sâmbătă, 30 iulie 2011

istorie, muzica, fotbal...

Despre toatea acestea am aflat cate ceva la Nyon, in dupa-amiaza primei zile de vacanta. Din Yvoire am trecut cu masina din nou prin Geneva, pe langa Jetul de apa, Gradina engleza, traversand podul Mont Blanc peste Rhone pentru a ajunge pe celalalta parte a Lacului Leman, la Nyon. Prin urmare din Franta am intrat din nou in cantonul Geneva pentru ca apoi sa trecem pentru cativa km in cantonul Vaud, unde se afla orasul Nyon (vreo patruzeci si ceva de km din Yvoire).

Nu stiam prea multe despre Nyon; de pe marginea autostrazii este semnalizat Castelul Nyon. Asa incat primul lucru a fost sa cautam castelul. Biletul nu e foarte scump (8 franci) si cu acelasi bilet pot fi vizitate si alte doua muzee aflate in apropiere - Muzeul Lacului Leman si Muzeul de Istorie Romana. Din pacate am ajuns destul de tarziu pentru a vizita si restul muzeelor, dar ne-am bucurat de ceea ce am vazut in interiorul castelului. Expozitii de arta, picturi, expozitii legate de obiceiurile si traditiile nyoneze, printre care o superba expozitie de ceramica si portelan. Surpriza ne astepta afara, la incheierea turului in castel - soarele ne zambea, rasplatindu-ne rabdarea si curajul de a infrunta ploaia :))) Din curtea interioara a castelului se poate admira o gradina de legume - potagerie - si o priveliste superba asupra lacului si Alpilor. Chiar daca nu am zarit Mont Blancul, ne-am bucurat sa zarim Yvoire pe partea cealalta a lacului. Am facut apoi o plimbare prin parcul roman, de-a lungul vechiului zid al cetatii. La capatul lui am descoperit cele trei coloane corintiene de pe vremea romanilor care au fondat orasul pe vremea Imparatului Iulius Cezar, in colonia Iulia Equestris. De la Nyon spre Muntii Jura a fost amenajata o linie defensiva antitanc in timpul celui de-al doilea razboi mondial, numita Linia Toblerone, dar fara nici o legatura cu ciocolata purtand acelasi nume :)))

Despre Nyon mai stim ca gazduieste sediul UEFA, dar am descoperit cateva zile mai tarziu ca aici se desfasoara si cel mai mare festival de muzica in aer liber din Elvetia - Paleo. Peste cateva zile orasul si imprejurimile sale aveau sa fie sufocate de multimea de turisti elvetieni si europeni veniti la festival. Plimbarea pe strazile inguste ale orasului a fost relaxanta. Putini au fost cei care au sperat, ca si noi, ca ploaia se va opri in acea dupa-amiaza de duminica.



Ne-am intors la hotelul nostru din Ferney-Voltaire obositi si "murati", dar plini de speranta pentru a doua zi. Initial aveam de gand sa urcam in Alpi, spre Brigue-Glise, dar prognoza arata frig crunt si ploaie acolo, asa ca am fost nevoiti sa schimbam planurile. Despre asta insa, intr-o alta postare :)

vineri, 29 iulie 2011

un sat... inflorit

Inca din prima zi a vacantei noastre am fost supusi unui test dur, pe care credem noi ca totusi l-am trecut, avand in vedere cum s-a incheiat ziua.

Inca din ajun norii jucau leapsa pe cer, fara sa le pese ca ne uda in goana lor. Alpii abia se intrezareau si asta nu parea a fi un semn bun pentru prima zi a vacantei. Orice planuri am fi avut pentru vizite in Alpi la altitudini ridicate erau puse sub semnul intrebarii.



Am hotarat totusi ca in prima zi sa ne tinem de planurile initiale, indiferent de vreme. Asa ca, desi duminica a inceput cu o ploaie torentiala, ne-am urcat in masina si am pornit spre... Yvoire, la numai 40 km de Ferney-Voltaire. Am traveresat cantonul Geneva si am trecut granita cu Franta pentru doar cativa km in regiunea Rhone-Alpes pentru a ajunge la "le village fleuri".

Despre Yvoire aflasem anul trecut, plimbandu-ne in Geneva pe faleza Lacului Leman. Mi-am propus ca la urmatoarea calatorie sa o includem in traseu si acum ne consideram norocosi ca am facut-o, chiar si pe ploaie.



