am si eu o mandrie

Cei care ma cunosc stiu ca am cazut de ani buni in patima cusutului, ca m-am dedat pasiunii de a scoate la lumina camasi traditionale cu vechime, ca de artizanatul modern ma cam saturasem. Cei care ma cunosc mai putin, nu stiu ca de vreun an nu mai pot coase cum coseam in vremurile bune.

Dar suratele mele de ac continua sa coasa si sa surprinda lumea cu creatiile lor. Nu, nu aici la noi acasa, unde prea putini mai sunt interesati de adevaratele traditii, de arta, de cultura, ci in Orasul Luminilor, acolo unde crema creatiei moderne este expusa la faimosul Centru Pompidou. Si asa ajung sa-mi afirm si eu mandria mea de apartenenta la acest grup de romance frumoase, puternice, pentru care nu exista obstacole in a realiza camasi cu care se mandresc si vorbesc in lumea larga despre frumusetea traditiilor romanesti.

Iata si reteta unei initiative de succes!

Se ia o femeie vizionara si hotarata sa puna in valoare ia, camasa romaneasca, care a sedus artisti faimosi sa o picteze, ca Matisse si al sau faimos tablou "La blouse roumaine". Se adauga o mana de femei puternice, hotarate sa aduca arta la viata cu panza si acul. Astfel, fiecare coase versiunea proprie a camasii din tablou. Se condimenteaza cu accesoriile potrivite si se serveste cald de Sf. Andrei si de 1 Decembrie, direct langa tabloul din galeria Pompidou. Totul prin eforturi proprii, fara sprijinul autoritatilor romane, care de regula marcheaza Ziua Nationala cu parade si multe vorbe pompoase. Iata de ce despre aceasta frumoasa initiativa nu se va scrie nicaieri, nu se va difuza nicio stire, pe niciun canal. Si iata de ce am ales sa scriu eu. Pentru ca Ioana, Maria, Stefania, Antoanela, Daniela, Mirela, Raluca, Stefana poate nu au facut stire in Romania cu gestul lor, dar au impresionat masiv personalul galeriei si vizitatorii, care nu mai conteneau cu laudele si se considerau norocosi ca au putut fi martorii acestei unice ocazii de a vedea arta coborand din tablou. Pentru ca da, ia noastra e arta; a inspirat si continua sa inspire.

Credit foto: Stefania Tsakiraki

Ioana Corduneanu despre impresiile de la fata locului: "Lectie de arta vie astazi la Pompidou.

Surpriza pentru sute de vizitatori, bucurie pentru ghizi si profesori care au avut sansa sa inteleaga ce l-a inspirat pe Matisse. Complimente si felicitari!
Fiecare camasa e unica iar ‘plansa’ este in vazul lumii, la indemana tuturor.
Cine mai are chef sa picteze cu acul? "

sursa foto 

#IAeARTA
"Acum, aici, s-a inteles mesajul  "

Credit foto: Stefania Tsakiraki

Asociatia Semne Cusute a fost creata la initiativa Ioanei Corduneanu si a unei maini de femei indragostite iremediabil de camasile traditionale. Scopul ei este de a raspandi obiceiul romancelor de a-si coase propriile camasi traditionale si mai nou, de a face posibil celor care nu-si pot coase, sa cumpere dintre cele cusute de mesterite cu experienta, din magazinul dedicat.

Despre experienta sa la Paris, a scris si Daniela aici. 

back to school

Unii cauta rechizite, ghiozdane, penare, altii isi stapanesc cu greu emotia, iar altii sunt nerabdatori sa-si coloreze visele. Noi cred ca facem parte din ultima categorie.

Maria a terminat Middle School cu un set de 17 examene de evaluare pentru cele 9 materii. In Anglia, invatamantul este obligatoriu 10 ani, iar dupa examenul care certifica absolvirea invatamantului secundar, elevii pot opta pentru a continua cu cei doi ani de Upper School pana la Bacalaureat sau pot alege sa intre intr-o forma de pregatire vocationala si pana la 18 ani sa aiba deja o meserie. Exista doua optiuni de Bacalaureat in Anglia - A Level (sau Bacul englezesc) care cere un minim de 3 materii de studiu la cel mai inalt nivel si Bacalaureatul International, tot mai popular in ultima vreme, care cere 6 materii de studiu, ce pot fi alese dupa un algoritm anume; 3 materii se studiaza la cel mai ridicat nivel, iar 3 materii se studiaza la nivel standard.

