Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

luni, 27 martie 2023

fericirea e banală

Fericirea e banală!

Nu s-ar scrie despre iubire

în absenţa durerii,

în lipsa prejudecăţilor

care ucid visul

spre care-am pornit în doi,

împreună.

Fericirea-i o insulă falsă

spre care credem că navigăm

să-mbătrânim împreună, 

prea orbi să savurăm 

farmecul drumului,

mână-n mână.

Aşa că nu mă întreba de fericire!

Ia-mă de mână 

şi hai să trecem împreună

de acestă răscruce.


vineri, 16 aprilie 2021

au inflorit zarzarii

In globul nostru 

de fericire

au inflorit zarzarii...

Hai sa ne cuprindem iubirea

in ninsoarea parfumata

de petale

si de cate ori 

ne scutura viata,

sa plutim nepasatori

intr-un vartej infinit.


 

miercuri, 9 septembrie 2020

metrice

In ce masor linistea?

In susurul sprinten al paraului

Ce ne cheama-ntre munti.

In ce masor iubirea?

In cadenta pasilor

Ce vindeca rani adanci.

In ce masor speranta?

In frumusetea amintirilor

Ce se-astern in urma noastra.



In video: Paraul Şucu, de pe traseul catre cele 3 cascade din Poiana Marului, Caras-Severin.


luni, 9 decembrie 2019

parfum de iarna


A trecut un an de cand am scris aici, un an de cand muzele s-au saturat sa astepte clipele mele de ragaz. Si totusi...

E iarna...
Amintirile ning lin
peste zbuciumul nostru.
In neaua dorurilor noastre
un om de zapada zambeste
si ne face cu ochiul:
"Totul va fi bine!"
E iarna...
In adancuri,
viata straluceste a sarbatoare!

Un parfum suav, dar suprinzator, care se prezinta banal, dar lasa un siaj suprinzator de placut. Recunosc ca nu l-as fi incercat daca nu l-as fi primit cadou. Ma invalui in el de cate ori am o zi solicitanta, pentru notele de optimism si seninatate.


sursa foto

Mai multe povestiri parfumate, in Clubul Condeielor Parfumate initiat si gazduit pe blogul Mirelei.

joi, 10 septembrie 2015

cercul poetilor uitati

In aceasta vara, plimbandu-ma cu prietenii prin Herculane, mi-am amintit de un poet de care prea putini au auzit. L-am intalnit intr-o vara la vechea librarie din statiune, dar n-am stiut cine este. I-am platit cartea aleasa de pe rafturile lustruite de patina vremii (imi amintesc si-acum, era cartea lui Anne Bronte "Necunoscuta de la Wildfell Hall") si tarziu am aflat ca libraria apartinea poetului Sabin Opreanu (1946-2010). In anul urmator am vrut sa-l cunosc, sa-l intreb de unde pot cumpara o carte cu poeziile sale, insa nu l-am mai gasit acolo. Poetul plecase dintre noi inainte s-apuc sa-l cunosc, sa-l citesc. Intre timp nici libraria nu mai este in vechea cladire a Cazinoului; a fost mutata mai in spate. Sub praful si nepasarea contemporanilor din Baile Herculane se pierd multe nestemate. Am reusit sa gasesc mai apoi pe internet unul dintre volumele sale de poezii, "Insula de pergament" din care am ales cateva versuri ce mi-amintesc de talentul si sensibilitatea celui care-si spunea "fiul raului".

Nici un preţ pe vorbele ruginite

Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor
 orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare

să nu-mi spuneţi despre Râu
 că izbucneşte din teama pământului
 orbecăind printre oglinzi paralele

să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
 sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii

să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
 derizorii tulpine de aer înmiresmat

nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
 şi cred că voi muri cândva de poezie -


