu dragoste si cu rabdare. Este unic si irepetabil, asa cum ia pe care o cosi se defineste prin trecutul, prezentul si viitorul tau. Un parfum ce-ti va ramane intiparit in memorie asa cum in ie se pastreaza esenta a generatii de bunici, mame si fiice.

Chiar daca nu sunt o mare pasionata de parfumuri, daca cineva mi-ar cere parerea despre parfumul ce-ar putea fi purtat cu o ie, sunt bucuroasa sa pot face cateva sugestii pornind de la sticlutele pe care le-am avut in mica mea colectie. Recomandarea mea ar fi sa alegeti un parfum discret, care sa accentueze frumusetea iei dupa principiul "less is more", dar care sa aiba o nota de baza suficient conturata incat sa lase o amintire de neuitat.

Pentru mine un prim astfel de exemplu este "Sotto Voce" al Laurei Biagiotti, un clasic de o feminitate incontestabila. O alta recomandare este "Pour Femme" al lui Yohji Yamamoto, care te vrajeste de la prima vedere inainte sa-ti cucereasca alte simturi. Cutia, ambalajul acestui parfum a fost pentru mine o experienta la fel de incitanta ca parfumul in sine. Si nu ma pot retine sa-l citez pe designerul japonez: “Every woman uses perfume too much. Japanese people don’t smell; they use the  scent on the kimono but they don’t  put it on the body – this tradition is  still there. So scent is a memory – it stays on the chair after she left. We Japanese have a tendency to enjoy the  emotion of missing, enjoying the  memory [more than the event].” Si nu-mi puteam incheia recomandarile fara un parfum frantuzesc "Enjoy" de Jean Patou, de un rafinament aparte, aproape ca va trece neobservat dac-am prefera notele tari, dominante, persistente. Totusi, odata ce se face simtit, cu siguranta acest parfum se imprima puternic in memoria olfactiva cu notele sale aparte.

Va las pe voi sa potriviti aceste parfumuri iilor pe care le-am cusut, caci trebuie sa recunosc, la cusut ma pricep mult mai bine :)

o zi speciala

Vara toropitoare pusese stapanire pe oras si ne-a gonit din Bucuresti. Am cautat alinare si incantare prin alte locuri, mai mult sau mai putin familiare, prin Delta, pe Valea Cernei pe care de multa vreme o consideram un altfel de "acasa". Daca n-am fi cules deja strugurii din vie si n-am fi strans cu nostalgie gogonele si ultimii ardei de pe vrejuri, nici nu mi-as fi dat seama ca a venit toamna! Si totusi, copilul a venit ieri acasa deja pentru vacanta din octombrie, iar astazi este o zi speciala, ziua prietenei noastre dragi, Carmen. De dragul tau, Carmen, ma intorc cu sfiala astazi pe blog ca intr-o altfel de "casa" de care am uitat, dar in care am strans de-a lungul timpului atat de multe amintiri frumoase. Un loc pe care-l abandonasem cumva fara regrete, pentru ca mi se paruse ca-si pierduse sufletul si nu ma mai regaseam in ea si nu mai intram in ea cu aceeasi placere si mi se parea ca-mi rapeste mai mult timp si energie decat eram dispusa sa-i acord. Cu rabdare si vorbe potrivite m-ai facut sa vad cat am de pierdut lasand-o prada uitarii. Asa ca astazi, draga mea prietena, iti dedic prima postare dupa multa vreme si te invit la o pauza de ceai ca sa-ti urez "La multi ani!" si cu speranta ca ne vom bucura din nou impreuna de cele cateva clipe pe care ni le rupem zilnic pentru a fi si in blogosfera alaturi de cei dragi.