Orice-ar alege, ultimii doi ani sunt cruciali pentru cei care studiaza pentru bacalaureat, fiindca in functie de rezultate vor putea fi admisi sau nu la cele mai bune facultati. La scoala Mariei, cei din seria ei au fost deja evaluati printr-un studiu de aptitudini (Morrisby), asa incat adolescentii deja stiu care ar fi directiile de cariera spre care ii indreapta aptitudinile lor. Noi, ca parinti, inca avem emotii, dar vrem ca alegerea sa-i apartina. Singurul sfat pe care i l-am dat a fost sa aleaga ceea ce ii face cu adevarat placere si ceea ce crede ca se poate vedea facand in viitor, pe termen lung.

Despartirea de sambata va fi grea, dar ma bucur sa-mi vad fata colorandu-si visele cu zambetul pe buze. Pentru noi scoala va incepe luni, 7 septembrie.

asteptam un miracol?

Maria mea a plecat la scoala; a inceput al doilea an de middle school la o scoala independenta din Anglia. Este acum in ceea ce ei numesc 4th Form. Am condus-o la aeroport, ca de fiecare data, cu inima ingreunata de tristetea despartirii si nu m-am putut opri sa nu ma gandesc ca daca in sistemul nostru de invatamant lucrurile ar fi stat mai bine sau macar la nivelul la care se aflau cand eram eu eleva, aceste despartiri dureroase nu ar fi avut loc.

Suntem printre cei fericiti care isi pot permite, desi nu usor, acest sacrificiu pentru copilul nostru. Si suntem se pare din ce in ce mai multi cei care alegem aceasta cale. Functionara de la agentia de unde am luat biletele imi povestea ca are tot mai multi clienti cu copii care studiaza in strainatate, de la an la an tot mai multi, cel putin din Bucuresti. Si se presupune ca totusi Bucurestiul este un oras de unde ai putea alege o scoala buna pentru copilul tau, chiar si din cele private. Si totusi cei care aleg ca noi sa-si trimita copiii de la varste tot mai mici la scoli din strainatate se plang mai degraba de sistemul decat de scolile de aici. Este complicat sa arati cu degetul ce anume este gresit, cine este de vina. In ultimii ani avem clar dovada ca sistemul educational la noi se prabuseste si cred ca cel mai corect ar fi sa ne asumam cu totii raspunderea - guvernantii, parintii si profesorii si tot impreuna sa incercam sa gasim solutii pentru a preveni plecarea copiilor din tara. Este deja un fapt recunoscut ca de ani de zile tinerii prefera invatamantul universitar din strainatate, iar cei care absolva universitatea la noi se gandesc cum sa plece la randul lor in occident.

Se intampla totusi si la case mai mari; sistemul public de invatamant din SUA trece de ani de zile printr-o criza care se adanceste. Tot mai putini copii absolva liceul, ceea ce ingroasa randul tinerilor care nu-si vor gasi serviciu bun in aceasta perioada de criza sau mai grav, vor umple inchisorile deja neincapatoare. O alta problema acolo este nivelul ridicat de protectie a profesorilor asigurat prin sindicat. Profesorii cu rezultate slabe nu pot fi dati afara, iar scolile care au profesori cu performanta scazuta pur si simplu nu pot sa faca nimic in privinta lor.

Tema a fost foarte curajos abordata de Davis Guggenheim in documentarul sau "Waiting for Superman" (2010), dar si intr-un film la fel de curajos "Won't Back Down" (2012) cu Maggie Gyllenhaal, Viola Davis si Helen Hunt.







Ce facem noi aici, in Romania, pentru a dezbate tema si a cauta solutii? Din pacate nu prea mult, nici macar nu discutam deschis subiectul.