În faţa naturii

În faţa naturii
 cu pieptul gol
 nimeni nu e pierdut

pe unde creşte iarba
 vom găsi drumul cel bun

în faţa naturii
 veşnicia nu e decât
 un vis frumos -


autoportret

vorbesc despre mine ca şi cum aş vorbi
 despre trecerea Râului prin memoria pietrelor
 despre mişcările tectonice din alt mileniu
 despre destinul fluturilor întemniţaţi în catedrale
 despre sentinele naive postate la intrări universitare
 despre temniţa scoicii şi înăbuşita mare
 despre frunzele alunilor de la marginea pădurii
 despre înserarea fecioarei cu mărul putred în mână
 despre sunetele văzute pe malul unui lac îngheţat
 despre salcia rătăcită într-o aulă academică
 despre plantarea zarzărilor în curtea vecinului
 despre dimineaţa aceasta născută din imaginaţie -

luni, 1 iunie 2015

parfumul iei

Cand muza te-a parasit si simti ca nu mai ai inspiratie, fii rabdator, caci sigur iti va trimite cineva o provocare care-ti va starni din nou pofta de a scrie. Multumesc, Mirela! Astazi m-am simtit din nou inspirata de tema propusa in Clubul Condeielor Parfumate.

Povestea-i scrisa-n panza deasa
tesuta-n claca vesela din casa
cu pridvor si cu uluci la poarta.
E scrisa-n pasi marunti
de fire moi si dese
cu rost stravechi ascuns
in semne-atent alese.

In ea ma simt mereu acasa,
e haina sufletului meu
Istoria se-aduna-ntr-ansa
si se-mpleteste cu destinul meu.

Parfumul iei are radacini adanci; isi trage seva din timpuri stravechi, din campuri proaspat cosite, din florile ce zambesc adunate-n cununi pe fruntea fetelor ce dantuiesc in hora de Sanziene. Are puterea de seductie a busuiocului purtat in san sau in cosite alaturi de-un descant stravechi si farmecul proaspat al florii de levantica ce sta de paza in lada de zestre.

Mi-l imaginez ca pe-un parfum ce surprinde prin simplitatea proportiei, a bunului gust primordial; rimeaza bine cu creativitatea si intuitia nativa, caci ce altceva se poate potrivi cu unicitatea fiecarei impunsaturi a acului? Aroma sa se naste din pasiune, asa cum orice ie se coase cu dragoste si cu rabdare. Este unic si irepetabil, asa cum ia pe care o cosi se defineste prin trecutul, prezentul si viitorul tau. Un parfum ce-ti va ramane intiparit in memorie asa cum in ie se pastreaza esenta a generatii de bunici, mame si fiice.

Chiar daca nu sunt o mare pasionata de parfumuri, daca cineva mi-ar cere parerea despre parfumul ce-ar putea fi purtat cu o ie, sunt bucuroasa sa pot face cateva sugestii pornind de la sticlutele pe care le-am avut in mica mea colectie. Recomandarea mea ar fi sa alegeti un parfum discret, care sa accentueze frumusetea iei dupa principiul "less is more", dar care sa aiba o nota de baza suficient conturata incat sa lase o amintire de neuitat.

Pentru mine un prim astfel de exemplu este "Sotto Voce" al Laurei Biagiotti, un clasic de o feminitate incontestabila. O alta recomandare este "Pour Femme" al lui Yohji Yamamoto, care te vrajeste de la prima vedere inainte sa-ti cucereasca alte simturi. Cutia, ambalajul acestui parfum a fost pentru mine o experienta la fel de incitanta ca parfumul in sine. Si nu ma pot retine sa-l citez pe designerul japonez: “Every woman uses perfume too much. Japanese people don’t smell; they use the  scent on the kimono but they don’t  put it on the body – this tradition is  still there. So scent is a memory – it stays on the chair after she left. We Japanese have a tendency to enjoy the  emotion of missing, enjoying the  memory [more than the event].” Si nu-mi puteam incheia recomandarile fara un parfum frantuzesc "Enjoy" de Jean Patou, de un rafinament aparte, aproape ca va trece neobservat dac-am prefera notele tari, dominante, persistente. Totusi, odata ce se face simtit, cu siguranta acest parfum se imprima puternic in memoria olfactiva cu notele sale aparte.

Va las pe voi sa potriviti aceste parfumuri iilor pe care le-am cusut, caci trebuie sa recunosc, la cusut ma pricep mult mai bine :)









vineri, 21 martie 2014

dor de poezie

De Ziua internationala a poeziei m-a apucat un dor nebun de-a scotoci printre cuvinte.

Prin matasea sfasiata a zorilor
gandurile-mi zboara dupa stoluri de cuvinte...
Nu pot sa le-ajung,
mi-e greu sa le chem,
nu stiu sa aleg intre renuntare si tacere.

