La mai putin de 200 de km de Ulm sau de Augsburg se afla lacul Constance (Bodensee in germana), faimos prin faptul ca trei tari isi impart granita in apele lui - Germania, Austria si Elvetia.
Am urmat sfatul prietenilor nostri si ne-am grabit sa ajungem la Meersburg, pe malul lacului, ca sa luam vaporul spre Insula Mainau. Un paradis al botanistilor, gradinarilor si al iubitorilor de frumos. "Asa trebuie sa fie in rai!" mi-a spus impresionat sotul meu dupa prima ora de plimbare pe insula. Au urmat apoi alte ore de delectare si relaxare, mult prea putine pentru cate are de oferit insula intr-un spatiu care pare mic la prima vedere. Asa ca luati-va timp suficient daca pasii va poarta spre aceasta destinatie; noi ne vom intoarce cu siguranta intr-o buna zi, sa o admiram pe indelete. Cat despre povestea acestei uriase gradini... ea n-ar fi existat daca un print suedez n-ar fi refuzat casatoria impusa de casa regala. Urmarea... a fost dezmostenit, dar i s-a oferit acest mic domeniu in care a construit un castel si propriul sau regat, al naturii, al florilor si animalelor.
Si sa nu uit, in apropiere de Meersburg se afla si Friedrichshafen, orasul in care a fost construit primul zeppelin. Data viitoare, nu vom rata Muzeul Zeppelin.
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
joi, 30 iulie 2009
768 de trepte spre cer
Acum o saptamana urcam cu ambitie cele 768 de trepte ale catredalei din Ulm (Ulmer Munster). A meritat efortul fiecarui pas pentru panorama superba a orasului si a imprejurimilor. Se pare ca in zilele senine, de acolo, de sus, se pot zari si Alpii. Noi am cautat cu infrigurare sa vedem Dunarea, care traverseaza orasul. Ai putea sa crezi ca Ulmul apartine Bayern-ului, dar surpriza vine dupa ce intri in Neue Ulm si vezi ca inainte de Ulm treci granita in landul Baden-Wuttenburg.
Dar voi reveni la catedrala ca sa mai spun ca este catedrala cu cea mai mare turla din lume, desi multi sunt tentati sa-i atribuie acest merit catedralei din Koln. Am petrecut doua ore inauntru ca sa vizitam fiecare coltisor. Maretia gotica este coplesitoare. M-am bucurat sa-l regasesc pe Bach intruchipat de una din statuile din interior. Orasul este insa frumos pentru multe alte lucruri, dar mai bine va las sa descoperiti singuri ce va poate oferi Ulmul daca sunteti in trecere prin Germania sau va hotarati sa-l vizitati.
Dar voi reveni la catedrala ca sa mai spun ca este catedrala cu cea mai mare turla din lume, desi multi sunt tentati sa-i atribuie acest merit catedralei din Koln. Am petrecut doua ore inauntru ca sa vizitam fiecare coltisor. Maretia gotica este coplesitoare. M-am bucurat sa-l regasesc pe Bach intruchipat de una din statuile din interior. Orasul este insa frumos pentru multe alte lucruri, dar mai bine va las sa descoperiti singuri ce va poate oferi Ulmul daca sunteti in trecere prin Germania sau va hotarati sa-l vizitati.
marți, 21 iulie 2009
Povestea unui castel de poveste
Cei mai multi l-au considerat nebun, pentru altii a fost un visator si poate ca prea putini au inteles drama unui rege insingurat - Ludovic al II-lea al Bavariei - pasionat de muzica lui Wagner.
A construit si alte castele, dar lumea il va tine minte pentru ultimul ridicat, pe care n-a apucat sa-l termine - Neuschwanstein.
A construit si alte castele, dar lumea il va tine minte pentru ultimul ridicat, pe care n-a apucat sa-l termine - Neuschwanstein.
duminică, 19 iulie 2009
Cura de rococo si de Bach
Sunt de cateva zile in Augsburg si toate simturile imi sunt invadate de senzatiile noi. Am parte de terapie prin arta in fiecare zi de cand am sosit aici.
As avea multe de povestit, dar voi incepe cu Basilica din Ottobeuren, la poalele Alpilor. O cura de rococo in cel mai pur stil.
Si mai trebuie sa povestesc despre concertul Bach de la Domul din Augsburg (Hoher Dom zu Augsburg). Nu pot sa spun decat ca acustica bisericii ii da muzicii si mai mult farmec; este o experienta ce merita traita.
As avea multe de povestit, dar voi incepe cu Basilica din Ottobeuren, la poalele Alpilor. O cura de rococo in cel mai pur stil.