Si totusi incep sa cred ca exista speranta ca opinia publica sa-si gaseasca vocea cu care sa spuna ca asa nu se mai poate. Asa cum romanii au iesit in strada pentru a salva Rosia Montana si incearca macar sa determine autoritatile sa-si asume raspunderea si sa caute solutii pentru maidanezii agresivi (un copil de patru ani a trebuit sa moara pentru a se declansa presiunea publica), poate va veni vremea ca romanii sa considere ca si sistemul de invatamant merita sa fie salvat si asta pana nu va fi prea tarziu. Pentru ca asa cum sustine si Davis Guggenheim, clasa de mijloc inca mai are posibilitatea de a alege calea scolilor private sau charter, pentru ceilalti alternativa este practic inexistenta.

in asteptare

Astazi este o zi cu totul si cu totul speciala; fata mea vine in prima vacanta de la scoala din Anglia. Au trecut primele sase saptamani din primul trimestru si elevii primesc asa numitul "ex-eat" sau "mid-term holiday". Vacanta de la mijlocul primului trimestru este si cea mai lunga - doua saptamani.

Tot astazi am primit si raportul cu situatia scolara de la mijlocul trimestrului. Ce mi se pare extraordinar fata de ceea ce se intampla la noi este ca acolo notele sunt confidentiale. Numai copilul si parintii acestuia vad notele si primesc acest raport de la tutore (noi ii numim diriginti). Prin urmare, elevul nu stie pe parcursul trimestrului ce note a primit si nu se va putea raporta niciodata la notele colegilor si nu le va putea comenta decat daca acestia le fac cunoscute. In schimb, temele sunt controlate periodic de catre profesori si pe cele foarte bune sunt puse calificative care atesta daca au fost facute bine, excelent sau daca, dimpotriva, nu sunt la standardele cerute. In cazul in care la o materie elevul are teme foarte bune, activitate constanta la ore, stie sa raspunda corect de fiecare data cand este ascultat si are rezultate la activitatile practice primeste o recunoastere speciala din partea profesorului. Am fost foarte mandri sa aflam de la tutorele Mariei ca dupa numai trei saptamani de scoala, fata noastra a primit cea mai mare astfel de recunoastere de la profesorul de biologie! In ziua aceea am plans de fericire! Raportul cu situatia scolara arata de asemenea bine, un inceput foarte bun, dupa cum se exprima tutorele Mariei. Sigur, la unele materii ii este mai usor, la altele mai greu, dar lucrurile merg in directia pe care ne-o doream. Pentru ca la evaluarea aptitudinilor la limba engleza s-a considerat ca nu sunt necesare orele speciale de engleza pentru straini, de vreo trei saptamani Maria a inceput si germana ca a doua limba straina. La franceza este deja favorita profesorului, pentru ca nivelul ei era deja avansat inca de aici. Sunt mandra de rezultatele ei pentru ca stiu ca a primit totul pe merit, atat notele mari, cat si cele mai mici!

Fara intentia de a jigni pe cineva, trebuie sa marturisesc ca in multe situatii la noi se dau destul de usor note mari. In plus inca mai sunt profesori care se lasa influentati de notele elevului la alte materii si vor da foarte greu o nota mica unui elev care are note mari (sa nu-i strice media!), asa cum greu vor da o nota mare, chiar daca meritata, unui elev cu note mediocre sau mici. Acolo notele sunt foarte atent acordate; nimeni nu-si permite sa supraevalueze sau sa subevalueze un elev. Iata de ce parintii nu-si vor permite niciodata sa intrebe profesorul de ce i-a dat o anumita nota copilului, ci mai degraba il vor intreba ce este de facut ca sa se ajunga la nivelul dorit si dupa cum observ ca se intampla, profesorul va miza in primul rand pe eforturile elevului si numai in cazurile in care aceasta varianta nu da rezultate se recurge la meditatii, insa acestea vor fi acordate de alt profesor din scoala. Oare de ce? :)

Cand i-am cumparat uniforma m-am ingrozit cate seturi de sport a trebuit sa-i iau - de inot, de hochei, de gimnastica, de tenis. Ma intrebam chiar daca nu e putin exagerat. Ei bine, o alta mare deosebire fata de ce se intampla la noi este ca acolo sportul este luat foarte in serios. Pana acum Maria a facut inot si hochei. Incepatoare la ambele, dar incurajata permanent de antrenoare sa devina mai buna. In trimestrul urmator va schimba unul dintre sporturi cu tenis si tot asa, un sport nou in fiecare trimestru - prin rotatie va trece prin toate.