Daca vremea ne-ar fi ajutat, cu siguranta am fi preferat vaporasul din Geneva pana in micul sat Yvoire. Satul este consierat cel mai vechi burg medieval locuit din Franta, iar in ultimii 50 de ani si-a legat istoria de flori. Initial sat de pescari, Yvoire este situat pe o mica peninsula care ingusteaza Lacul Leman, impartindu-l in "lacul mic" si "lacul mare". Castigator a numeroase premii horticole, satucul este renumit prin existenta Gradinii celor 5 simturi (Jardin des Cinq Senses), aranjata ca un labirint menit sa incante toate simturile.



Din pacate ploaia torentiala ne-a impiedicat sa vizitam gradina, insa nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de frumusetea caselor, a pontonului unde am hranit lebedele si ratustele, a numeroaselor magazine si restaurante cochete.



Dupa-amiaza era programat un concert in aer liber in piata de langa biserica, insa scena uda a ramas goala (spectacolul a fost anulat din cauza vremii). Yvoire trebuie neaparat revazut intr-o zi cu soare.



Am stat in frigul de 12 grade si ploaia torentiala cat am putut, ca sa vedem totusi satucul itoresc si spre dupa-amiaza am hotarat sa ne-ncercam norocul pe malul celalalt al lacului, la Nyon.

suflet rebel - intermezzo

joi, 28 iulie 2011

din nou acasa

De aseara suntem in sfarsit acasa, la Bucuresti. Am parasit luni dimineata Augsburgul, cu lacrimi in ochi la despartirea de prietenii dragi de acolo, iar luni seara am ajuns in Arad, unde am facut o escala de doua nopti la unchiu' Mircea si ne-am odihnit inainte de a da piept cu soselele supra-aglomerate ale patriei. Ploaia a plecat odata cu noi din Augsburg si am mers in urma ei pana la Arad. Din pacate, cum se intampla de obicei, nu a trecut Carpatii, iar in Bucuresti am regasit azi canicula de care am fugit acum doua saptamani.

Incerc sa descalcesc amalgamul de ganduri, amintiri, emotii si caut firul cu care voi incepe sa impletesc povestea scurtei noastre vacante. Se spune ca e bine sa fii atent cu ceea ce-ti doresti, caci s-ar putea sa primesti din plin. Ei bine, pentru ca noi am fugit de canicula, am avut parte de zile racoroase si ploioase, dar nu ne-am plans si ne-am ajustat planurile astfel incat sa profitam de ceea ce se putea in conditiile date.

Am gasit cazare foarte buna langa Geneva, dar in partea franceza, in comuna Ferney-Voltaire, care numai a comuna nu arata (in acceptiunea noastra, desigur :)). Are o poveste foarte interesanta, legata de marele Voltaire, desigur, dar despre asta mai tarziu, cand ii va veni vremea.

Calatoria noastra a insemnat 5900 km parcursi in 13 zile, 9 orase vizitate in 3 tari si peste 2000 de fotografii.





Si pentru ca saptamana trecuta sufletul rebel a fost Ozzy Osborne, am incheiat calatoria noastra pe ritmurile sale "Mama, I'm Coming Home". Dar povestea mea e abia la inceput :)



Va urma...

vineri, 22 iulie 2011

suflet rebel - intermezzo



Gazing through the window at the world outside
Wondering if Mother Earth will survive
Hoping that mankind will stop abusing her, sometime

After all there's just the two of us
And here we are still fighting for our lives
Watching all of history repeat itself, time after time

I'm just a dreamer, I dream my life away
I'm just a dreamer, who dreams of better days

I watch the sun go down like everyone of us
I'm hoping that the dawn will bring a sign
A better place for those who will come after us this time

I'm just a dreamer, I dream my life away, oh yeah
I'm just a dreamer, who dreams of better days

Your higher power may be God or Jesus Christ
It doesn't really matter much to me
Without each others help there ain't no hope for us
I'm living in a dream, a fantasy
Oh yeah, yeah, yeah

If only we could just find serenity
It would be nice if we could live as one
When will all this anger, hate and bigotry be gone?