Si mai trebuie sa povestesc despre concertul Bach de la Domul din Augsburg (Hoher Dom zu Augsburg). Nu pot sa spun decat ca acustica bisericii ii da muzicii si mai mult farmec; este o experienta ce merita traita.
miercuri, 8 iulie 2009
despre MJ
Carmen a rapuns invitatiei la o pauza de ceai si ca raspuns la gandurile mele despre MJ mi-a destainuit:
"Ieri seara am urmarit la tv ceremonia prilejuita de inmormantarea lui Michael Jackson si tare m-a impresionat si...pot spune - in soapta- ca putin mi-e rusine de mine! m-a pus pe ganduri! si eu m-am numarat din cand in cand, printre cei care l-au judecat pt felul in care si-a schimbat fizionomia, sau printre curiosii care au cautat in anii '98- 2004 informatii despre procesele ce i s-au intentat, facand mai mult sau mai putin remarci proprii...cand de fapt cine sunt eu sa-l judec pe MJ?! nu am eu propriile probleme? de cele mai multe ori suntem superfiiali, nu ne luam timp destul pentru a intelege de ce X sau Y a spus sau a facut ceva; suntem usor de manipulat prin presa sau tv/computer sau chiar de colegi cu caracter mai puternic! Si intelegerea vine de cele mai multe ori prea tarziu! Din pacate! Nu sunt un fan Michael Jackson dar muzica lui mi-a placut intotdeauna! si am privit ieri, stapanindu-mi cu greu, de cateva ori, lacrimile si m-am intrebat: de ce nu s-a putut intampla ca acest omagiu si recunostinta sa-i fie adus de exemplu anul trecut cand a serbat cei 50 de ani! ce frumos ar fi putut fi! Toate televiziunile din lume au transmis in direct- ca pe un spectacol! dar el a murit trist si disperat probabil...Ce mult m-a inpresionat cand predicatorul Alfred Charles Sharpton a spus ca Michael a facut posibil ca Obama sa fie azi presedintele Americii! si parerea mea e ca mare adevar sta in spatele acestei propozitii! Ok, acum incetez sa mai fac alte comentarii...spun doar ca sunt profund marcata de felul in care oamenii reactioneaza- in general, nu numai in cazul Jackson! si dezamagita...si de azi incepe din nou in mine un nou proces de schimbare...Asa suntem noi Oamenii!!! noi spunem ca evoluam...OARE? Speranta in mai bine e singura putere ce da sens vietii.
Fiecare spera zilnic ca maine va fi mai bine, ca el insusi va fi mai bun!..."
duminică, 5 iulie 2009
The Fall (Caderea)
M-am gandit sa recomand acest film. Este absolut fascinant! Aproape ca un drog, te captiveaza din primele secunde si iti doresti sa-l revezi aproape imediat ce s-a terminat.
Este al doilea film regizat de Tarsem Singh, un regizor indian cu o poveste interesanta. Desi facut in 2006, filmul a fost lansat pe marile ecrane abia in 2008 si are deja 3 premii castigate.
Dar poate si mai interesant este faptul ca un rol principal in film este al Catincai Untaru, o fetita din Romania plina de talent. Am descoperit un actor american de calibru, Lee Pace si am revazut-o cu placere pe Justine Waddell, pe care o admirasem deja in ecranizarea romanului lui Elisabeth Gaskell, "Wives and daughters".
Si nu in ultimul rand am redescoperit Beethoven, caci simfonia a saptea este deja o amprenta puternica a filmului.
"You wanna hear the rest of the story? Be a good bandit!"
http://www.thefallthemovie.com/
Este al doilea film regizat de Tarsem Singh, un regizor indian cu o poveste interesanta. Desi facut in 2006, filmul a fost lansat pe marile ecrane abia in 2008 si are deja 3 premii castigate.
Dar poate si mai interesant este faptul ca un rol principal in film este al Catincai Untaru, o fetita din Romania plina de talent. Am descoperit un actor american de calibru, Lee Pace si am revazut-o cu placere pe Justine Waddell, pe care o admirasem deja in ecranizarea romanului lui Elisabeth Gaskell, "Wives and daughters".
Si nu in ultimul rand am redescoperit Beethoven, caci simfonia a saptea este deja o amprenta puternica a filmului.
"You wanna hear the rest of the story? Be a good bandit!"
http://www.thefallthemovie.com/
miercuri, 1 iulie 2009
...si multa sanatate!
Ancheta în cazul micuţului David, mort luni dimineaţa la Centrul Medical Unirea (CMU), după o investigaţie RMN, nici nu a demarat bine şi au început să apară probleme.
