Maria mea a plecat la scoala; a inceput al doilea an de middle school la o scoala independenta din Anglia. Este acum in ceea ce ei numesc 4th Form. Am condus-o la aeroport, ca de fiecare data, cu inima ingreunata de tristetea despartirii si nu m-am putut opri sa nu ma gandesc ca daca in sistemul nostru de invatamant lucrurile ar fi stat mai bine sau macar la nivelul la care se aflau cand eram eu eleva, aceste despartiri dureroase nu ar fi avut loc.
Suntem printre cei fericiti care isi pot permite, desi nu usor, acest sacrificiu pentru copilul nostru. Si suntem se pare din ce in ce mai multi cei care alegem aceasta cale. Functionara de la agentia de unde am luat biletele imi povestea ca are tot mai multi clienti cu copii care studiaza in strainatate, de la an la an tot mai multi, cel putin din Bucuresti. Si se presupune ca totusi Bucurestiul este un oras de unde ai putea alege o scoala buna pentru copilul tau, chiar si din cele private. Si totusi cei care aleg ca noi sa-si trimita copiii de la varste tot mai mici la scoli din strainatate se plang mai degraba de sistemul decat de scolile de aici. Este complicat sa arati cu degetul ce anume este gresit, cine este de vina. In ultimii ani avem clar dovada ca sistemul educational la noi se prabuseste si cred ca cel mai corect ar fi sa ne asumam cu totii raspunderea - guvernantii, parintii si profesorii si tot impreuna sa incercam sa gasim solutii pentru a preveni plecarea copiilor din tara. Este deja un fapt recunoscut ca de ani de zile tinerii prefera invatamantul universitar din strainatate, iar cei care absolva universitatea la noi se gandesc cum sa plece la randul lor in occident.
Se intampla totusi si la case mai mari; sistemul public de invatamant din SUA trece de ani de zile printr-o criza care se adanceste. Tot mai putini copii absolva liceul, ceea ce ingroasa randul tinerilor care nu-si vor gasi serviciu bun in aceasta perioada de criza sau mai grav, vor umple inchisorile deja neincapatoare. O alta problema acolo este nivelul ridicat de protectie a profesorilor asigurat prin sindicat. Profesorii cu rezultate slabe nu pot fi dati afara, iar scolile care au profesori cu performanta scazuta pur si simplu nu pot sa faca nimic in privinta lor.
Tema a fost foarte curajos abordata de Davis Guggenheim in documentarul sau "Waiting for Superman" (2010), dar si intr-un film la fel de curajos "Won't Back Down" (2012) cu Maggie Gyllenhaal, Viola Davis si Helen Hunt.
Ce facem noi aici, in Romania, pentru a dezbate tema si a cauta solutii? Din pacate nu prea mult, nici macar nu discutam deschis subiectul.
Si totusi incep sa cred ca exista speranta ca opinia publica sa-si gaseasca vocea cu care sa spuna ca asa nu se mai poate. Asa cum romanii au iesit in strada pentru a salva Rosia Montana si incearca macar sa determine autoritatile sa-si asume raspunderea si sa caute solutii pentru maidanezii agresivi (un copil de patru ani a trebuit sa moara pentru a se declansa presiunea publica), poate va veni vremea ca romanii sa considere ca si sistemul de invatamant merita sa fie salvat si asta pana nu va fi prea tarziu. Pentru ca asa cum sustine si Davis Guggenheim, clasa de mijloc inca mai are posibilitatea de a alege calea scolilor private sau charter, pentru ceilalti alternativa este practic inexistenta.
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copii. Afișați toate postările
luni, 9 septembrie 2013
sâmbătă, 1 iunie 2013
o zi speciala
La multi ani tuturor copiilor!
De 1 Iunie va invit la o pauza de ceai de poveste inspirata de o mare iubitoare de copii, animale si natura, Beatrix Potter si cel mai faimos personaj al sau, Peter Rabbit.
Si inchei citandu-l pe Lucian Blaga: "Copilaria este inima tuturor varstelor."
De 1 Iunie va invit la o pauza de ceai de poveste inspirata de o mare iubitoare de copii, animale si natura, Beatrix Potter si cel mai faimos personaj al sau, Peter Rabbit.
sursa foto
sursa foto
The rain has moved on
And left a new day
Nothing seems to move everything is still
It's just a perfect day
The shadows and light
That move with the wind
Hidden violets grow splashed with summer spray
Just another perfect day
On the wild and misty hillside
Fear is natures warning
Hunger here is never far away
And all of this world
Is for children who play
Days that never end always should remain
Another perfect day
And left a new day
Nothing seems to move everything is still
It's just a perfect day
The shadows and light
That move with the wind
Hidden violets grow splashed with summer spray
Just another perfect day
On the wild and misty hillside
Fear is natures warning
Hunger here is never far away
And all of this world
Is for children who play
Days that never end always should remain
Another perfect day
Si inchei citandu-l pe Lucian Blaga: "Copilaria este inima tuturor varstelor."
miercuri, 29 mai 2013
sâmbătă, 13 octombrie 2012
in asteptare
Astazi este o zi cu totul si cu totul speciala; fata mea vine in prima vacanta de la scoala din Anglia. Au trecut primele sase saptamani din primul trimestru si elevii primesc asa numitul "ex-eat" sau "mid-term holiday". Vacanta de la mijlocul primului trimestru este si cea mai lunga - doua saptamani.