                                             sursa foto: www.zoomwalls.com
                                               

surpriza de luni

Saptamana acesta a inceput cu o surpriza placuta pe care mi-a facut-o Alexandra incluzandu-ma in lista ei de bloggerite preferate pentru "The Versatile Blogger Award". In semn de multumire, ii dedic o melodie faimoasa a lui Henri Mancini:



Si daca ar fi sa-ti spun Alexandra cateva lucruri despre mine, cred ca acestea ar fi:
- sunt un Sagetator tipic :)
- iti impartasesc placerea de a citi
- sunt un cinefil impatimit
- ascult cu placere muzica buna, indiferent de gen
- ma bucur ca si tine de indeletnicirile manuale - cos, desenez, mesteresc obiecte deco
- cand eram copil imi doream sa ma fi nascut baiat, ca sa pot face si eu tot ce faceau fratele si verii mei alaturi de care am copilarit

Iata cui daruiesc la randul meu acest premiu, pentru ca le urmaresc bloggurile constant si cu placere:

http://vis-si-realitate-2.blogspot.ro/
http://minnieme22.blogspot.ro/
http://poorbuthonest.wordpress.com/
http://mellymirror.blogspot.ro/
http://imagesinateacup.blogspot.ro/
http://handmadeina.blogspot.ro/
http://handmadeincovasna.blogspot.ro/
http://zinnaida.ro/
http://www.zgomotulgandului.com/
http://dragosteoarba.blogspot.ro/

Daca doriti sa dati la randul vostru mai departe acest premiu, iata regulile:

1. Mulţumește-i persoanei care te-a nominalizat.

2. Include link-ul către blogul respectiv.

3. Selectează 15 bloggeriţe pe care le-ai descoperit recent sau pe care le urmăreşti constant.

4. Lasă un link la ultima lor postare pentru a le anunţa.

5. Spune-i persoanei care te-a nominalizat 7 lucruri despre tine.

urari de Florii

De Florii, gandurile mele si urarile de "La multi ani!" se indreapta spre toti cei care poarta nume de flori - fratele meu - Florin, mama - Florica, Ninu - Florin, Florentina - handmade in Covasna, Ina - handmade ina, Florin - and there was light si tutoror celor sarbatoriti care astazi se hotarasc sa ia o pauza de ceai alaturi de mine.

Le ofer un buchet de lalele

Si va invit pe toti sa sarbatorim intrarea in Saptamana Mare (a Patimilor) pe ritmurile a doi muzicieni dragi sufletului meu:





Sa aveti o duminica frumoasa, cu mult soare si iubire!

pink tea time

Prietenii mei, Carmen si Ninu, m-au facut sa ma simt roz, foarte roz, in aceasta zi de luni in care sunt nevoita sa mai trec un an pe rabojul timpului. Va multumesc, dragii mei pentru dedicatie, pentru urari si pentru prietenie!
Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis urari astazi si va invit la un ceai... roz :)

si la o clipa de muzica; e drept, pe gustul meu, dar sper sa va faca si voua placere.



Sa aveti o zi minunata!

dedicatie

Pentru buna mea prietena, Carmen, l-am invitat pe Mircea Baniciu sa cante de ziua ei!

La multi ani, Carmeeeeeeen!

regasire

Ziua de azi a devenit speciala; mi-am revazut o prietena draga si dintr-odata, totul in jur a capatat culori stralucitoare. Sub cerul senin de primavara cuvintele noastre au plutit necontenit peste oglinda albastra a lacului, insotind dansul porumbeilor indragostiti. Doar timpul, mereu grabit, a intrerupt momentul pretios al regasirii si ne-a zorit catre restul zilei, spre care-apoi am pornit zambind. Un singur regret mi-a ramas, ca nu am apucat sa-i spun gandul cu care am pornit la drum: "Mi-esti tare draga! Pur-si-simplu te iubesc!"

clipa de muzica

Clipa de muzica de azi i-o dedic prietenului nostru Helmut, sotul lui Carmen, care si-a aniversat ieri ziua de nastere. "Alles Gute zum Geburtstag, Helmut!"