I'm just a dreamer, I dream my life away, today
I'm just a dreamer, who dreams of better days, ok
I'm just a dreamer, who's searching for the way, today
I'm just a dreamer, dreaming my life away
Oh yeah, yeah, yeah


luni, 18 iulie 2011

clipa de muzica

Mi-este foame de muzica
Prea multe cuvinte cad prin parcuri,
tone de frunze moarte,
Mi s-a acoperit trupul.
Orchestra de muzicanti orbi, cantand
La paul zapezii, in care agonizeaza
privighetoarea albastra.
Vantul, tropotindu-si sabotii pe tabla acoperisului,
Vapoarele rosii pe cocoasa norocoasa a marii,
Cea care alearga repede, nu se stie unde.
Mi-este foame de muzica,
Mi-este dor de o poezie despre luna.

Mara Nicoara - "Foame"

Un cantec despre luna imi zboara printre ganduri suficient de mult in ultima vreme ca sa ma determine sa-l fredonez, desi nu pot spune ca sunt intr-o stare melancolica :)

vineri, 15 iulie 2011

let's... Swiss again ;)

Gata de drum? Inca nu sunt sigura ca pot raspunde afirmativ, dar ce e sigur este ca azi urcam bagajele-n masina si o luam "la trap" spre zari mai... racoroase. O saptamana la poalele Alpilor ar trebui sa ne spele de canicula din Bucuresti si sa ne reincarce bateriile pentru a doua parte a verii. Pentru ca anul trecut am vazut atatea locuri frumoase si lista de obiective turistice a fost prea lunga pentru timpul pe care l-am avut la dispozitie, am hotarat sa revenim anul acesta. Iar la intoarcere vom petrece un weekend la prietenii nostri din Augsburg :) de care ne e tare dor.

Vremea se anunta racoroasa si chiar ploioasa, dar asta nu ne va incurca planurile de a ne simti bine. Ca de obicei, suntem ambitiosi, caci vrem sa vedem cat mai multe si sa ne intoarcem cu tolba plina de amintiri frumoase.

Pentru prietenii mei bloggeri am pregatit postari de... vacanta, cat sa nu ma uite :) In masura in care voi avea acces la internet, o sa le raspund comentariilor (pe care le astept cu drag si aceeasi nerabdare) si voi participa la principalele evenimente ale blogosferei.

suflet rebel - 19

Voi aminti azi despre grupul de baieti rai de Hollywood care-au ajuns pe culmile rockului fiind influentati, dupa cum marturisesc chiar ei, de formatii ca The Rollng Stone, Queen, AC/DC, Led Zeppelin. Formatia se identifica cu co-fondatorul ei; cand spunem Axl Rose, spunem "Guns N'Roses". Chiar daca Tracii Guns, chitaristul trupei, a parasit formatia, numele ei a ramas neschimbat. Cu 100 de milioane de albume vandute in lumea-ntreaga, Guns N'Roses si-a castigat un loc fruntas in preferintele hard-rock.

Raman fidela hiturilor de inceput ale formatiei si trebuie sa recunosc ca nu le-am ascultat ultimele albume.









"Knockin' on Heaven's Door" a fost compusa de Bob Dylan in 1973 pentru coloana sonora a filmului "Pat Garrett & Billy the Kid", in care Dylan a si jucat un mic rol :) Totusi, interpretarea celor de la Guns N'Roses ramane una de referinta.

joi, 14 iulie 2011

14 Juillet

De Ziua Frantei va propun sa petrecem pe ritmul catorva melodii de suflet ale artistilor francezi :)













Vive la France!

marți, 12 iulie 2011

un gand...

Daca oamenii ar vedea Pamantul din spatiu, poate-ar realiza ce distrug cu lacomia si neglijenta lor - Pamantul este singura noastra casa, in care vor locui si copiii si nepotii nostri.



sâmbătă, 9 iulie 2011

greu de ghicit :)

Joi dimineata v-am provocat sa ghiciti pe unde mi-am petrecut cateva zile din saptamana ce tocmai se incheie. Cateva bloggeritze mai curajoase au incercat sa ghiceasca ori si-au manifestat curiozitatea. Si pentru ca au incercat, merita aprecierea mea, care vine sub forma unei diplome! Ninu, desi ai fost tentat sa vinzi informatia, pentru ca totusi n-ai facut-o vei primi si tu diploma in cauza, desi mi-e teama ca nu se poate compara cu o clatita bine facuta ;)



Si ca sa nu va mai tin atata pe jar, va dezvalui acum ca imaginea din postarea de joi este catedrala Alexander Nevski din Sofia.