Tot astazi am primit si raportul cu situatia scolara de la mijlocul trimestrului. Ce mi se pare extraordinar fata de ceea ce se intampla la noi este ca acolo notele sunt confidentiale. Numai copilul si parintii acestuia vad notele si primesc acest raport de la tutore (noi ii numim diriginti). Prin urmare, elevul nu stie pe parcursul trimestrului ce note a primit si nu se va putea raporta niciodata la notele colegilor si nu le va putea comenta decat daca acestia le fac cunoscute. In schimb, temele sunt controlate periodic de catre profesori si pe cele foarte bune sunt puse calificative care atesta daca au fost facute bine, excelent sau daca, dimpotriva, nu sunt la standardele cerute. In cazul in care la o materie elevul are teme foarte bune, activitate constanta la ore, stie sa raspunda corect de fiecare data cand este ascultat si are rezultate la activitatile practice primeste o recunoastere speciala din partea profesorului. Am fost foarte mandri sa aflam de la tutorele Mariei ca dupa numai trei saptamani de scoala, fata noastra a primit cea mai mare astfel de recunoastere de la profesorul de biologie! In ziua aceea am plans de fericire! Raportul cu situatia scolara arata de asemenea bine, un inceput foarte bun, dupa cum se exprima tutorele Mariei. Sigur, la unele materii ii este mai usor, la altele mai greu, dar lucrurile merg in directia pe care ne-o doream. Pentru ca la evaluarea aptitudinilor la limba engleza s-a considerat ca nu sunt necesare orele speciale de engleza pentru straini, de vreo trei saptamani Maria a inceput si germana ca a doua limba straina. La franceza este deja favorita profesorului, pentru ca nivelul ei era deja avansat inca de aici. Sunt mandra de rezultatele ei pentru ca stiu ca a primit totul pe merit, atat notele mari, cat si cele mai mici!
Fara intentia de a jigni pe cineva, trebuie sa marturisesc ca in multe situatii la noi se dau destul de usor note mari. In plus inca mai sunt profesori care se lasa influentati de notele elevului la alte materii si vor da foarte greu o nota mica unui elev care are note mari (sa nu-i strice media!), asa cum greu vor da o nota mare, chiar daca meritata, unui elev cu note mediocre sau mici. Acolo notele sunt foarte atent acordate; nimeni nu-si permite sa supraevalueze sau sa subevalueze un elev. Iata de ce parintii nu-si vor permite niciodata sa intrebe profesorul de ce i-a dat o anumita nota copilului, ci mai degraba il vor intreba ce este de facut ca sa se ajunga la nivelul dorit si dupa cum observ ca se intampla, profesorul va miza in primul rand pe eforturile elevului si numai in cazurile in care aceasta varianta nu da rezultate se recurge la meditatii, insa acestea vor fi acordate de alt profesor din scoala. Oare de ce? :)
Cand i-am cumparat uniforma m-am ingrozit cate seturi de sport a trebuit sa-i iau - de inot, de hochei, de gimnastica, de tenis. Ma intrebam chiar daca nu e putin exagerat. Ei bine, o alta mare deosebire fata de ce se intampla la noi este ca acolo sportul este luat foarte in serios. Pana acum Maria a facut inot si hochei. Incepatoare la ambele, dar incurajata permanent de antrenoare sa devina mai buna. In trimestrul urmator va schimba unul dintre sporturi cu tenis si tot asa, un sport nou in fiecare trimestru - prin rotatie va trece prin toate.
Si ce mai trebuie neaparat sa amintesc este suita de activitati de timp liber. In fiecare weekend directoarea internatului a organizat activitati de timp liber - gratar, plimbari, filme si chiar camp night sambata trecuta, cand fetele au montat singure cortul in gradina din spatele caminului si si-au petrecut singure noaptea acolo, amuzandu-se cand se simteau urmarite din casa de tutori si de directoare. Pe langa activitatile din casa, exista cercuri de aptitudini si de relaxare. Maria a optat pentru acest trimestru la cooking si pana acum a avut doua sedinte in care a invatat sa faca negrese si muffins. Pentru trimestrul viitor deja se intreaba ce sa aleaga - yoga sau card making (felicitari handmade).
Saptamana trecuta scoala a alocat o zi intreaga unei excursii la Londra menita sa-i invete pe elevi sa se documenteze pentru realizarea unui proiect la materia numita Creative Arts. Si uite-asa a ajuns fata mea si la Londra, unde pe langa London Eye, Trafalgar Square si cele doua muzee vizitate (National History Museum i s-a parut cel mai frumos pe care l-a vazut pana acum), a fost fericita sa vada chiar si de la distanta renumitul Harrods si alte magazine faimoase =)
Atat deocamdata! Ma intorc la pregatirile in asteptarea Mariei. In meniul de maine avem supa de care i-a fost atat de dor!!! Au mancare foarte buna la cantina, pe care ne-a tot laudat-o, insa nu au supe in meniu. Si-a mai cumparat ea supe la plic de la magazin, dar nu e acelasi lucru cu supa de casa. Icre, salata de vinete - alte feluri de-ale noastre care i-au lipsit din meniu. La felul doi m-a rugat sa pregatesc cordon bleu cu piure si la desert... tiramisu, pe care-l vom pregati impreuna maine dimineata in timp ce-mi va povesti despre viata ei din Anglia.