Iar celor care azi isi iau pauza de ceai sau de cafea alaturi de mine, le urez "O saptamana frumoasa!"

dedicatie

Astazi este ziua prietenului nostru, Ninu, asa ca i-am rugat pe Hoop and Yoyo sa m-ajute sa-i uram din suflet:

La multi aaaani!

un raspuns la provocare :)

Am lipsit cateva saptamani din blogosfera si parca am impresia ca au trecut luni... Ritmul internetului este foarte alert si timpul cat am lipsit pare greu de recuperat. Mi-am luat astazi ragaz pentru a raspunde provocarii prietenesti de la Carmen :) cu o leapsa la care raspund cu drag si ii provoc sa o preia la randul lor pe toti cei indragostiti de lectura.

1. Ce carti ai citit anul trecut?
Un an generos, in care am profitat de mai mult timp liber si am reusit sa acopar mai multa poezie ca niciodata, literatura de tot felul si cateva carti de bucate :)

2. Ce carte/carti citesti in acest moment? 
Mi se intampla sa am mai multe carti pe noptiera pe care le citesc prin rotatie :) Tocmai am terminat de recitit  "Exilata" de Pearl S. Buck, citesc acum "The Descendants" de Kaui Hart Hemmings si in clipele de relaxare savurez un volum de poezie de Vasile Voiculescu de mult timp vanat prin librarii, numai bun pentru seria mea de poeti uitati.

3. Ce carti vei citi in acest an?
Orice titlu nou care ma atrage si o serie de titluri pe care le voi reciti; imi place sa recitesc, mai ales dupa o perioada mai lunga de timp.

4. Care este cartea ta preferata?
"Mandrie si prejudecata" de Jane Austen - the book of books :)

5. Care este cartea care ti s-a parut cel mai putin interesanta?
Tocmai pentru ca au fost neinteresante, nu mi-am mai ocupat memoria cu ele - sunt cateva, dar nu ma vad facand efortul de a mi le aminti :)

6. Care este melodia care iti creeaza o atmosfera relaxanta atunci cand citesti?
Poate parea ciudat, insa nu ascult muzica atunci cand citesc; prefer linistea pentru a putea lasa imaginatia libera sa-si creeze propriile sunete, propria atmosfera.

7. Esti pasionata de jocurie pe calculator? Daca da, care este jocul tau preferat?
Nu sunt pasionata de jocuri pe calculator. Totuuuuusi... pastrez pe desktop linkul catre HangARoo, desi tot mai rar intru pe el :) Pe iPod prefer sa-mi omor timpul de asteptare la coada sau in autobuz cu LineUp, dar si cu o carte buna; am pe iPod sonetele lui Shakespeare si cartile lui Jane Austen :)))

8. Care este filmul tau preferat?
Sunt atat de multe ca nici nu stiu ce sa pun pe primul loc :) Printre primele filme care mi s-au agatat de suflet prin adolescenta sunt "Ghici cine vine la cina?" si "Descult in parc" si as fi revazut la nesfarsit "Razboiul Stelelelor" :))) De atunci si pana acum alte si alte filme mi-au ramas in suflet....

9. Ai da bani pe o carte interesanta sau pe o trusa de farduri?
La intrebarea aceasta chiar n-a trebuit sa ma gandesc :) Cartea bate fardurile :)))

Daca ai avut rabdare sa citesti pana aici, meriti un premiu :)

salata prieteniei

Saptamana trecuta am fost invitata de Adriana la "Salata prieteniei".
Din pacate furnizorul nostru de telefonie si internet m-a lasat... "in drum" (a se citi "in pana") si nu am ajuns la petrecere.
Din fericire, prietenii nu s-au suparat ca n-am ajuns si m-au asigurat ca sunt bine-venita si luni, asa ca ii voi rasfata acum cu ce le-am pregatit. Inainte de toate, le dedic tuturor celor care ma vor vizita astazi o melodie despre prietenie:

    