Si ce mai trebuie neaparat sa amintesc este suita de activitati de timp liber. In fiecare weekend directoarea internatului a organizat activitati de timp liber - gratar, plimbari, filme si chiar camp night sambata trecuta, cand fetele au montat singure cortul in gradina din spatele caminului si si-au petrecut singure noaptea acolo, amuzandu-se cand se simteau urmarite din casa de tutori si de directoare. Pe langa activitatile din casa, exista cercuri de aptitudini si de relaxare. Maria a optat pentru acest trimestru la cooking si pana acum a avut doua sedinte in care a invatat sa faca negrese si muffins. Pentru trimestrul viitor deja se intreaba ce sa aleaga - yoga sau card making (felicitari handmade).

Saptamana trecuta scoala a alocat o zi intreaga unei excursii la Londra menita sa-i invete pe elevi sa se documenteze pentru realizarea unui proiect la materia numita Creative Arts. Si uite-asa a ajuns fata mea si la Londra, unde pe langa London Eye, Trafalgar Square si cele doua muzee vizitate (National History Museum i s-a parut cel mai frumos pe care l-a vazut pana acum), a fost fericita sa vada chiar si de la distanta renumitul Harrods si alte magazine faimoase =)

Atat deocamdata! Ma intorc la pregatirile in asteptarea Mariei. In meniul de maine avem supa de care i-a fost atat de dor!!! Au mancare foarte buna la cantina, pe care ne-a tot laudat-o, insa nu au supe in meniu. Si-a mai cumparat ea supe la plic de la magazin, dar nu e acelasi lucru cu supa de casa. Icre, salata de vinete - alte feluri de-ale noastre care i-au lipsit din meniu. La felul doi m-a rugat sa pregatesc cordon bleu cu piure si la desert... tiramisu, pe care-l vom pregati impreuna maine dimineata in timp ce-mi va povesti despre viata ei din Anglia.

o zi...

11 septembrie 2001... 11 ani deja...
Am asteptat cu infrigurare sfarsitul zilei, rugandu-ma ca nimic tragic sa nu se intample in lume.

Asa ca acum rasuflu usurata si ma gandesc la lucruri mai placute. A trecut o saptamana de scoala in Anglia si Maria pare sa se adapteze tot mai mult pe zi ce trece. Cel mai mult ma bucura sa aud ca-i plac toate orele, ca toata lumea este foarte draguta, ca mancarea este foarte buna, iar engleza pe care o aud vorbind-o a imprumutat deja accentul britanic. Lectiile de engleza pentru straini n-au mai fost considerate necesare dupa testele pe care le-a dat. Zilele sunt destul de incarcate; nu are prea mult timp liber, dar reusim sa strecuram cateva minute seara sau dimineata ca sa ne scriem sau sa ne auzim pe video chat. Internatul in care locuieste, Stevens House, are culoarea-simbol roz, iar cantecul "casei" este "Angel" al lui Robbie Williams.

gata de plecare?

In aceasta dimineata semnul de intrebare ar trebui sa dispara si... gata sau nu, vom porni intr-o mare aventura - Maria va merge la scoala in Anglia din acest an.

De cateva zile facem liste, spalam, calcam, impachetam si... ne ascundem emotia despartirii. Incercam sa luam doar strictul necesar, dar in acelasi timp nu ne induram sa lasam in urma lucrurile la care tinem cel mai mult :) O valiza, o geanta sport si un rucsac poarta intr-insele mai mult decat lucrurile de care fata noastra are nevoie la inceput de drum. In ele au fost impachetate cu grija vise, sperante si dorinta de a pasi intr-o lume noua.

Plecam dimineata, insa abia spre dupa-amiaza vom ajunge la Oakham, un orasel pitoresc din centrul Angliei, intr-o zona numita si Midlands.

Oakham este capitala unuia dintre cele mai mici districte britanice, Rutland, situat pe malul unuia dintre cele mai mari lacuri artificiale din Europa, intr-o zona declarata rezervatie naturala.

Nu este numai un orasel pitoresc care detine si un premiu de horticultura Britain in Bloom; este si un loc incarcat de istorie.