Tot astazi am primit si raportul cu situatia scolara de la mijlocul trimestrului. Ce mi se pare extraordinar fata de ceea ce se intampla la noi este ca acolo notele sunt confidentiale. Numai copilul si parintii acestuia vad notele si primesc acest raport de la tutore (noi ii numim diriginti). Prin urmare, elevul nu stie pe parcursul trimestrului ce note a primit si nu se va putea raporta niciodata la notele colegilor si nu le va putea comenta decat daca acestia le fac cunoscute. In schimb, temele sunt controlate periodic de catre profesori si pe cele foarte bune sunt puse calificative care atesta daca au fost facute bine, excelent sau daca, dimpotriva, nu sunt la standardele cerute. In cazul in care la o materie elevul are teme foarte bune, activitate constanta la ore, stie sa raspunda corect de fiecare data cand este ascultat si are rezultate la activitatile practice primeste o recunoastere speciala din partea profesorului. Am fost foarte mandri sa aflam de la tutorele Mariei ca dupa numai trei saptamani de scoala, fata noastra a primit cea mai mare astfel de recunoastere de la profesorul de biologie! In ziua aceea am plans de fericire! Raportul cu situatia scolara arata de asemenea bine, un inceput foarte bun, dupa cum se exprima tutorele Mariei. Sigur, la unele materii ii este mai usor, la altele mai greu, dar lucrurile merg in directia pe care ne-o doream. Pentru ca la evaluarea aptitudinilor la limba engleza s-a considerat ca nu sunt necesare orele speciale de engleza pentru straini, de vreo trei saptamani Maria a inceput si germana ca a doua limba straina. La franceza este deja favorita profesorului, pentru ca nivelul ei era deja avansat inca de aici. Sunt mandra de rezultatele ei pentru ca stiu ca a primit totul pe merit, atat notele mari, cat si cele mai mici!
Fara intentia de a jigni pe cineva, trebuie sa marturisesc ca in multe situatii la noi se dau destul de usor note mari. In plus inca mai sunt profesori care se lasa influentati de notele elevului la alte materii si vor da foarte greu o nota mica unui elev care are note mari (sa nu-i strice media!), asa cum greu vor da o nota mare, chiar daca meritata, unui elev cu note mediocre sau mici. Acolo notele sunt foarte atent acordate; nimeni nu-si permite sa supraevalueze sau sa subevalueze un elev. Iata de ce parintii nu-si vor permite niciodata sa intrebe profesorul de ce i-a dat o anumita nota copilului, ci mai degraba il vor intreba ce este de facut ca sa se ajunga la nivelul dorit si dupa cum observ ca se intampla, profesorul va miza in primul rand pe eforturile elevului si numai in cazurile in care aceasta varianta nu da rezultate se recurge la meditatii, insa acestea vor fi acordate de alt profesor din scoala. Oare de ce? :)
Cand i-am cumparat uniforma m-am ingrozit cate seturi de sport a trebuit sa-i iau - de inot, de hochei, de gimnastica, de tenis. Ma intrebam chiar daca nu e putin exagerat. Ei bine, o alta mare deosebire fata de ce se intampla la noi este ca acolo sportul este luat foarte in serios. Pana acum Maria a facut inot si hochei. Incepatoare la ambele, dar incurajata permanent de antrenoare sa devina mai buna. In trimestrul urmator va schimba unul dintre sporturi cu tenis si tot asa, un sport nou in fiecare trimestru - prin rotatie va trece prin toate.
Si ce mai trebuie neaparat sa amintesc este suita de activitati de timp liber. In fiecare weekend directoarea internatului a organizat activitati de timp liber - gratar, plimbari, filme si chiar camp night sambata trecuta, cand fetele au montat singure cortul in gradina din spatele caminului si si-au petrecut singure noaptea acolo, amuzandu-se cand se simteau urmarite din casa de tutori si de directoare. Pe langa activitatile din casa, exista cercuri de aptitudini si de relaxare. Maria a optat pentru acest trimestru la cooking si pana acum a avut doua sedinte in care a invatat sa faca negrese si muffins. Pentru trimestrul viitor deja se intreaba ce sa aleaga - yoga sau card making (felicitari handmade).
Saptamana trecuta scoala a alocat o zi intreaga unei excursii la Londra menita sa-i invete pe elevi sa se documenteze pentru realizarea unui proiect la materia numita Creative Arts. Si uite-asa a ajuns fata mea si la Londra, unde pe langa London Eye, Trafalgar Square si cele doua muzee vizitate (National History Museum i s-a parut cel mai frumos pe care l-a vazut pana acum), a fost fericita sa vada chiar si de la distanta renumitul Harrods si alte magazine faimoase =)
Atat deocamdata! Ma intorc la pregatirile in asteptarea Mariei. In meniul de maine avem supa de care i-a fost atat de dor!!! Au mancare foarte buna la cantina, pe care ne-a tot laudat-o, insa nu au supe in meniu. Si-a mai cumparat ea supe la plic de la magazin, dar nu e acelasi lucru cu supa de casa. Icre, salata de vinete - alte feluri de-ale noastre care i-au lipsit din meniu. La felul doi m-a rugat sa pregatesc cordon bleu cu piure si la desert... tiramisu, pe care-l vom pregati impreuna maine dimineata in timp ce-mi va povesti despre viata ei din Anglia.
marți, 11 septembrie 2012
o zi...
11 septembrie 2001... 11 ani deja...
Am asteptat cu infrigurare sfarsitul zilei, rugandu-ma ca nimic tragic sa nu se intample in lume.
Asa ca acum rasuflu usurata si ma gandesc la lucruri mai placute. A trecut o saptamana de scoala in Anglia si Maria pare sa se adapteze tot mai mult pe zi ce trece. Cel mai mult ma bucura sa aud ca-i plac toate orele, ca toata lumea este foarte draguta, ca mancarea este foarte buna, iar engleza pe care o aud vorbind-o a imprumutat deja accentul britanic. Lectiile de engleza pentru straini n-au mai fost considerate necesare dupa testele pe care le-a dat. Zilele sunt destul de incarcate; nu are prea mult timp liber, dar reusim sa strecuram cateva minute seara sau dimineata ca sa ne scriem sau sa ne auzim pe video chat. Internatul in care locuieste, Stevens House, are culoarea-simbol roz, iar cantecul "casei" este "Angel" al lui Robbie Williams.
Am asteptat cu infrigurare sfarsitul zilei, rugandu-ma ca nimic tragic sa nu se intample in lume.
