Wordless Wednesday - pauza

mai aproape de casa

Reiau seria de vacanta "let's Swiss again", impartasindu-va ultimele zile de calatorie, petrecute in landul Bayern. Destul de surprinzator, desi poate n-ar trebui sa fie asa, cele mai citite din articolele pe care le-am scris despre aceasta vacanta au fost cele despre Lyon si Ferney-Voltaire, vizite pe care le-am facut in Franta in afara programului gandit initial, datorita vremii nefavorabile din Elvetia. Au fost si pentru noi surprize deosebit de placute.

Reiau deci sirul povestirii pe care l-am lasat "intre Rin si Dunare". Am asteptat cu mare nerabdare ziua in care aveam sa ajungem la Augsburg. La invitatia prietenilor nostri am vizitat Augsburgul acum doi ani si fara exagerare am lasat o parte din suflet acolo. Poate de aceea, cu fiecare km care ne aducea mai aproape ne simteam mai emotionati, regasind cu drag locurile prin care am fost atunci, iar cand am parcat masina pe strada lui Carmen, traiam sentimente asemanatoare cu cele de ajungere acasa. Si cum putea fi altfel, cand iti strangi in brate prietenii dragi, auzi vorbind romaneste si esti asezat imediat la masa in aroma imbietoare de bors :))) Trebuie sa recunosc ca ne-a fost dor de ciorba si am sorbit-o cu nesat. Apoi ne-am asezat la povesti si timpul a trecut repede pana a doua zi.

Pentru sambata, Carmen si Helmut ne-au pregatit un program special, care trebuie sa recunoastem a fost pe gustul tuturor, mari si mici. Cu toate ca vremea se anunta racoroasa si ploioasa, am avut cu noi suficiente rezerve de optimism si curaj ca sa pornim la plimbare in aer liber. A povestit si Carmen despre aceasta zi, aici si aici, dar voi scrie si eu cate ceva despre ce ne-a impresionat.

Am vizitat mai intai Gradina Botanica, un parc in toata regula, cu amenajare de exceptie. Am fost atat de impresionata, incat am pozat aproape fiecare floare. In ciuda ploii, frumusetea miilor de plante a ramas nestirbita, ba chiar a capatat o stralucire aparte. Gradina japoneza a fost o revelatie. Iata de ce prietenii nostri fac vizite in acest parc in orice anotimp, oricand simt nevoia de relaxare. Aici nu poate fi decat frumos, vara-iarna, in orice anotimp ai parte de ceva nou, in ton cu sezonul. O lectie de daruire din partea horticultorilor din Augsburg.

Partea care i-a placut Mariei cel mai mult avea sa vina dupa-aceea, caci in apropiere se afla si... Gradina Zoologica si daca ne inchipuiam ca dupa Basel nu mai putem fi impresionati la acest capitol, ne-am inselat. Chiar daca nu are vivarium cu pesti, Gradina Zoologica din Augsburg ne-a incantat si am petrecut acolo clipe unice alaturi de animale impresionante, rare, iar unele chiar foarte simpatice :)))

Ziua a trecut repede: am fotografiat, am filmat, am admirat si ne-am distrat, iar masa am servit-o intr-un restaurant cu specific mongolez si asiatic. O idee minunata, mai ales ca nu mai mancasem de mult asa ceva. Asa ca am umplut farfurie dupa farfurie cu delicatese orientale foarte gustoase.

A fost o zi perfecta! A doua zi ne-am propus sa mergem la Munchen, unde ne asteptau alte surprize placute .

din nou acasa

Suntem in sfarsit din nou acasa! Dupa cateva zile petrecute pe malul Dunarii la Galati, ne-am imbarcat pentru calatoria la Herculane, tot pe langa Dunare :) unde ne-am reincarcat bateriile cu rezerve de aer curat, puternic ionizat si bai sulfuroase care ne vor ajuta sa trecem peste iarna geroasa. Daca in vacanta din Elvetia am scapat de canicula, iar la Galati vremea ploioasa ne-a urmarit cu incrancenare, in Banatul Severinului am indurat calduri de 38 de grade. E ciudat sa fii inconjurat de munti si sa ai parte de calduri ca in desert...

Dupa atatea plimbari este bine sa fii din nou acasa, printre cei dragi. Asa ca va spun si voua, prietenilor din blogosfera, bine v-am regasit! Voi relua cat-de-curand povestirile de vacanta acolo unde le-am lasat, pentru ca merita spuse si o sa va vizitez in cate-o pauza de ceai, sa aflu ce-ati mai facut.

gluma de duminica

Bunica, pe moarte, isi cheama nepotul si spune:
- Vreau ca tu sa mostenesti averea mea: vila, ferma, herghelia
de cai, tractorul si toate animalele de casa plus cele 22 de milioane toate
vor fi ale tale...
- Uaaaau !!! exclama nepotul. Multumesc bunico, nu stiam ca ai
asa o avere. Unde este ferma de care vorbesti?
Bunica raspunde dandu-si ultima suflare:
- Pe Facebook....

Mai multe glume bune gasiti la Lumi.

O saptamana frumoasa!

Ave Maria

15 august - Adormirea Maicii Domnului

Tuturor celor care poarte numele Maicii Domnului le urez "La multi ani!" si le dedic melodia lui Schubert cantata de vocea unui inger.

intre Rin si Dunare

Pentru ultima zi petrecuta in Elvetia am incercat un traseu care urma sa se incheie la Augsburg, unde ne asteptau prietenii nostri. Asa ca am ales sa vedem ceea ce am ratat anul trecut cand am vizitat Stein am Rhein: cascadele Rinului si capitala cantonului cu acelasi nume, Schaffhausen. Apoi la cativa zeci de km, dupa ce trecem granita cu Germania in landul Baden-Wurtenberg, am vrut sa vedem ceea ce fiecare roman isi doreste sa vada cand aude de Padurea Neagra - izvoarele Dunarii, la Donaueschingen.