Iar acum reteta salatei pe care am savurat-o cu familia in weekend - salata de ton. Se pregateste usor si repede. Invitate la salata sunt: o ceapa, salata verde, ton (eu aleg doua conserve de ton in suc propriu) si amestec mexican (o conserva). Inainte de petrecere, imbaiez ceapa taiata julien in putin otet, apoi adaug salata taiata si le las sa se cunoasca bine :) Dupa ce s-au imprietenit, le stropesc cu putin ulei de masline. Le fac apoi cunostinta cu tonul si dupa ce le-a  trecut timiditatea si s-au imbratisat cu caldura, e randul sa li se alature amestecul mexican. Veselia din salatiera nu va poate lasa indiferenti, iar gustul va va cuceri prietenii de la prima imbucatura.

Simplu, nu? Pofta buna!

tea party

Iata o petrecere menita parca sa tina trei zile :) Tortul inca nu s-a terminat, urarile continua sa vina - multumesc inca o data tuturor! - asa ca va poftesc acum la un tea party. Mi-am scos din dulap portelanul chinezesc, am pus in cesti un ceai fin englezesc, alaturi de ceai biscuiti cu scortisoara si ghimbir si am aprins lumanarile festive.

Carmen, te rog sa remarci ce vitrina frumoasa au pietrele de Dunare de la Weltemburg - aminteste de prima ta postare de blog :)

Azi suntem sarbatoriti cu totii, pentru ca ziua mea a trecut, dar putem sarbatori Un-birthday, ca Alice si noii sai prieteni! Adica toate celelalte zile in care nu este ziua noastra :) Sa mai petecem deci si astazi!

Happy Un-birthday!

surpriza de duminica

Am reusit, dupa indelungate negocieri, sa ne-ntalnim cateva ore intr-un mic bistro bucurestean "Rue du pain" (o premiera pentru mine) fosti colegi de serviciu, raspanditi care-ncotro, dar manati de-acelasi dor de a ne revedea. M-am rasfatat cu un ceai deosebit si am stat de vorba cate-n luna si-n stele.

O dupa-amiaza frumoasa, in care am uitat de frigul de-afara si de orice alte ganduri. Speram sa transformam experienta intr-un obicei :)

in cercul poetilor uitati

Sabin Opreanu (16 martie 1946 - 9 iunie 2010) este poetul Raului si al Muntelui. Raul este Cerna si Muntele este cel care-o-nsoteste pana la Dunare. Un talent aparte, o modestie rar intalnita, un destin curmat prea repede, dar care nu merita uitat. Volumele sale nu se mai gasesc in librarii; am scormonit indelung pe internet ai abia am gasit cateva.

Pentru ca astazi este ziua Adelei, fata prietenei noastre dragi, ii dedic colectia de poeme prin care azi ne vom aminti de Sabin Opreanu si volumul sau "Insula de pergament".


Confesiunile Râului

Prietenii mei ascultă confesiunile Râului
poemele elaborate în preajma stăncuţei
şi-a cucului mereu tânguitor

prietenii mei ascultă confesiunile Râului
fragilul zbor al inimii
deasupra Muntelui visat

prietenii mei ascultă confesiunile Râului
trupurile fluturilor de noapte
locuind un tărâm melancolic

Prietenii mei ascultă confesiunile Râului
poezia salvată zi de zi de umilinţa
celor arşi în flacăra ei incoruptibilă -


Nici un preţ pe vorbele ruginite

Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare

să nu-mi spuneţi despre Râu
că izbucneşte din teama pământului
orbecăind printre oglinzi paralele

să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii

să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
derizorii tulpine de aer înmiresmat

nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
şi cred că voi muri cândva de poezie -


În faţa naturii

În faţa naturii
cu pieptul gol
nimeni nu e pierdut

pe unde creşte iarba
vom găsi drumul cel bun

în faţa naturii
veşnicia nu e decât
un vis frumos -


Desen cu creta pe asfalt

O lume ce poate fi pricepută cu buzele. Într-un lung sărut
pe o insulă pustie.

De nici un folos ceştile de ceai ciobite. Ca şi pânzele
de păianjen de prin cotloane suprarealiste.