Asa ca acum rasuflu usurata si ma gandesc la lucruri mai placute. A trecut o saptamana de scoala in Anglia si Maria pare sa se adapteze tot mai mult pe zi ce trece. Cel mai mult ma bucura sa aud ca-i plac toate orele, ca toata lumea este foarte draguta, ca mancarea este foarte buna, iar engleza pe care o aud vorbind-o a imprumutat deja accentul britanic. Lectiile de engleza pentru straini n-au mai fost considerate necesare dupa testele pe care le-a dat. Zilele sunt destul de incarcate; nu are prea mult timp liber, dar reusim sa strecuram cateva minute seara sau dimineata ca sa ne scriem sau sa ne auzim pe video chat. Internatul in care locuieste, Stevens House, are culoarea-simbol roz, iar cantecul "casei" este "Angel" al lui Robbie Williams.
marți, 21 august 2012
grupa mica
Va mai amintiti de nou-nascutii lunii iulie? Au crescut toti intre timp.
Sebastian este un dulce, este cuminte si foarte iubit de surioara lui.
Iar Coco si Cocheta au reusit sa-i creasca pe cei cinci puiuti ai lor, in ciuda problemei primului lor nascut care este infirm - are un defect al oaselor de la picioare. Toti sunt mari, frumosi - unul dintre ei a iesit galben! - si foarte jucausi.
Provocarea va fi sa-i separam, caci doi dintre ei vor pleca la rudele de la Galati si sa vedem ce vom face cu ceilalti puiuti, pentru ca nu-i vom putea pastra. Asadar, daca sunteti iubitori de pasari, va pot darui unul sau chiar pe ambii puiuti sanatosi care ne raman.
Sebastian este un dulce, este cuminte si foarte iubit de surioara lui.
Iar Coco si Cocheta au reusit sa-i creasca pe cei cinci puiuti ai lor, in ciuda problemei primului lor nascut care este infirm - are un defect al oaselor de la picioare. Toti sunt mari, frumosi - unul dintre ei a iesit galben! - si foarte jucausi.
Provocarea va fi sa-i separam, caci doi dintre ei vor pleca la rudele de la Galati si sa vedem ce vom face cu ceilalti puiuti, pentru ca nu-i vom putea pastra. Asadar, daca sunteti iubitori de pasari, va pot darui unul sau chiar pe ambii puiuti sanatosi care ne raman.
joi, 5 iulie 2012
unde te poate duce mersul trenurilor
In acea seara de noiembrie a anului trecut trebuia sa caut pentru mama un tren de noapte de la Bucuresti la Arad, fara sa stiu de fapt ca voi ajunge sa deschid un nou capitol de viata pentru Maria, fata mea. Imi amintesc si-acum cum am tastat pe internet "mersul trenurilor", am asteptat rabdatoare sa se incarce pagina si apoi am ramas cateva secunde cu ochii lipiti de ecran intrebandu-ma daca n-am gresit cumva. Eram in pagina de mersul trenurilor, cum aveam sa constat dupa aceea, insa privirea imi ramasese agatata de anuntul care facea reclama la un targ de licee in strainatate.
Cochetam de ceva vreme cu ideea de-a o trimite pe Maria sa faca liceul intr-o alta tara, dar nu facusem nimic concret in acest sens si iata, chiar in acea clipa destinul ma invita sa fac un prim pas. Asa ca am dat uitarii pentru cateva momente ruta Bucuresti-Arad si am intrat pe site-ul targului cu pricina; l-am strigat repede pe sotul meu sa-i arat despre ce este vorba si ne-am hotarat amandoi pe loc sa ne inscriem si sa participam. In cele cateva saptamani pana la targ am intrat pe lista liceelor inscrise. A fost suficient ca sa-mi dau seama cat de putine stim noi despre cum se face scoala in alte tari. Auzisem de-a lungul timpului si bune si rele despre scolile din occident, dar stiam si vedeam ce se intampla zi-de-zi in scoala romaneasca - un proces nesfarsit de transformari al carui prim efect pe care noi l-am resimtit alaturi de copilul nostru este mai degraba o degradare decat un progres. Socul cel mai puternic pentru noi a fost programa infiorator de incarcata, sustinuta de manuale destul de slabe. Despre actul de predare pot spune in cel mai bun caz ca a ramas ce era acum 30 de ani. Si tot ca acum 30 de ani, unii dascali isi dau interesul, altii... mai putin. Despre industria meditatiilor nu voi pomeni, pentru ca noi nu am apelat la niciun fel de meditatii pentru Maria; stim ca exista ca fenomen, dar cam atat. Si-atunci cum sa nu-ti doresti altceva pentru copilul tau? O scoala intr-un sistem bine pus la punct si avantajul evident de a invata la perfectie o limba straina.
Nici prin gand nu ne trecea atunci ca-n mai putin de 4 luni vom trai emotia de a ne inscrie copilul la o scoala britanica de top chiar de la toamna. Dar asta este o alta poveste, pentru o alta pauza de ceai :) Acum doua saptamani, Maria si-a luat ramas-bun de la colegi si de la doamna diriginta, gata sa descopere colegi si profesori noi in Anglia.