Dincolo de gara istorica, un adevarat reper pentru pasionatii de cai ferate prin al sau Signal Box, Oakham are si un castel ce adaposteste cea mai mare colectie de potcoave (peste 200)

dar ceea ce a ajuns sa-l defineasca in ultimele decade este scoala fondata de arhidiaconul Robert Johnson in 1584. Aceasta este destinatia noastra finala de astazi :)

examene...

Continui azi seria despre admiterea Mariei la o scoala din Anglia pe care am inceput-o acum doua saptamani. Trebuie sa recunosc ca ce ne-a lipsit cel mai mult de-a lungul acestui drum este marturia altor parinti. Noi nu cunosteam pe nimeni care sa fi trecut printr-o astfel de experienta, iar agentia s-a ferit sa ofere  pareri ale altor parinti (daca intr-adevar le aveau); cel mult ni se spunea daca la o scoala sau alta sunt alti copii romani care au ajuns acolo prin intermediul lor. Politica scolilor din Anglia este de asemenea de a nu oferi astfel de informatii pana la admiterea copilului in scoala respectiva. Pe undeva acesta este si motivul pentru care am inceput sa scriu despre aceasta experienta, in speranta ca alti parinti ca noi vor gasi in randurile mele ceva util sau macar incurajator.

Totusi, pana voi ajunge se vorbesc despre examenele de admitere, trebuie sa spun ca dupa indelungate discutii cu cei de la agentie, care cred ca la un moment dat ne-au considerat cam obositor de pierduti in spatiu :) am reusit sa ajungem la o lista scurta de scoli la care am fost convinsi ca vrem sa inscriem copilul in vederea testelor de admitere. Dintr-un sentiment de panica generat de faptul ca mai multe scoli foarte bune erau deja inaccesibile (terminasera procesul de selectie) am inceput sa abordam pe cont propriu niste scoli care nu se aflau lista in agentiei; la una dintre ele procesul de admitere se incheiase, la alte doua inca se derula procesul de selectie. Am hotarat deci sa aplicam pe cont propriu la Fettes College. Asta ne-a adus la un numar de patru scoli la care am inscris-o pe Maria la examenul de admitere. In mod normal, atunci cand nu te hotarasti ca noi pe ultima suta de metri ce vei face in urmatorul an scolar, ar trebui sa faci o vizita in Anglia la scolile respective. Astfel iti dai seama daca felul in care sunt organizate si atmosfera de acolo sunt in acord in primul rand cu ce-si doreste copilul, pentru ca pana la urma copilul este cel care isi va petrece acolo adolescenta si va trebui sa plece cu inima deschisa. Noi am sarit aceasta etapa si pentru ca timpul ramas pana la examene era prea scurt si am preferat sa-l folosim ca sa o ajutam pe Maria sa se pregateasca.


Prin urmare am completat fisele de inscriere pentru fiecare scoala si am platit o taxa care a variat intre 50 si 150 de lire, odata cu trimiterea formularului completat, a foii matricole (cu notele pe ultimii doi ani) si a recomandarii/evaluarii din partea dirigintelui. Dupa indeplinirea acestor formalitati, incepe pregatirea examenelor. Majoritatea scolilor descriu amanuntit pe site-urile lor cum isi selecteaza elevii (unele, de exemplu, nu accepta admiterea decat prin agentii), in ce consta examenul si chiar exemple de subiecte. Pentru scolile la care ne-am inscris prin agentie, examenul a fost organizat si urmarit de reprezentantii agentiei direct la sediul lor; pentru scolile pe care le abordati pe cont propriu este bine sa va asigurati ca aveti colaborarea dirigintelui pentru recomandarile necesare si pentru aplicarea testelor conform cerintelor. Din fericire, noi am avut parte de sprijin total, dar depinde foarte mult de fiecare, pentru ca dirigintii de la noi n-au nicio obligatie in acest sens.


