Se afișează postările cu eticheta sanatate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sanatate. Afișați toate postările

duminică, 16 decembrie 2018

parfumul unui altfel de Craciun

Viata i-a stat in loc in clipa in care destinul s-a jucat nemilos cu omul iubit. "Te rog, sa nu ma lasi singura! Te rog, stai cu mine!" ii strigase plangand pana cand echipajul ambulantei l-a luat de langa ea.
De cateva saptamani vegheaza la patul lui, deznadajduind si sperand in acelasi timp. A pierdut sirul rugaciunilor pentru indurare, ii sopteste tot timpul "Te iubesc!" ca sa o simta langa el, sa-i simta dragostea. S-a obisnuit cu sunetele nelinistitoare a salonului de terapie intensiva, cu mirosurile suferinzilor neputinciosi, ale mancarii de spital. Din cand in cand, o targa cu un trup nemiscat defileaza sinistru pe coridoarele solemne. Atunci toate gandurile i se opresc, nu mai aude, nu mai simte, nu mai gandeste nimic, stie doar ca inca o farama de viata a fost smulsa din ea.
Ieri i-a inviorat ziua cu doua mandarine pe care le-a devorat ca pe cel mai ravnit fruct. Ii gateste mancarurile preferate. Mirosurile grele de spital il deranjeaza si pe el. De-aceea ea incearca sa se imbrace in culori vii si nu uita sa-si dea in fiecare zi cu un puf de parfum inainte sa plece spre spital, pentru ca amintirea orelor petrecute cu ea sa-i fie placuta.
Medicii inca nu stiu de ce si cum; nu-si pot inca explica. Ii iau aproape zilnic sange din trup pentru tot felul de analize cu nume greu de retinut, il duc mereu spre aparate cu sonde complicate. I-au promis ca nu se vor lasa pana vor gasi leacul pentru el. Ea spera in zilele lui bune, cand el isi gaseste puterea sa glumeasca cu ea si dispera in zilele mai putin bune, cand e confuz si pare rupt de realitate. Si ea si el sunt tari si puternici, ca dragostea lor. Va fi oare Dumnezeu indurator cu ei? Le va da sansa altor ani de viata petrecuti impreuna? Se vor mai putea strange in brate? E prea devreme pentru amintiri... Mai au atat de multe de facut impreuna!
Curand va fi Craciunul... Ii e greu sa mai creada in miracole. Luminite vesele s-au aprins in tot orasul, dar ea nu se poate bucura de ele, de atmosfera de sarbatoare; nu cand se gandeste ca e posibil sa-si petreaca Craciunul fara el. Gandul acesta doare prea tare, ii sfasie pieptul. Dorinta ei de Craciun e una singura si e un miracol mult prea mare de cerut; ea stie asta, asa ca il elibereaza pe Mos Craciun de povara. "Craciunul este pentru cei sanatosi si fericiti." isi spune ea cu amaraciune.
Si totusi, in acea noapte un inger se indura de tristetea ei si pune la cale un miracol, un vis prevestitor.
Se plimbau alene pe aleile acoperite de zapada. Fulgii de nea sopteau jucausi in lumina felinarelor. Cand clipa despartirii a sosit, a strans-o tandru in brate, a sarutat-o indelung, ametitor, iar mainile lor s-au impletit ca o promisiune. "Tu esti ingerul meu! Cand sunt cu tine, ma simt in siguranta! Vom trece impreuna peste acest necaz! Vom fi iarasi bine, vom fi din nou impreuna! Trebuie sa speri si sa lupti pentru noi doi!"
Pentru prima data s-a trezit linistita, cu increderea ca lucrurile se vor indrepta.
O bataie in usa o facu sa tresara si deschise cu emotie. Un curier, o semnatura si se trezi in mana cu un pachet. Il deschise curioasa si ramase muta de uimire; un cadou pentru ea, de la el, ca o noua promisiune.
In ziua aceea medicul ii mai dadu o veste; lucrurile urmau sa evolueze spre bine. Nu usor, nu repede, nu fara alte probleme de rezolvat, dar cu speranta ca el se va recupera in mare masura. Primisera o noua sansa, la iubire si la viata.

Iata si cadoul primit de ea, pentru o iarna cu aroma fructelor de ilice, impletita cu speranta parfumata cu note de caprifoi a verii ce-o sa urmeze - si mosc, ca amprenta a iubirii.

Dream Angels Heavenly Stardust, de la Victoria's Secrets

sursa foto

Le urez Sarbatori fericite tuturor celor care trec pe-aici pentru o pauza de ceai! Bucurati-va de iubire si aveti grija mare de sanatatea voastra!
Mai multe povestiri parfumate, in Clubul Condeielor Parfumate initiat si gazduit pe blogul Mirelei.