Raman zambind, cu bratele intinse
si-astept sa-mi creasca aripi,
sa invat sa zbor
si sa ma-nalt din nou la stele
in cautarea visurilor ratacite.

Caci fara poezie, raman numai cu dor...

Si ce bine ca azi l-am recitit pe Gheorghe Tomozei:

De sine

Dar pe ploaie cine-o ploua?
Ea se ploua singura,
pe mine eu
ma mor
cum iubirea ta, te iubeste,
cum versul se scrie singur, de sine
cum naste singuratatea
singuratati...

Scriere despre scris

Sa scrii despre apa,
cu mirare si mila
pana cand degetele 
ti se preling peste fila.

Sa scrii pe vant,
pe umbra iubitei, galesa sticla,
sa scrii cu neasezare,
sa scrii pe frica,

sa scrii pe jund
sa scrii pe frunzele simple
cu, din alfavituri, niciunul,
in niciuna din limbe

sa poti scrie 
despre zapada
astfel incat literele
sa nu se vada...

Si mi-am amintit si de Nichita Stanescu:




sâmbătă, 23 februarie 2013

alb


pentru parintii mei la nunta de aur


Soapte albe plutesc in noapte;
Neaua de ganduri incet se asterne
Peste caldura iubirii noastre
Ce palide umbre aduna.

In linistea alba ce ne uneste
Dorinte ascunse dospesc fericite;
Sub mantia groasa de stele
Se tese-a soarelui cununa.

In palmele noastre cuprinse
Destinul vesnic al clipei se scrie,
Caci timpul ca o soapta trece
Iar noi pasim tot impreuna.








Si pentru ca maine e Dragobete, le urez "Iubire vesnica!" tuturor indragostitilor.

luni, 12 noiembrie 2012

my rosebud

-pentru Maria-

There's a rosebud which blooms in November

To witness the magic of fall;
The dim light of dawn sparks its awaken,
And shyly smiles to the world
The rosebud which blooms in November.

My rosebud blooms in November,

Spreading its sheer pink glow;
Its hopeful look mirrors doubt of own beauty;
Yet, there's nothing more I long for -
My rosebud which blooms in November.

                                        La multi ani, Maria!



sâmbătă, 3 noiembrie 2012

clipa de muzica si... poezie




There goes my heart again
All of this time I thought we were pretending
Nothing looks the same when your eyes are open
Now you're playing these games to keep my heartbeat spinning
You show me love, you show me love
You show me everything my heart is capable of
You reshape me like butterfly origami

You have broken into my heart
This time I feel the blues have departed
Nothing can keep me away from this feeling
I know I am simply falling for you

I'm taking time to envision where your heart is
And justify why you're gone for the moment
I tumble sometimes, looking for sunshine
And you know this is right when you look into my eyes
You show me love, you show me love
You show me everything my heart is capable of
And now I can't break away from this fire that we started

There my heart goes again
In your arms I'm falling deeper
And there's nothing to break me away from this 





Mai multe poezii semnate Iyeoka Okoawo, aici.

joi, 12 iulie 2012

vacanta

E vara! In sfarsit...
Imi intind gandurile
peste piscuri racoroase
si valuri de smarald.

Inchid ochii,
adulmec aerul dulce si
gust aroma culorilor
din zambetul soarelui.

Ma scufund
in oceanul de vise
in cautarea comorii ce-ascunde
cele mai nastrusnice dorinte.


Valsez cu creionul pe hartie
risipind perlele timpului
si cant refrenul simplu:
"A venit vacanta!"

vineri, 15 iunie 2012

in memoriam

Nu veti auzi azi muzica la mine pe blog. Voi dedica versurile poetului Vasile Voiculescu tristei despartiri de un om deosebit:

"Se simtea... Nu ca o umbra,
Nu ca o rece suflare,
Nici ca un duh de destramare...
Poate ca un zambet pe-o-ncruntare,
Poate, o lumina dintr-o stea sumbra
Invaluita de departare.


Sigur n-avea aripi, nu falfaia...
Nu era nici fiara la panda...
Mai curand blanda
- Negru fior de-ntrebare -
Asteptam in nemiscare grea;
Nu ofilea floare, nu dobora stea,
Dar toti stiam ca este Ea:
Venise sa-l ia."


marți, 12 iunie 2012

miroase-a tei

Miroase-a tei...
Ca-ntr-o romanta de vara
Mireasma dulce infioara
Duetele de-ndragostiti.