Nu e de mirare ca cele mai multe urari de bine ale romanilor se refera la sanatate. De multa vreme sanatatea nu este atat o preocupare - cum ar trebui sa fie, ci mai degraba o neliniste si un stres. Pe vremuri aveam specialisti, dar nu aveam materiale si echipamente. Acum gasim pe bani echipamente si materiale, iar specialistii sunt cei care n-au apucat sa-si gaseasca un loc pe meleaguri straine. Daca te lasi in seama dreptului garantat de contributia la asigurarile de sanatate, nu ai nici una, nici cealalta - lipsesc si specialistii si echipamentele.
Deci a te imbolnavi in ziua de azi este o adevarata tragedie, iar omul pleaca la spital cu o frica si nicidecum cu o speranta. Nu exista familie de romani sa nu fi suferit de pe urma lipsei de specialisti bine pregatiti sau a lipsei medicamentelor si a echipamentelor. Cate suspiciuni de diagnostic incorect, cate cazuri de tratamente necorespunzatoare, cate neconcordante in rezultatele unor analize facute - culmea! - la clinici cu pretentie... Ti-e frica sa te duci la un medic fara sa stii ceva despre el. Cei mai multi cauta recomandari - recomanda-mi si mie un dentist, un oftalmolog, un cardiolog, un neurolog. Am ajuns sa caut pe Goagal, Gagal sau cum ii mai zice :))) recomandari pentru un medic sau altul, atunci cand nu primesc nici o recomandare. Cea mai neputincioasa am fost cand mi s-a cerut o recomandare si nu am putut sa dau nici una. Nu te poti astepta sa te vindece un sistem de sanatate bolnav si neputincios, incapabil sa se sustina. Spitale in care trebuie sa te duci cu medicamente de acasa sau chiar cu asternuturi de acasa, ca sa nu mai zicem de mancare - tot de acasa. Dar mai presus de asta, personal - mai mult sau mai putin pregatit - dar caruia ii lipseste esentialul - omenia. Si o societate care tolereaza toate aceste neajunsuri pentru ca ii lipseste atitudinea. Si conducatori care se trateaza in strainatate, pentru ca sunt incapabili sa genereze o schimbare.
Deci ce-i mai ramane romanului de facut? Sa se roage sa nu se imbolnaveasca si sa includa in urarile pentru toti cei dragi, indiferent de ocazie - multa sanatate! Ca e mai buna ca toate!
Nu e de mirare ca cele mai multe urari de bine ale romanilor se refera la sanatate. De multa vreme sanatatea nu este atat o preocupare - cum ar trebui sa fie, ci mai degraba o neliniste si un stres. Pe vremuri aveam specialisti, dar nu aveam materiale si echipamente. Acum gasim pe bani echipamente si materiale, iar specialistii sunt cei care n-au apucat sa-si gaseasca un loc pe meleaguri straine. Daca te lasi in seama dreptului garantat de contributia la asigurarile de sanatate, nu ai nici una, nici cealalta - lipsesc si specialistii si echipamentele.
Deci a te imbolnavi in ziua de azi este o adevarata tragedie, iar omul pleaca la spital cu o frica si nicidecum cu o speranta. Nu exista familie de romani sa nu fi suferit de pe urma lipsei de specialisti bine pregatiti sau a lipsei medicamentelor si a echipamentelor. Cate suspiciuni de diagnostic incorect, cate cazuri de tratamente necorespunzatoare, cate neconcordante in rezultatele unor analize facute - culmea! - la clinici cu pretentie... Ti-e frica sa te duci la un medic fara sa stii ceva despre el. Cei mai multi cauta recomandari - recomanda-mi si mie un dentist, un oftalmolog, un cardiolog, un neurolog. Am ajuns sa caut pe Goagal, Gagal sau cum ii mai zice :))) recomandari pentru un medic sau altul, atunci cand nu primesc nici o recomandare. Cea mai neputincioasa am fost cand mi s-a cerut o recomandare si nu am putut sa dau nici una. Nu te poti astepta sa te vindece un sistem de sanatate bolnav si neputincios, incapabil sa se sustina. Spitale in care trebuie sa te duci cu medicamente de acasa sau chiar cu asternuturi de acasa, ca sa nu mai zicem de mancare - tot de acasa. Dar mai presus de asta, personal - mai mult sau mai putin pregatit - dar caruia ii lipseste esentialul - omenia. Si o societate care tolereaza toate aceste neajunsuri pentru ca ii lipseste atitudinea. Si conducatori care se trateaza in strainatate, pentru ca sunt incapabili sa genereze o schimbare.
Deci ce-i mai ramane romanului de facut? Sa se roage sa nu se imbolnaveasca si sa includa in urarile pentru toti cei dragi, indiferent de ocazie - multa sanatate! Ca e mai buna ca toate!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)