Exista o idee preconceputa ca la noi se face mai multa carte decat la ei, ca elevii lor sunt mai in urma cu materia. Am avut ocazia sa constat, ajutand-o pe Maria sa-si pregateasca examenele cu subiectele de-acolo, ca nu prea e asa. Tot ce a studiat Maria la matematica a fost inclus si in subiectele de examen de acolo; la engleza a avut de analizat texte, de facut compuneri, la fel cum a facut si la scoala. Singura diferenta - si de aici si oarecare greutate - este ca acolo subiectele sunt foarte aplicate si integrate cu alte materii. Perceptia mea a fost ca se studiaza aceeasi materie, insa altfel, mai bine structurat si fara indoiala bine integrat cu celelalte materii. La noi este mult mai mare cantitatea de informatie, iar nivelul de exercitii sau partea aplicata la un grad de dificultate mai ridicat, ca si cum toti cei care invata matematica in clasa a saptea vor deveni matematicieni; asa ajung copiii sa aibe teme la care un parinte cu facultate tehnica deja nu-l mai poate ajuta. Motiv suficient sa determine parintii sa caute meditator.


Exemple de teste standardizate gasiti aici si aici. Totusi, experienta ne-a aratat ca fiecare scoala a avut propriul set de teste. Toate verifica nivelul de matematica si cel de engleza. In plus, unele scoli pot cere teste de intelienta sau de stiinte (biologie, fizica, chimie). Nivelul testelor difera in functie de pretentiile fiecarei scoli, insa el este evaluativ; pentru cele mai multe nu se comunica note, ci doar daca elevul a fost sau nu admis la scoala respectiva. Examenul are loc in conditii foarte stricte; Maria a intrat in sala doar cu ceea ce s-a specificat ca are voie sa foloseasca, iar pentru partea de test de matematica in care i s-a permis utilizarea calculatorului (si numai pentru aceea) i s-a dus in sala un calculator. Important de mentionat ca se incurajeaza rezolvarea pana la orice nivel a problemei, chiar daca nu se ajunge la finalul rezolvarii. Este mentionat ca se ia in considerare si ceea ce a incercat sa rezolve, chiar daca nu a ajuns la rezultat. Maria a abordat examenele ca la noi; trebuie sa fac tot, sa termin tot, desi eu am incercat s-o invat ca nu e tragedie daca raman exercitii nerezolvate cata vreme ceea ce a rezolvat este corect. Subiectele sunt multe pentru timpul pus la dispozitie, insa asa cum ne-au confirmat si cei de la agentie, nimeni nu se asteapta sa fie rezolvat totul si la perfectie. Asa ca Maria a plecat de la fiecare examen cu un sentiment partial de neimplinire si cu teama ca poate nu va fi acceptata. Ce avea sa se intample in continuare avea sa-i rastoarne definitiv aceasta perceptie, dar despre asta intr-o postare viitoare.

                                  sursa foto


In loc de P.S. - in niciun caz nu ne-ar fi trecut prin minte sa contestam rezultatul examenelor; acolo corectorii isi iau foarte in serios rolul si-si asuma raspunderea pentru nota sau evaluarea facuta; este foarte important pentru prestigiul acelor profesori sa fie inatacabili din acest punct de vedere. In aceeasi masura, elevilor nu prea le da prin cap sa copieze sau sa triseze in vreun fel; rusinea de a fi prinsi si consecintele ar fi prea mult de suportat. Asa ca la ei nu se "poarta" contestatiile, asa cum din pacate sunt incurajati la noi, uneori chiar de catre profesori.

alegeri...

Nu stiu daca titlul articolului "unde te poate duce mersul trenurilor" sau chiar continutul sau a atras numarul mare de cititori, dar mi-am propus sa continui azi cu un nou episod din seria despre scoala in Anglia.

De ce "alegeri"? Pentru ca asta este ceea ce are de facut un parinte care se hotareste sa-i ofere copilului educatie in alta tara - un sir foarte lung de alegeri. Prima si cea mai grea - cand este cel mai potrivit moment sa trimiti copilul la studii in strainatate? De multa vreme luasem deja hotararea ca o facultate in strainate iti poate oferi numeroase perspective si in Romania, dar mai ales in afara ei. In ultimii ani insa, asistand direct la declinul sistemului educational de la noi si in primul rand la instabilitatea sa, ne-am gandit ca e posibil sa facem acest pas chiar din liceu; un liceu in strainatate este garantia unui invatamant de calitate si ofera avatajul invatarii la perfectie a unei limbi straine. Ce stiam eu si ce mai auzisem era ca inscrierile la liceele bune incep destul de devreme, chiar cu doi ani inainte. Ok, dar de unde incepi sa cauti? Norocul nostru a fost mersul trenurilor :) Dar sigur as fi aflat despre acel targ de licee pentru ca l-am vazut apoi promovat de televiziuni pe la jurnalele de stiri sau poate l-as fi descoperit promovat in alt loc pe internet. Si pentru ca suntem in Romania, nici optiunile nu sunt prea multe. Noi am avut de ales intre agentia organizatoare a targului si initiativa proprie.  Ulterior am aflat si de o alta agentie, insa aceasta cerea o taxa de inscriere in programul lor pentru studii in strainate.