Am plecat marti dimineata spre Sofia si fiind un drum cu totul necunoscut cu masina pentru noi, ne-a luat cam 6 ore sa ajungem din Bucuresti la Sofia. Mai aproape decat Aradul :) aprox. 380 km.

Poate ca soselele lor nu sunt noi, dar au un avantaj pe care l-am apreciat - nu sunt aglomerate. Lanurile de grau si de floarea-soarelui ne-au furat repede privirile, iar dupa ce am ajuns in zona muntoasa Stara Planina am admirat crestele impadurite si vaile adanci. La aproximativ 100 km de Sofia am intrat pe autostrada A2 care ne-a dus pana la intrarea in capitala Bulgariei. Navigatorul si-a facut bine treaba si ne-a lasat in parcarea Hotelului Hilton. Din camera am avut norocul sa admiram Muntii Vitosha care marginesc Sofia in partea de sud.

Poate ca prima impresie ca turisti veniti dintr-o tara vecina, parte a fostului bloc comunist este diferita de perceptia unui turist occidental. Majoritatea turistilor occidentali calatoreau in grup, cu ghid, o alegere inspirata avand in vedere ca traditiile, limba, alfabetul si realitatile sociale sunt atat de diferite. Noi intr-un fel ne-am simtit ca acasa. Dar am luat hotararea sa iau cu mine in gand si sa privesc numai partea frumoasa a ceea ce urma sa descopar la Sofia. Si aici voi include multimea de parcuri verzi, chiar daca poate nu toate gradinile sunt la fel de ingrijite ca ale Bucurestilor. Istoria si traditiile sunt bine pastrate, chiar daca poate nu sunt suficient de bine puse in valoare. Am gasit cu greu un ghid turistic si o harta a Sofiei la hotel, iar pe unde am umblat indicatoarele destul de zgarcite. In plus, comunicarea cu localnicii in alta limba decat bulgara (am incercat engleza) este foarte greoaie, desi s-au aratat in toate cazurile foarte binevoitori; noroc ca micul ghid turistic continea si cele mai uzuale cuvinte si expresii in bulgara; s-a dovedit a fi foarte util.

Am incercat sa vizitez cam tot ce era de vizitat:
- parcul Bulgaria in care se afla Palatul Culturii (ridicat de comunisti la inceputul anilor '80) si monumentul luptei comuniste (in curs de demolare)
- biserica Nedelya (care a suferit in urma exploziei pusa la cale de comunisti in 1925 intr-un atentat asupra regelui);
- superbul monument al Sofiei (ridicat in 2001);
- rotunda Sf. Gheorghe (cea mai veche cladire din Sofia - sec.IV, constrita sub nivelul solului, pentru ca turcii nu le dadeau voie sa-si construiasca bisericile "la vedere");
- ruinele romane din apropiere;
- Halele restaurate ale vechii piete a orasului;
- moscheea Banya Bashi;
- baile turcesti din apropiere unde se afla izvoare cu apa termala;
- Presedintia cu ostasii din garda in uniformele traditionale;
- biserica ruseasca si statuia lui Puskin din parcul de alaturi;
- Casa Armatei - renovata;
- catedrala Alexader Nevski cu turlele sale aurite care poarta numele tarului rus care i-a ajutat sa scape de invazia hoardelor vikinge din nord (in 1240) a fost ridicata in onoarea tuturor armatelor rusesti, ucrainiene, modovenesti si romanesti care i-au ajutat de-a lungul istoriei;
- biserica Sf. Sofia (austera in caramida rosie, totusi impresionanta);
- cladirea Parlamentului in fata careia se afla impresionantul monument al regelui Osvoboditel cu statuia ecvestra a Tarului Alexandru al II-lea si unde sunt aduse multumiri si regelui Carol I al Romaniei si trupelor romane care au luptat pentru eliberarea Bulgariei de sub turci in 1877;
- monumentul revolutionarului Vassil Levski ridicat in locul unde acesta a fost spanzurat de turci in 1873;
- biserica Boyana, monument UNESCO, din satul cu acelasi nume aflat in apropierea Sofiei
- imensul parc Borisova



Una peste alta a fost o calatorie frumoasa si interesanta, caci n-am calatorit niciodata pana acum la sud de Dunare. Ne-am intors in tara joi noaptea, cand am reusit sa scot un super-timp cu masina de la Sofia pana acasa la Bucuresti - 5 ore ;)

vineri, 8 iulie 2011

3, 2, 1... ignition!