Neasemuit mi se pare a fi gheizerul imaginaţiei. Melancoliei.
Cu alte cuvinte aş voi să păşesc pe tărâmul memoriei
unde peisagiul să mă aştepte nemişcat şi să clădesc
un aer mai pur zborului de cuc.

Tii ce uşor să vorbeşti. Să scrii poezii.
Aproape nu-ţi vine să crezi că gândurile
pot fi auzite chiar şi de vrăbii -


Orizonturi paralele


N-am opus poeziei nimic. Nici Râul. Nici ura. Nici natura.
Nici speranţa dată de-a dura.

N-am ales căi. Nici poteci. Nici teci. Nici autostrăzi. Nici aezi
cu strălucitoare alămuri. Nici drumuri. Nici muri
igrasioşi. Nici munţii stâncoşi.

Am privit-o drept în faţă. Nu mi-am coborît privirea. Nici ea.
De-atunci stăm mereu aşa. Cu sprâncenele uşor ridicate
şi ochii înfipţi în orizontul celuilalt -

din nou acasa

Suntem in sfarsit din nou acasa! Dupa cateva zile petrecute pe malul Dunarii la Galati, ne-am imbarcat pentru calatoria la Herculane, tot pe langa Dunare :) unde ne-am reincarcat bateriile cu rezerve de aer curat, puternic ionizat si bai sulfuroase care ne vor ajuta sa trecem peste iarna geroasa. Daca in vacanta din Elvetia am scapat de canicula, iar la Galati vremea ploioasa ne-a urmarit cu incrancenare, in Banatul Severinului am indurat calduri de 38 de grade. E ciudat sa fii inconjurat de munti si sa ai parte de calduri ca in desert...

Dupa atatea plimbari este bine sa fii din nou acasa, printre cei dragi. Asa ca va spun si voua, prietenilor din blogosfera, bine v-am regasit! Voi relua cat-de-curand povestirile de vacanta acolo unde le-am lasat, pentru ca merita spuse si o sa va vizitez in cate-o pauza de ceai, sa aflu ce-ati mai facut.

din nou acasa

De aseara suntem in sfarsit acasa, la Bucuresti. Am parasit luni dimineata Augsburgul, cu lacrimi in ochi la despartirea de prietenii dragi de acolo, iar luni seara am ajuns in Arad, unde am facut o escala de doua nopti la unchiu' Mircea si ne-am odihnit inainte de a da piept cu soselele supra-aglomerate ale patriei. Ploaia a plecat odata cu noi din Augsburg si am mers in urma ei pana la Arad. Din pacate, cum se intampla de obicei, nu a trecut Carpatii, iar in Bucuresti am regasit azi canicula de care am fugit acum doua saptamani.

Incerc sa descalcesc amalgamul de ganduri, amintiri, emotii si caut firul cu care voi incepe sa impletesc povestea scurtei noastre vacante. Se spune ca e bine sa fii atent cu ceea ce-ti doresti, caci s-ar putea sa primesti din plin. Ei bine, pentru ca noi am fugit de canicula, am avut parte de zile racoroase si ploioase, dar nu ne-am plans si ne-am ajustat planurile astfel incat sa profitam de ceea ce se putea in conditiile date.

Am gasit cazare foarte buna langa Geneva, dar in partea franceza, in comuna Ferney-Voltaire, care numai a comuna nu arata (in acceptiunea noastra, desigur :)). Are o poveste foarte interesanta, legata de marele Voltaire, desigur, dar despre asta mai tarziu, cand ii va veni vremea.

Calatoria noastra a insemnat 5900 km parcursi in 13 zile, 9 orase vizitate in 3 tari si peste 2000 de fotografii.





Si pentru ca saptamana trecuta sufletul rebel a fost Ozzy Osborne, am incheiat calatoria noastra pe ritmurile sale "Mama, I'm Coming Home". Dar povestea mea e abia la inceput :)



Va urma...