Miroase-a poezie...
Inspir aroma-i blanda
Ce sufletu-mi alina
Cu rime de iubire.

Diminetile-mi zambesc fericite;
Miroase-a tei...




















sursa foto

joi, 17 mai 2012

melancolie...

Uneori ma-ntreb
ce se-ntampla cu cele
ce nu se-ntampla?

Visele devin amintiri
pe care se aseaza-n straturi
praful anilor.

Iubirile neimplinite se sting
intre filele unui jurnal,
presand memoria lacrimilor
ca-ntr-un ierbar.

Dorurile pribegesc prin lume
vanate de aduceri-aminte.

Tristetile se-ascund
in pachetele-ngalbenite
legate cu funda roz.

Asteapta toate cu rabdare
umbra intunecata a regretului,
caruia-i vor sopti trist:
"Am fi putut sa fim!"

marți, 8 mai 2012

superluna

Superluna "agatata" de varful Turnului Eiffel:
      sursa foto



Noaptea faldurile-si lasa
Peste cerul obosit,
Dar la mine-n curte-i zarva,
Cody e nelinistit:
"Cum puteti dormi macar?
Nu vedeti ce mare-i luna?
Va spun eu, e anormal
Si ne cade-n cap acuma!"


Rila-si scarpina urechea,
Sare-ncolo si incoace,
Cu nasucul frematand,
Imprejur atent se-ntoarce:
"Cu urechile ciulite
Toata ziulica-am stat,
Dar nimic n-am auzit
Cum ca luna s-a... umflat!?"


Coco si Cocheta sunt
Relaxati ca-ntotdeauna;
Si la intrebari raspund
Cu un tril de voie-buna:
"Nu va speriati degeaba,
Caci se pare voi nu stiti
Ce stie o lume-ntreaga:
Luna asta mare e pentru... indragostiti!"



Alte poze spectaculoase cu superluna, aici.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

despartire...

Un inger aripile-si zbate
Si in imbratisarea lor
Incearca parca sa cuprinda
Al gandurilor noastre zbor.


Oricat as vrea sa mai ramana,
Nu-i drept sa-ntorc al sau destin,
E vremea lui sa se inalte
Lasand in urma a-l meu suspin.


E vremea mea sa il petrec
Si-o lacrima, plutind usor,
Se-aduna in seninul infinit
De dragoste si dor.


miercuri, 18 aprilie 2012

zile de Pasti, in arta

Raspund provocarii lansate de Carmen cu o pictura a lui Salvador Dali realizata in 1951 si cunoscuta sub numele de "Christ of Saint John of the Cross".


O viziune inedita, asa cum ne-a obisnuit pictorul, nu doar ca perspectiva (vederea de sus a crucii parca levitand deaspra norilor si a pamantului), dar si prin lipsa coroanei de spini si a sangelui. Pictura apartine Muzeului de Arta Kelvingrove din Glasgow si a fost votata de 29% din scotieni ca pictura lor preferata. Numele tabloului este tributul adus sursei de inspiratie a pictorului - un sketch al crucifixului datand din sec al XVI-lea, realizat de un calugar carmelit (Saint John of the Cross).

Criticile au variat, de la a considera pictura o viziune suprarealista la a o considera un kitsch si o reprezentare nefireasca. Cu toate acestea, a fost considerata in unanimitatea ca fiind cea mai buna reprezentare in arta moderna. Eu raman la parerea ca arta trebuie judecata in primul si in primul rand cu sufletul.

Autoritatile spaniole au oferit 80 de milioane de lire pentru a rascumpara pictura, insa ofera a fost refuzata.

Voi trece de la pictura la muzica pe tema data, propunand ritmurile lui Nicu Alifantis "Clopote de Pasti":

Nicu Alifantis - Clopote de Paști
   
Si  desigur ca nu voi uita poezia, amintind un poet redescoperit de curand cu mare emotie, Vasile Voiculescu:

Pe cruce


Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Palea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii
Parea ca varsa lava.
Si chiar in clipa mortii hulira carturarii
Cu fierea otelita il adapau strajerii...
Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii
Si-l ocarau talharii.
Zdrobita, la picioare-i zacea plangand Maria
Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama
Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,
Tipa vazand urgia.
Departe ucenicii priveau fara putere...
N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga
Cu el se naruise nadejdea lor intreaga
Si fara mangaiere.
Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate
Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite
Trecura fariseii cu fetele smerite
Si barbile-argintate.
Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste
In vale, ca-ntr-o pacla, dormea Ierusalimul,
Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul
Iisus, vegheat de oaste.

joi, 22 martie 2012

unde esti, primavara?