P.S. Nu sunt o cunoscatoare a parfumurilor, dar pentru aceasta tema am cautat pe net un parfum care sa contina aroma fructelor de ilice (holy). Habar n-am cum miroase, dar sper ca v-am facut curiosi. 

luni, 21 noiembrie 2011

o sansa pentru Alexandra


Puterea noastra, a bloggerilor, depaseste cuvintele frumoase, numarul de cititori, de vizualizari de pagina si de pozitii in clasament. Putem schimba destine atunci cand primim un strigat de ajutor.


Vreau să trăiesc! Daţi-mi o şansă la VIAŢĂ



Alexandra Groza este o minune de fetiță de numai 6 ani, din Dorohoi, elevă în clasa I 
la Școala nr. 7 "A.I. Cuza". În această toamnă, școala și-a deschis porțile și pentru 
Alexandra, iar ea, bucuroasă, i-a pășit voios pragul.... Cu speranțe, cu vise frumoase, 
ca fiecare copil ce pășește în clasa I...
După câteva săptămâni însă, speranțele au început să se stingă.... Visele ei s-au frânt 
sub ochii îngroziți și plini de neputință ai părinților care au aflat că puiul lor de nici 
7 ani suferă de o boală nemiloasă: LEUCEMIE ACUTĂ MIELOBLASTICĂ... Vestea i-a 
lovit pe toți cei dragi, i-a împietrit de durere și spaimă...
Singurii ochi care încă par să zâmbească sunt ai Alexandrei... Ea nu știe, dar noi știm 
că dincolo de zâmbetul ei senin, pândește o grea suferință... Asupra inocenței ei se va 
năpusti o durere crudă, nemiloasă care va alunga seninătatea de pe chipul ei frumos...
Alexandra este acum internată la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "Sfânta Maria" 
din Iași, secția Hemato-Oncopediatrie sub tratament chimioterapic. I s-a recomandat 
o operație de transplant medular, operație extrem de costisitoare care depășește cu 
mult prea mult puterile celor dragi...
Operația s-ar putea efectua în străinătate conform recomandării doamnei prof. dr. 
Ingrith Miron în grija căreia se află Alexandra. Costurile sunt însă enorme... Din păcate,
 timpul nu are răbdare... Suma este extrem de mare pentru a putea fi strânsă într-un 
timp atât de scurt (2 luni). Sperăm ca alternativa operației în țară ce reduce costurile la
 jumătate să devină posibilă (peste 50.000 Euro după spusele medicilor din Iași). 
Pentru aceasta, este nevoie să-i fim aproape!
Să-i întindem o mână de ajutor! Cu cât suntem mai mulți, cu atât șansele ei de viață 
cresc!...


FIECARE ZI DIN VIAȚA EI DEPINDE DE NOI!...

Pentru cei care doresc sa o ajute pe Alexandra o pot face la:
GROZA DUMITRU - cont umanitar
Cont Lei- RO49RNCB0044023859590001 
Cont Euro - RO22RNCB0044023859590002
BCR Dorohoi
GROZA DUMITRU - tatăl Alexandrei

Tel. 0745/802761

E-mail : punct@clicknet.ro

Mai multe informaţi despre Alexandra le găsiţi pe pagina:

joi, 19 august 2010

drama care te lasa fara cuvinte...

Toata lumea este socata de drama bebelusilor de la Maternitatea Giulesti, desi nimeni nu se mira ca s-a ajuns aici. Ma doare pana la lacrimi tot ce s-a intamplat. Articolul pe care l-am citit azi-dimineata mi-a dat frau liber gandurilor ...
Nu cred ca exista familii in Romania nemarcate de deficienta sistemului sanitar romanesc. Nici inainte nu era bine, dar acum pare sa fie si mai rau. Lipsa echipamentelor si materialelor este resimtita in buzunarele pacientilor nevoiti sa aduca medicamente si mic instrumentar de acasa sau sa plateasca bani grei pe analize care pot fi facute doar la clinici private. Dar ce doare mai tare este de cele mai multe ori lipsa raspunderii unor cadre medicale (tot mai multe din cate aud in jurul meu, din pacate). Iar lipsa de raspundere face casa buna cu lipsa constiintei profesionale.
Poate ca in salonul de terapie intensiva a maternitatii in cauza lipsea un detector de incendii sau instalatia electrica era suprasolicitata sau era invechita, insa... daca asistenta medicala ar fi fost prezenta acolo sau s-ar fi asigurat ca cineva ii tine locul cat lipseste din salon, tragedia nu s-ar fi intamplat, pentru ca ar fi putut fi scosi de acolo imediat, iar acei copii nascuti prematur ar fi avut sansa sa traiasca.
Putem sa dam vina pe saracie, pe lipsa personalului medical, insa eu cred ca este pur si simplu vorba de lipsa de profesionalism. Care nu inseamna doar cunostinte medicale, ci si o atitudine profund umana - grija si compasiunea - fara de care aceasta meserie nu ar trebui facuta.
Iata de ce la romani mersul la medic este o adevarata trauma si de ce primul lucru pe care ni-l dorim noua si familiei noastre este sanatatea, mai buna ca toate! Ca tot romanul zice - dac-om fi sanatosi, le-om duce pe toate!