sursa foto
In concluzie, nu aduce anul ce aduce... mersul trenurilor :) Daca stii sa-l folosesti cum trebuie :))
Cochetam de ceva vreme cu ideea de-a o trimite pe Maria sa faca liceul intr-o alta tara, dar nu facusem nimic concret in acest sens si iata, chiar in acea clipa destinul ma invita sa fac un prim pas. Asa ca am dat uitarii pentru cateva momente ruta Bucuresti-Arad si am intrat pe site-ul targului cu pricina; l-am strigat repede pe sotul meu sa-i arat despre ce este vorba si ne-am hotarat amandoi pe loc sa ne inscriem si sa participam. In cele cateva saptamani pana la targ am intrat pe lista liceelor inscrise. A fost suficient ca sa-mi dau seama cat de putine stim noi despre cum se face scoala in alte tari. Auzisem de-a lungul timpului si bune si rele despre scolile din occident, dar stiam si vedeam ce se intampla zi-de-zi in scoala romaneasca - un proces nesfarsit de transformari al carui prim efect pe care noi l-am resimtit alaturi de copilul nostru este mai degraba o degradare decat un progres. Socul cel mai puternic pentru noi a fost programa infiorator de incarcata, sustinuta de manuale destul de slabe. Despre actul de predare pot spune in cel mai bun caz ca a ramas ce era acum 30 de ani. Si tot ca acum 30 de ani, unii dascali isi dau interesul, altii... mai putin. Despre industria meditatiilor nu voi pomeni, pentru ca noi nu am apelat la niciun fel de meditatii pentru Maria; stim ca exista ca fenomen, dar cam atat. Si-atunci cum sa nu-ti doresti altceva pentru copilul tau? O scoala intr-un sistem bine pus la punct si avantajul evident de a invata la perfectie o limba straina.
Nici prin gand nu ne trecea atunci ca-n mai putin de 4 luni vom trai emotia de a ne inscrie copilul la o scoala britanica de top chiar de la toamna. Dar asta este o alta poveste, pentru o alta pauza de ceai :) Acum doua saptamani, Maria si-a luat ramas-bun de la colegi si de la doamna diriginta, gata sa descopere colegi si profesori noi in Anglia.
In concluzie, nu aduce anul ce aduce... mersul trenurilor :) Daca stii sa-l folosesti cum trebuie :))
joi, 12 aprilie 2012
bookiseala
In ultima vreme m-am tot intrebat de unde si de cand avem noi romanii in vocabular cuvantul "buche"... si cuvantul "slova". Imi aminteam eu ceva din scoala, cum ca ambele sunt preluate in limba noastra din slavona si am primit repede confirmarea pe internet. "Buche" vine de la a doua litera a alfabetului chirilic si in romana veche are mai degraba sensul de "abc", adica de notiuni primare sau de incepator. Dar tot cu sensul de litera era folosit si cuvantul "slova", care apoi si-a extins semnificatia la scris si mai mult, la nivelul de cunostinte sau de educatie al cuiva. Nu va faceti griji, ambele au disparut in asa masura din limba vorbita, incat copiii din zilele noastre au mare dificultate sa le identifice sensul.
Dar unde vroiam de fapt s-ajung? Pai la primele mele zile de "buchiseala", la cum am descoperit "slova" cartilor. Acum o luna, in zilele nu prea departate de viscol si zapada de un metru, am rascolit prin biblioteca cu scopul declarat de a face putina ordine si optimizare a spatiului. Si am descoperit mica mea comoara de care nu ma voi desparti probabil niciodata pentru ca imi aminteste despre cum am invatat sa citesc inainte de a merge la scoala, din dorinta de a afla ce se ascunde dincolo de copertile minunate ale colectiei "Stadion" a tatalui si fratelui meu. Tata le cumpara, le citea, apoi le lasa fratelui meu care dupa ce le termina le punea in biblioteca de unde ma-ntindeam cat puteam (de-aia oi fi crescut mai inalta :)) ca sa le-ajung si eu. La inceput ma multumeam sa ma uit la desene; erau frumoase, cum nu mai vazusem; apoi nu mi-a mai fost de-ajuns; trebuia sa aflu ce se-ntampla in fiecare caseta desenata :) Am descoperit intreband si potrivind in gand semnificatia fiecarei litere, apoi am inceput sa le leg; un vecin din bloc care ma vedea citind pe banca s-a oprit intr-o zi sa afle daca intr-adevar citeam sau le spuneam "gogosi" picilor de langa mine :) "Dar tu chiar citesti, bravo!"
Preferata mea? Iat-o:
Ce putea fi mai frumos decat sa-ti imaginezi echipaje romanesti explorand planeta Marte? Un gand care acum imi starneste un zambet ironic, atunci ma facea sa ma pierd in fuiorul imaginatiei; nu parea deloc imposibil.
Mi-as fi dorit ca in ziua de azi copiii sa aiba aceeasi dorinta de a "descifra tainele slovelor", dar din pacate lucrul acesta nu se mai intampla. Cu greu pot fi convinsi sa ia o carte s-o citeasca, chiar si-atunci cand e vorba de povesti la moda. Cand sunt atatea filme la televizor, atatea povesti in jocurile pe calculator, de ce s-ar mai osteni sa citeasca? E-adevarat ca-n ziua de azi alte abilitati se formeaza si mult mai repede, dar e pacat ca avem tot mai putin timp pentru "lectura"; iata un cuvant care inca se mai foloseste in limba moderna. Pentru cat timp inca?
Dar unde vroiam de fapt s-ajung? Pai la primele mele zile de "buchiseala", la cum am descoperit "slova" cartilor. Acum o luna, in zilele nu prea departate de viscol si zapada de un metru, am rascolit prin biblioteca cu scopul declarat de a face putina ordine si optimizare a spatiului. Si am descoperit mica mea comoara de care nu ma voi desparti probabil niciodata pentru ca imi aminteste despre cum am invatat sa citesc inainte de a merge la scoala, din dorinta de a afla ce se ascunde dincolo de copertile minunate ale colectiei "Stadion" a tatalui si fratelui meu. Tata le cumpara, le citea, apoi le lasa fratelui meu care dupa ce le termina le punea in biblioteca de unde ma-ntindeam cat puteam (de-aia oi fi crescut mai inalta :)) ca sa le-ajung si eu. La inceput ma multumeam sa ma uit la desene; erau frumoase, cum nu mai vazusem; apoi nu mi-a mai fost de-ajuns; trebuia sa aflu ce se-ntampla in fiecare caseta desenata :) Am descoperit intreband si potrivind in gand semnificatia fiecarei litere, apoi am inceput sa le leg; un vecin din bloc care ma vedea citind pe banca s-a oprit intr-o zi sa afle daca intr-adevar citeam sau le spuneam "gogosi" picilor de langa mine :) "Dar tu chiar citesti, bravo!"