Am vrut sa scriu despre primavara, dar nu pot. Sub lumina blanda si calda a soarelui de martie am cautat primavara pe strazile orasului, dar n-am gasit-o. Orasul si-a pierdut vesmantul alb de omat si a ramas intr-un nud gri de praf care nu reuseste sa acopere petele triste de culoare ale gunoaielor. Prea multe resturi printre rondurile ce asteapta cu nerabdare sa se-mbrace in verdele proaspat al ierbii. Strazile au prins riduri grele sub zapada inghetata; nu-si mai ascund gropile ce prind ca-ntr-o capcana rotile masinilor. Si totusi in aerul incarcat de praf, se aude cantecul pasarilor. O turturica patruleaza nerabdatoare la fereastra. Unde esti primavara? Mai bine fac o plimbare in blogosfera; aici primavara este muuuuult mai frumoasa :)

Carmen mi-a amintit ca am si motive de sarbatoare - ieri a fost Ziua Internationala a Poeziei. Multumesc, Carmen! Asa ca randurile ce mi-as fi dorit sa fie inspirate astazi de primavara, vor fi dedicate poeziei:


Te-ai intrupat din armonia cuvintelor, 
Ai adunat seninul clipelor
Si m-ai invatat dansul nesfarsit 
Ce ma poarta-n fuiorul emotiilor.


Esti muza-nvesmantata-n iubire,
Stapana blanda a mintii mele!
Tu canti la clapele sufletului meu
Pe note-ascunse in tristete si in fericire.


Cand dulcea ta vraja ma cheama
Primeste-ma ca pe-o umila sclava
Ce tese fir cu fir, la infinit,
Un gand... ce iti aduce slava.

marți, 21 februarie 2012

tu nu stii...

Tu nu stii ca in zambetul meu se-ascund
gandurile nerostite pe care le-am gonit
din pragul sufletului tau.

Tu nu stii ca fiecare zambet al meu
e-o lupta nedreapta cu demonul intunecat
care-mi pandeste tristetile.

Zambesc... Stiu ca vei fi mereu aici,
asteptand sa ma scutur de povara apusului greu
ce ma sfasie-n taceri nesfarsite.


...si melodia care mi-a inspirat aceste randuri...

marți, 14 februarie 2012

declaratia de iubire

In multe parti ale lumii astazi se sarbatoreste Ziua Indragostitilor. In calendarul catolic la 14 februarie se celebreaza Sf. Valentin, patron al indragostitilor. Si la noi sarbatoarea este din ce in ce mai populara printre cei tineri.

Nici noi nu sarbatorim in mod special, dar m-am gandit azi la cele mai originale declaratii de dragoste si m-am oprit la doua dintr-un film celebru "10 Things I Hate About You", prelucrare a piesei "Imblanzirea scorpiei (The Taming of the Shrew)" de W.Shakespeare.

Declaratia lui Patrick (Petruchio) catre Kate (Katharina) este foaaaaaarte originala si convingatoare:



Kate isi va declara iubirea abia la sfarsit, original, emotionant si in total acord cu firea personajului. De mentionat ca poezia a fost scrisa de Julia Stiles, intrepreta acestui rol.



"I hate the way you talk to me and the way you cut your hair. 
I hate the way you drive my car. 
I hate it when you stare. 
I hate your big dumb combat boots and the way you read my mind. 
I hate you so much it makes me sick; it even makes me rhyme. 
I hate the way you're always right. 
I hate it when you lie. 
I hate when you make me laugh, even worse when you make me cry. 
I hate it that you're not around, and the fact that you didn't call. 
But mostly I hate the way I don't hate you. Not even close, not even a little bit, not even at all."


Mai mult sau mai putin original, sper ca azi, ca in oricare alta zi, sa aveti suficiente motive de a va declara iubirea.


Happy Valentine's Day!