Mai putin de 25 de minute au mai ramas pana la lansarea ultimei navete spatiale americane - Atlantis, intr-o misiune de 12 zile pe Statia Spatiala Internationala.



Cu mic, cu mare, americanii au pornit spre Cape Canaveral sa fie martori la sfarsitul erei navetelor spatiale. De-acum inainte, consortii private se vor ocupa de trimiterea astronautilor si a proviziilor cate Statia Spatiala Internationala. Americanii promit sa-si concentreze de-acum eforturile pentru a deschide noi frontiere in calatoriile spatiale - pe Marte, pe asteroizi...



Calatorie frumoasa, Atlantis! Sa va intoarceti cu bine!

Pentru Florida este totusi o perioada grea, caci mii de specialisti si muncitori de la cosmodromul Cape Canaveral s-au trezit dintr-o data fara munca; vor ingrosa si ei randurile celor care-si cauta in plina criza un loc de munca.

suflet rebel - 18

Am asteptat cu nerabdare vinerea aceasta ca sa pot scrie despre o formatie rock de suflet care va concerta la Bucuresti duminica, 10 iulie, intr-un turneu european care a inceput in 8 iunie la Zagreb si se incheie in 31 iulie la Lisabona. Jon Bon Jovi si Riche Sambora la Bucuresti! Acum cativa ani nici nu am fi indraznit sa speram...



Fredonam refrenele lui Bon Jovi in liceu si in studentie si mai tarziu le-am cautat cu inversunare albumele; nu gaseam nimic la noi in Romania acum ceva ani si nici internet n-aveam... de You Tube nu era vorba. Am reusit, ca si in alte cazuri, sa gasesc un album The Best Of in timpul unei calatorii la Londra. Daca la Zavvi nu gasesti, atunci unde? :)) Si mai fericita am fost sa descpar in interiorul albumului "Croassroad" un mic poster cu autograf. Yeeeee!



Lista mea de preferinte este prea lunga, dar dac-ar fi totusi sa aleg doar cateva...









Si pentru ca luni, 11 iulie, este ziua lui Richi Sambora, ii urez de pa acum "La multi ani!"

marți, 5 iulie 2011

in lumea mea...

De n-ar fi flori,
petalele zambetelor
ce-si promit iubirea
n-ar avea culoare.

De n-ar fi rauri,
lacrimile ce-si sapa
drumul catre speranta
n-ar gasi alinare.

De n-ar fi cer,
aripile viselor noastre
si-ar impietri zborul
intr-o lunga tacere.

Daca bratele tale nu m-ar
cuprinde in clepsidra lor,
sufletul meu s-ar scurge
in abisul singuratatii.

luni, 4 iulie 2011

de 4 Iulie

La 4 iulie 1776, cele 13 colonii de peste ocean ale Regatului Unit al Marii Britanii se declarau independente, explicand motivele in celebra Declaratie de Independenta semnata la Philadelphia; toti semnatarii erau supusi ai Coroanei Britanice :) Asa ca de atunci americanii nu mai sunt englezi, desi vorbesc engleza :)

Tuturor prietenilor de peste ocean le urez astazi: "Happy 4th of July!"

Pentru mine 4 Iulie inseamna celebrul refren "Yankee Doodle", un cantec folosit de trupele colonistilor in perioada luptelor de independenta a SUA. Cand eram mica il fredonam deseori in inconstienta mea si-l dadeam astfel de gol pe tata ca asculta "Vocea Americii" :) , pana ce un apopiat i-a atras atentia ca poate da astfel de bucluc. Melodia-mi placea teribil, dar ma temeam sa o mai fredonez in public.