Preferata mea? Iat-o:
Ce putea fi mai frumos decat sa-ti imaginezi echipaje romanesti explorand planeta Marte? Un gand care acum imi starneste un zambet ironic, atunci ma facea sa ma pierd in fuiorul imaginatiei; nu parea deloc imposibil.
Mi-as fi dorit ca in ziua de azi copiii sa aiba aceeasi dorinta de a "descifra tainele slovelor", dar din pacate lucrul acesta nu se mai intampla. Cu greu pot fi convinsi sa ia o carte s-o citeasca, chiar si-atunci cand e vorba de povesti la moda. Cand sunt atatea filme la televizor, atatea povesti in jocurile pe calculator, de ce s-ar mai osteni sa citeasca? E-adevarat ca-n ziua de azi alte abilitati se formeaza si mult mai repede, dar e pacat ca avem tot mai putin timp pentru "lectura"; iata un cuvant care inca se mai foloseste in limba moderna. Pentru cat timp inca?
duminică, 19 iunie 2011
a venit vacanta!
Vineri a fost ultima zi din clasa a 6-a, dar am mers cu drag la scoala, sa ne luam premiul. Copiii, care deja sunt adolescenti in devenire, au pozat fericiti, ca la premiile Oscar :)))
Acum cantam fericiti "A venit vacanta cu trenul din Franta!"
Acum cantam fericiti "A venit vacanta cu trenul din Franta!"
miercuri, 1 iunie 2011
castelul magic
De fapt, n-am parasit vreodata, cu adevarat, castelul magic al copilariei.
Catelul de plus, cu urechile pleostite, ma asteapta inca la poarta. Pe terasa umbrita de vie, o canapea cu baldachin cheama la odihna o printesa obosita de aventura din cele mai intunecate si infricosatoare colturi ale imparatiei. Nu e usor sa fii rapita, sa fii tinuta prizoniera in magazia cu carbuni sau sa infrunti indienii ce si-au facut coliba sub nucul stufos. De pe aleile parfumate ale curtii, din gradina, de sub ferestre se vor auzi mereu rasetele si tropaitul cavalerilor devotati. Ei ii vor indeplini printesei cele mai nastrusnice dorinte si o vor feri de dusmanii care vor sa-i rapeasca visele. Va fi mereu cea mai frumoasa la balul din castel, caci in pod se afla multe comori; pantofii fermecati ai bunicii, oglinzi stravechi care vor reflecta mereu chipuri fericite de copii, toate o asteapta rabdatoare, sa le descopere iar si iar...
Poate-am lipsit de-acolo o vreme, ratacind prin lumea celor mari, purtand cele mai grele batalii, cucerind cele mai frumoase trofee, dar ma voi intoarce mereu la castelul copilariei, sa-mi umplu tolba de vise cu povesti. Iar azi cu-atat mai mult ma voi intoarce acolo, sa petrec 1 Iunie alaturi de printesa mea.
La multi ani tuturor copiilor, mai mici sau mai mari!
Catelul de plus, cu urechile pleostite, ma asteapta inca la poarta. Pe terasa umbrita de vie, o canapea cu baldachin cheama la odihna o printesa obosita de aventura din cele mai intunecate si infricosatoare colturi ale imparatiei. Nu e usor sa fii rapita, sa fii tinuta prizoniera in magazia cu carbuni sau sa infrunti indienii ce si-au facut coliba sub nucul stufos. De pe aleile parfumate ale curtii, din gradina, de sub ferestre se vor auzi mereu rasetele si tropaitul cavalerilor devotati. Ei ii vor indeplini printesei cele mai nastrusnice dorinte si o vor feri de dusmanii care vor sa-i rapeasca visele. Va fi mereu cea mai frumoasa la balul din castel, caci in pod se afla multe comori; pantofii fermecati ai bunicii, oglinzi stravechi care vor reflecta mereu chipuri fericite de copii, toate o asteapta rabdatoare, sa le descopere iar si iar...
Poate-am lipsit de-acolo o vreme, ratacind prin lumea celor mari, purtand cele mai grele batalii, cucerind cele mai frumoase trofee, dar ma voi intoarce mereu la castelul copilariei, sa-mi umplu tolba de vise cu povesti. Iar azi cu-atat mai mult ma voi intoarce acolo, sa petrec 1 Iunie alaturi de printesa mea.
La multi ani tuturor copiilor, mai mici sau mai mari!
joi, 10 februarie 2011
o poveste cu... papusi
Daca refrenul acesta nu mi-ar fi zburdat jucaus prin cap in ritmurile vesele ale soarelui care a trimis un ultimatum iernii, n-as fi scris aceste randuri. Asa ca va voi spune acum o poveste cu... papusi.