La targ ne-am dus toti trei, adica am luat-o si pe Maria, caci am preferat sa o implicam de la inceput in tot ce aveam sa intreprindem, tocmai pentru a vedea si intelege mai bine despre ce este vorba. Am vizitat impreuna standurile catorva licee si am inceput sa invatam si sa intelegem mai bine despre sistemul de invatamant britanic (cel mai bine reprezentat). Am aflat astfel ca nu vom putea inscrie copilul la o scoala de stat (mai ieftina, desigur) pentru ca nu avem rezidenta in tara respectiva si o mare parte din scoli (de stat sau independente) nu ofera inernat. A fost prezentata o singura scoala de stat cu posibilitatea de a accepta elevi straini in internat - Hockerill. Admiterea era considerata foarte selectiva, iar conditiile de internat nu s-ar fi ridicat la nivelul pe care-l putea asigura o scoala independenta.

In a doua zi de targ am participat la multe prelegeri oferite de consultantii romani si de reprezentati ai scolilor inscrise la targ. Am aflat astfel ca parintii romani sunt reticenti in a-si trimite copiii la scoli in strainatate la varste mai mici, majoritatea prefera ultimii doi ani de liceu. Totusi, studiile par a demonstra ca adaptarea copiilor la scoala in strainatate se face mai usor in jurul varstei de 13 ani decat la 15-16 ani. Cu aceasta ocazie am aflat ca principalele trepte de inscriere la scoala in Anglia sunt 7, 11, 13 si 16 ani. Desigur, scoala poate fi schimbata oricand, dar cele mai multe locuri in scoli le sunt oferite acestor categorii de varsta. Si pentru ca Maria nu a implint 13 ani pana in august, nu putea fi inscrisa in anul urmator, ca sa inceapa acolo direct cu prima clasa de liceu. Asa ca optiunea ar fi fost sa mai asteptam un an ca sa o inscriem acolo in primul an de liceu sau sa facem inca un sacrificiu financiar si sa o inscriem chiar din acest an la scoala, mai ales ca ar fi fost sanse mari sa intre, incadrandu-se in treapta de inscriere de 13 ani. Alegeri-alegeri... A fost una dintre cele mai grele alegeri si la doua luni dupa targ inca nu eram hotarati cum vom proceda. Desigur, daca banii nu ar fi fost numarati, alegerea ar fi fost mai simpla; nu are rost sa mai stea un an in invatamantul romanesc, cand anul acesta ar putea fi considerat ca an de acomodare la scoala unde va incepe liceul.

Cum procedeaza insa parintii britanici? Si aici este o adevarata dezbatere, pentru ca nici acolo o scoala independenta nu este la-ndemana oricui inca din clasele primare, chiar si englezilor din clasa mijlocie, mai ales ca in general sunt cam doi copii intr-o familie. Si atunci parintii britanici procedeaza cam la fel; isi lasa copiii la scolile de stat pana la 11 sau 13 ani, apoi ii trimit la o scoala independenta de top, fie langa casa, fie la o scoala cu internat (boarding school). De ce? Pentru ca si acolo invatamantul de calitate este garantul admiterii la o facultate buna in Anglia sau peste ocean, in SUA, iar asta se intampla cu succes intr-o scoala independenta. Exista topuri prestigioase (ca cel publicat de Financial Times) cu cele mai bune scoli, iar prezenta intr-un astfel de top inseamna rezultate excelente ale copiilor, atat la treapta a doua (cum ii ziceam noi... da si la ei exista!) numita GCSE - General Certificate of Secondary Education, cat si la bacalaureat. De asemenea, de ajutor au fost si site-urile "best-schools" - unde puteai filtra cautarea pe scoala cu internat, mixta sau de fete/de baieti (da, inca exista si au rezultate foarte bune!) cu bacul englezesc (A-level) sau international (IB) sau ambele - si "good schools guide" unde afli mai multe despre scolile din lista ta si despre atmosfera de acolo. Alte si alte alegeri...