Si pentru ca medaliile au si revers, pentru mine 4 Iulie inseamna si un film celebru al lui Oliver Stone "Born on the 4th of July" (1989!), pentru care a primit Oscarul, cu Tom Cruise in rolul principal (pe vremea cand nu era un scientologist infumurat), din a carui coloana sonora imi va ramane mereu in minte o melodie superba compusa de Bob Dylan si cantata minunat de Eddie Brickwell and The Bohemians - "A Hard Rain's Gonna Fall":



"Oh, where have you been, my blue-eyed son?
Oh, where have you been, my darling young one?
I've stumbled on the side of twelve misty mountains,
I've walked and I've crawled on six crooked highways,
I've stepped in the middle of seven sad forests,
I've been out in front of a dozen dead oceans,
I've been ten thousand miles in the mouth of a graveyard,
And it's a hard, and it's a hard, it's a hard, and it's a hard,
And it's a hard rain's a-gonna fall.

....................................

Oh, who did you meet, my blue-eyed son?
Who did you meet, my darling young one?
I met a young child beside a dead pony,
I met a white man who walked a black dog,
I met a young woman whose body was burning,
I met a young girl, she gave me a rainbow,
I met one man who was wounded in love,
I met another man who was wounded with hatred,
And it's a hard, it's a hard, it's a hard, it's a hard,
It's a hard rain's a-gonna fall.

Oh, what'll you do now, my blue-eyed son?
Oh, what'll you do now, my darling young one?
I'm a-goin' back out 'fore the rain starts a-fallin',
I'll walk to the depths of the deepest black forest,
Where the people are many and their hands are all empty,
Where the pellets of poison are flooding their waters,
Where the home in the valley meets the damp dirty prison,
Where the executioner's face is always well hidden,
Where hunger is ugly, where souls are forgotten,
Where black is the color, where none is the number,
And I'll tell it and think it and speak it and breathe it,
And reflect it from the mountain so all souls can see it,
Then I'll stand on the ocean until I start sinkin',
But I'll know my song well before I start singin',
And it's a hard, it's a hard, it's a hard, it's a hard,
It's a hard rain's a-gonna fall."

sâmbătă, 2 iulie 2011

vineri, 1 iulie 2011

suflet rebel - 17

Bate vant de vacanta si prin blogul meu! Adevarul e ca dintr-odata m-am trezit cu mult timp liber si incerc sa recuperez pe ici, pe colo, pe unde mi-am ignorat prea mult micile mele placeri. Dar n-am uitat de rubricile mele mai mult sau mai putin permanente. Iar azi o sa va ofer un nou episod de "suflet rebel".

Pentru trupa rock de azi m-am lasat inspirata de comentariul lui Carmen la episodul dedicat grupului Aerosmith, in care ne povestea cum ajunsese Steve Tyler un fel de Bau-bau pentru fetele ei :))) Si trebuie sa recunosc ca eram ceva mai mare ca fetele ei cand in mintea mea era o mare confuzie intre doi rockeri la fel de urati: Steve Tyler si... Mick Jagger :)) Asa incat azi le voi dedica episodul de "suflet rebel" celor de la Rolling Stones. Eram inca in gimnaziu cand le fredonam melodiile si desenam limbutze obraznice pe spatele caietelor ;)

Lansati in Marea Britanie la inceputul anilor '60, trupa a cucerit destul de repede America, odata cu invazia britanica peste ocean a unor trupe ca Beatles, The Who, The Animals si multi alti artisti britanici care au cucerit topurile americane in acei ani. Desi repertoriul lor include multe piese R&B si blues, ritmurile rock and roll sunt la fel de celebre, atat de celebre de fapt, incat i-a propulsat in Rock and Roll Hall of Fame si pe locul 4 in topul celor mai buni 100 de cantareti al celor de la Rolling Stone si pe locul 10 in topul 100 "All-Time Artists" al celor de la Billboard.

Desi in primii ani single-urile lor erau mai ales cover-uri ale altor artisti (inclusiv Beatles), n-a durat mult pana la aparitia primului single original al duo-ului Jagger/Richards - "Heart of Stone":



si apoi pana la hit-ul lor emblematic: "(I Can't Get No) Satisfaction"



La fel ca in cazul altor formatii ale epocii, abuzurile de tot felul si-a pus amprenta asupra vietii, insa spre deosebire de altii, au reusit sa treaca peste aceste momente si astazi inca sunt activi si creativ si concertistic.

In lista mea de preferinte:







Weekend placut!