O minunata coincidenta face ca prin anii in care Disney incepe sa cucereasca ecranele americanilor cu desenele sale animate si sa produca primele filme artistice ("Marry Popins"), un tanar foarte talentat din Mississippi sa-si doreasca sa creeze cele mai simpatice personaje din lume. Si eforturile sale au fost rasplatite deplin cand pe la inceputul anilor '60 a reusit sa obtina emisiuni de 5 minute la un post de televiziune pentru seria "Sam and Friends". Personajele sale erau niste papusi cu talent de marionete pe care el le-a denumit mai in gluma mai in serios "muppets". Si asa aluat nastere "Muppets Inc." al carui prim produs de mare succes a fost "Sesame Street". Cred ca de-acum v-ati dat seama ca tanarul in cauza era Jim Henson. Dar melodia? Melodia despre care vorbeam mai devreme? Este o melodie dintr-un film european care s-ar fi pierdut poate in negura timpului daca Henson nu ar fi adaptat-o atat de bine pentru papusile sale: "Mah-na, Mah-na". Prima varianta a fost produsa in 1969 cu papusile din "Sesame Street" urmand apoi sa fie preluata de seria "Muppets":
Prin anii '70 s-a lansat seria "The Muppets Show" moderata de broscoiul Kermit, ajutat :) de ursul Fozie si de curcanul Gonzo. Capul de afis al spectacolelor era purcelusa Miss Piggy, iar vedetele erau numeroase si foaaaaaarte talentate: Animal, Beaker, Scooter, bucatarul suedez (Swedish Chef), vulturul Sam, o formatie rock numita "Dr. Teeth and The Electric Mayhem", gaini, purcei... In loc de aplauze primeau ironii si huiduieli de la Statler si Waldorf.
A existat o perioada la inceputul anilor '80 cand si noi am vazut episoade din celebra serie Muppets. Tin minte ca sambata seara ma grabeam spre casa de la scoala ca sa nu ratez serialul cu Muppets. Unul dintre episoadele preferate este cel in care a fost invitat Harry Belafone care canta pentru prima oara la televiziune hit-ul sau "Banana Boat (O-Day)", pe care ursul Fozzie a tinut sa-l prezinte "perfect":
Pataniile lui Beaker in laboratorul Dr. Bunsen Honeydew mi se pareau isteric de amuzante, iar de curand am descoperit ca Beaker este si un muzician talentat:
Ca sa nu mai vorbesc de rubrica de gatit a bucatarului suedez:
Jim Hensen a murit neglijand o pneumonie, care netratata l-a rapit de langa noi mult prea devreme, in 1990. In 2004 compania Walt Dinsney a cumparat The Muppets si este acum detinatorul celebrelor papusi, dar nici ele, nici noi nu-l vom uita pe adevaratul lor parinte - Jim Henson.
O minunata coincidenta face ca prin anii in care Disney incepe sa cucereasca ecranele americanilor cu desenele sale animate si sa produca primele filme artistice ("Marry Popins"), un tanar foarte talentat din Mississippi sa-si doreasca sa creeze cele mai simpatice personaje din lume. Si eforturile sale au fost rasplatite deplin cand pe la inceputul anilor '60 a reusit sa obtina emisiuni de 5 minute la un post de televiziune pentru seria "Sam and Friends". Personajele sale erau niste papusi cu talent de marionete pe care el le-a denumit mai in gluma mai in serios "muppets". Si asa aluat nastere "Muppets Inc." al carui prim produs de mare succes a fost "Sesame Street". Cred ca de-acum v-ati dat seama ca tanarul in cauza era Jim Henson. Dar melodia? Melodia despre care vorbeam mai devreme? Este o melodie dintr-un film european care s-ar fi pierdut poate in negura timpului daca Henson nu ar fi adaptat-o atat de bine pentru papusile sale: "Mah-na, Mah-na". Prima varianta a fost produsa in 1969 cu papusile din "Sesame Street" urmand apoi sa fie preluata de seria "Muppets":
Prin anii '70 s-a lansat seria "The Muppets Show" moderata de broscoiul Kermit, ajutat :) de ursul Fozie si de curcanul Gonzo. Capul de afis al spectacolelor era purcelusa Miss Piggy, iar vedetele erau numeroase si foaaaaaarte talentate: Animal, Beaker, Scooter, bucatarul suedez (Swedish Chef), vulturul Sam, o formatie rock numita "Dr. Teeth and The Electric Mayhem", gaini, purcei... In loc de aplauze primeau ironii si huiduieli de la Statler si Waldorf.
A existat o perioada la inceputul anilor '80 cand si noi am vazut episoade din celebra serie Muppets. Tin minte ca sambata seara ma grabeam spre casa de la scoala ca sa nu ratez serialul cu Muppets. Unul dintre episoadele preferate este cel in care a fost invitat Harry Belafone care canta pentru prima oara la televiziune hit-ul sau "Banana Boat (O-Day)", pe care ursul Fozzie a tinut sa-l prezinte "perfect":
Pataniile lui Beaker in laboratorul Dr. Bunsen Honeydew mi se pareau isteric de amuzante, iar de curand am descoperit ca Beaker este si un muzician talentat:
Ca sa nu mai vorbesc de rubrica de gatit a bucatarului suedez:
Jim Hensen a murit neglijand o pneumonie, care netratata l-a rapit de langa noi mult prea devreme, in 1990. In 2004 compania Walt Dinsney a cumparat The Muppets si este acum detinatorul celebrelor papusi, dar nici ele, nici noi nu-l vom uita pe adevaratul lor parinte - Jim Henson.
duminică, 30 ianuarie 2011
aromele copilariei
Raspund aici provocarii lansate de Carmen ieri si voi scrie azi despre amintirile culinare ale copilariei mele.
Ma pot mandri cu o singura pereche de bunici, cei din partea mamei; la ei mi-am petrecut toate vacantele copilariei, pe strada Oituz in cartierul Parneava din Arad. Casa a fost vanduta si locul a devenit de nerecunoscut pentru mine. Ea continua sa existe insa in memoria si in sufletele noastre, caci bunicii au stiut sa ne faca vacantele memorabile.