Concluzia? Invatamantul in Anglia are o traditie bogata si in ciuda transformarilor prin care trece de secole, poate asigura performanta la cele mai inalte cote. Englezii au stiut sa capitalizeze acest avantaj si au transformat acest sector intr-o adevarata industrie, care functioneaza chiar si in aceste timpuri dificile, pentru ca un invatamant de calitate este oricand necesar intr-o societate care doreste sa prospere. Noi am avut traditie in invatamant si scoli bune, dar e suficient sa ne uitam ce se intampla de ani buni cu bacul si cu testarile nationale la clasa a opta si chiar in invatamantul superior ca sa ne dam seama ca suntem departe de a fi pe drumul cel bun. Tot mai multi tineri pleaca la studii in strainatate si foarte putini se mai intorc.

Ne-au trebuit doua luni ca sa ajungem la o lista scurta de scoli la care sa o inscriem pe Maria pentru admitere, dar despre asta intr-un episod viitor :)

unde te poate duce mersul trenurilor

In acea seara de noiembrie a anului trecut trebuia sa caut pentru mama un tren de noapte de la Bucuresti la Arad, fara sa stiu de fapt ca voi ajunge sa deschid un nou capitol de viata pentru Maria, fata mea. Imi amintesc si-acum cum am tastat pe internet "mersul trenurilor", am asteptat rabdatoare sa se incarce pagina si apoi am ramas cateva secunde cu ochii lipiti de ecran intrebandu-ma daca n-am gresit cumva. Eram in pagina de mersul trenurilor, cum aveam sa constat dupa aceea, insa privirea imi ramasese agatata de anuntul care facea reclama la un targ de licee in strainatate. 

Cochetam de ceva vreme cu ideea de-a o trimite pe Maria sa faca liceul intr-o alta tara, dar nu facusem nimic concret in acest sens si iata, chiar in acea clipa destinul ma invita sa fac un prim pas. Asa ca am dat uitarii pentru cateva momente ruta Bucuresti-Arad si am intrat pe site-ul targului cu pricina; l-am strigat repede pe sotul meu sa-i arat despre ce este vorba si ne-am hotarat amandoi pe loc sa ne inscriem si sa participam. In cele cateva saptamani pana la targ am intrat pe lista liceelor inscrise. A fost suficient ca sa-mi dau seama cat de putine stim noi despre cum se face scoala in alte tari. Auzisem de-a lungul timpului si bune si rele despre scolile din occident, dar stiam si vedeam ce se intampla zi-de-zi in scoala romaneasca - un proces nesfarsit de transformari al carui prim efect pe care noi l-am resimtit alaturi de copilul nostru este mai degraba o degradare decat un progres. Socul cel mai puternic pentru noi a fost programa infiorator de incarcata, sustinuta de manuale destul de slabe. Despre actul de predare pot spune in cel mai bun caz ca a ramas ce era acum 30 de ani. Si tot ca acum 30 de ani, unii dascali isi dau interesul, altii... mai putin. Despre industria meditatiilor nu voi pomeni, pentru ca noi nu am apelat la niciun fel de meditatii pentru Maria; stim ca exista ca fenomen, dar cam atat. Si-atunci cum sa nu-ti doresti altceva pentru copilul tau? O scoala intr-un sistem bine pus la punct si avantajul evident de a invata la perfectie o limba straina.

Nici prin gand nu ne trecea atunci ca-n mai putin de 4 luni vom trai emotia de a ne inscrie copilul la o scoala britanica de top chiar de la toamna. Dar asta este o alta poveste, pentru o alta pauza de ceai :) Acum  doua saptamani, Maria si-a luat ramas-bun de la colegi si de la doamna diriginta, gata sa descopere colegi si profesori noi in Anglia.

                                                                                                   sursa foto

In concluzie, nu aduce anul ce aduce... mersul trenurilor :) Daca stii sa-l folosesti cum trebuie :))