Si nu e usor sa hranesti patru guri flamande de nepoti. Nicaieri n-am mai mancat ca acolo atatea feluri de supe; aroma cea mai indragita fiind a supei de chimen cu crutoane. Mmmm! Cea mai rapida masa era cea la care avem gomboti cu prune. Doamne ce ne mai placeau! Ca sa nu ne certam pe ei, bunica ne spunea de la inceputul mesei: "Aveti 4 gomboti fiecare!" Asa ca mancam si numaram :)) Un fel de mancare rapid si savurat cu mare satisfactie erau si macaroanele cu nuca si gris; n-am mai mancat de atunci... Cat despre desert, primeam de toate, de la inghetata la cremsnit si placintele "bufte" coapte intr-un cuptor cilindric din metal care se punea pe flacara de la aragaz. Singurul regret al bunicii era ca nu putea intoarce clatitele ca mama, aruncandu-le in sus din tigaie, dar umplutura clatitelor facute de ea era din cele mai aromate. Imi amintesc iernile in care pandeam din pat seara cand bunica aducea pe o tava acoperita cu stergar faimoasele placinte din untura "pogacele". Nu ma culcam pana nu luam pe furis macar una, cat sa nu se observe ca a intrat "soricelul" in ele :) Dupa-amiezele "ujinam", adica noi copiii ne taiam din painea rotunda cu coaja aurie de la brutar si o ungeam cu untura, o saram si o pudram cu praf stacojiu de boia dulce. Cu felia de paine in mana ne incepeam fiecare dupa-amiaza. Si totusi, cea mai buna mancare gatita de copii erau frigaruile cu slana si pita pe care le faceam in curte sub nuc, cand ne jucam "de-a indienii". Pentru amintirea acestei arome trebuie sa-i multumesc celui mai nazdravan dintre nepoti, Mircea :)
Ah, si nu v-am spus ca bunica a inceput sa gateasca destul de tarziu, cand vremurile s-au schimbat si nu au mai avut femeie in casa. S-a trezit deodata dupa Razboi cu un sot bolnav, doi copii adolescenti si o pereche de socri destul de pretentiosi pentru care trebuia sa gateasca. Asa se face ca m-a incurajat tot timpul sa invat sa gatesc, ca sa nu ajung ca ea care a trebuit sa lege cu ata primele ei sarmale, ca nu stia sa le "impacheteze".
Un singur lucru voi mai spune; simt si acum aromele mancarurilor gatite de bunica si abia cand n-am mai fost copil mi-am dat seama de ce: ingredientul ei secret era "se adauga multa dragoste".
Ma pot mandri cu o singura pereche de bunici, cei din partea mamei; la ei mi-am petrecut toate vacantele copilariei, pe strada Oituz in cartierul Parneava din Arad. Casa a fost vanduta si locul a devenit de nerecunoscut pentru mine. Ea continua sa existe insa in memoria si in sufletele noastre, caci bunicii au stiut sa ne faca vacantele memorabile.
Si nu e usor sa hranesti patru guri flamande de nepoti. Nicaieri n-am mai mancat ca acolo atatea feluri de supe; aroma cea mai indragita fiind a supei de chimen cu crutoane. Mmmm! Cea mai rapida masa era cea la care avem gomboti cu prune. Doamne ce ne mai placeau! Ca sa nu ne certam pe ei, bunica ne spunea de la inceputul mesei: "Aveti 4 gomboti fiecare!" Asa ca mancam si numaram :)) Un fel de mancare rapid si savurat cu mare satisfactie erau si macaroanele cu nuca si gris; n-am mai mancat de atunci... Cat despre desert, primeam de toate, de la inghetata la cremsnit si placintele "bufte" coapte intr-un cuptor cilindric din metal care se punea pe flacara de la aragaz. Singurul regret al bunicii era ca nu putea intoarce clatitele ca mama, aruncandu-le in sus din tigaie, dar umplutura clatitelor facute de ea era din cele mai aromate. Imi amintesc iernile in care pandeam din pat seara cand bunica aducea pe o tava acoperita cu stergar faimoasele placinte din untura "pogacele". Nu ma culcam pana nu luam pe furis macar una, cat sa nu se observe ca a intrat "soricelul" in ele :) Dupa-amiezele "ujinam", adica noi copiii ne taiam din painea rotunda cu coaja aurie de la brutar si o ungeam cu untura, o saram si o pudram cu praf stacojiu de boia dulce. Cu felia de paine in mana ne incepeam fiecare dupa-amiaza. Si totusi, cea mai buna mancare gatita de copii erau frigaruile cu slana si pita pe care le faceam in curte sub nuc, cand ne jucam "de-a indienii". Pentru amintirea acestei arome trebuie sa-i multumesc celui mai nazdravan dintre nepoti, Mircea :)
Ah, si nu v-am spus ca bunica a inceput sa gateasca destul de tarziu, cand vremurile s-au schimbat si nu au mai avut femeie in casa. S-a trezit deodata dupa Razboi cu un sot bolnav, doi copii adolescenti si o pereche de socri destul de pretentiosi pentru care trebuia sa gateasca. Asa se face ca m-a incurajat tot timpul sa invat sa gatesc, ca sa nu ajung ca ea care a trebuit sa lege cu ata primele ei sarmale, ca nu stia sa le "impacheteze".
Un singur lucru voi mai spune; simt si acum aromele mancarurilor gatite de bunica si abia cand n-am mai fost copil mi-am dat seama de ce: ingredientul ei secret era "se adauga multa dragoste".
marți, 1 iunie 2010
de 1 Iunie
La multi ani tuturor copiilor, mai mari sau mai mici!
Cel mai mic e Mihalis, zis Bobitza, care s-a nascut ieri :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)