Vremea se anunta la fel de capricioasa- perioade senine cu reprize de ploaie. Am parasit cu o umbra de melancolie Ferney-Voltaire si am strabatut cei 320 de km pana la cascadele Rinului luandu-ne pe rand ramas-bun de la toate locurile pe care le-am vizitat. Am ales sa mergem la Castelul Laufen pentru a admira cascadele Rinului. Coada la biletele pentru platforma de deasupra cascadei era atat de mare, incat am preferat plimbarea pana la podul de cale ferata care trece prin tunelul de sub castel ca sa admiram si sa filmam cea mai mare cascada din Europa. Norii de ploaie s-au adunat repede si dupa nici jumatate de ora ne goneau spre masina.



In cateva minute am ajuns la Schaffhausen si ne-am incapatanat sa vizitam orasul vechi in ciuda ploii care nu parea sa se linisteasca. Orasul este unul dintre cele mai bine conservate orase medievale din Elvetia, desi nu la fel de spectaculos decorat ca Stein am Rhein. Te cucereste insa cu numeroasele ceasornice de pe cladiri si emana un farmec aparte. Am admirat din orasul vechi fortareata Munot, caci timpul era prea scurt si nici ploaia nu parea sa se indure de noi.



Era deja dupa-amiaza cand am pornit spre Donaueschingen. Odata trecuta granita cu Germania, ploaia s-a oprit si am putut admira frumusetea Muntilor Padurea Neagra. Nu sunt munti inalti, dar sunt foarte pitoresti. O plimbare de aproape trei sferturi de ora pana la Donaueschingen. Ceea ce cautam era Donauquelle, cum se numeste locul pe care nemtii l-au amenajat pentru a marca izvorul Dunarii, desi Dunarea nu are propriu-zis un singur izvor. Ea se formeaza prin afluirea a doua paraie - Brigach si Breg pe domeniul castelului Furstenberg din oraselul Donaueschingen. Pentru ca timpul ne presa, am vizitat putin orasul in drum spre Donauquelle si am filmat izvorul care tasneste din pamant formand o fantana din care apele pleaca pentru a se uni cu alaturi de Brigach si Breg in cursul de apa al Dunarii. Fantana in cauza era in curs de consolidare, asa ca am putut-o vedea mai mult dintr-o parte. Am privit-o cu drag, conducand-o cu gandul pana la Galati, orasul sotului meu. Ne-a parut rau ca a trebuit sa stam atat de putin, dar ne-am bucurat ca am fost acolo si cu siguranta alta-data ii vom acorda timpul cuvenit. Am traversat de multe ori Dunarea inainte sa ajungem acasa: la Ulm, la Passau, la Budapesta, am trecut in apropierea ei la Linz si la Viena...



Frumoasa despartire de Elvetia si emotionant inceput de weekend in Germania. Am reusit sa fim punctuali si sa ajungem la Augsburg seara, la ora 20:00, asa cum am anuntat :) in ciuda unui "stau" de jumatate de ora la Stuttgart.

sa radem putin :)

Glume bune si mult umor la Lumi.
O saptamana frumoasa va doresc!

suflet rebel - 20

Pe la mijlocul anilor '80 rock-ul capatase deja o multitudine de fatete. Experimentam ritmuri si genuri noi. Deja imi alegeam singura formatiile si melodiile care-mi placeau. Iar in anii aceia de privatiuni era un eveniment de cate ori ascultam muzica noua.

Inainte sa aflu cine le canta, m-am indragostit de cateva din ritmurile lor. Simteam cu adevarat descatusarea din lumea rigida in care-mi traiam adolescenta cand le ascultam piesele; pentru cateva minute inchideam ochii si traiam intr-o alta lume, o lume in care totul era permis si in care era mai important sa te exprimi asa cum simti decat sa te controlezi :)

Poate ca nu sunt un mare fan Metallica, insa cateva dintre melodiile lor cu siguranta mi-au facut tineretea mai frumoasa. Iata de ce am in colectie "The Black Album".

refugiul lui Voltaire

Poate ca Voltaire n-ar fi cumparat proprietatea din tinutul liber Gex de la periferia Genevei, daca talentul sau de pamfletar nu s-ar fi remarcat luand in deradere regalitatea franceza. Francis Marie Arouet si-a scris in tinerete primele pamflete la adresa regentului. A fost condamnat si incarcerat in 1717. Si-a luat pseudonimul Voltaire si asa a semnat prima sa opera literara, "Oedip", pe vremea cand inca se afla in inchisoare. Apoi in 1725 intra in conflict cu Cavalerul de Rohan si este din nou inchis, apoi exilat in Anglia. Dupa trei ani de exil si alte opere publicate revine in Franta, dar nu dureaza mult pana devine din nou indezirabil la Paris. Asa ajunge sa-si caute un loc in care sa se refugieze, sa creeze liber si sa-si croiasca o lume asa cum o viseaza. Ajunge la Geneva si nu dupa mult timp afla despre domeniul de la Fernex, o localitate aflata intr-un teritoriu liber numit "Pays de Gex". Cumpara domeniul cu satul Fernex ce abia numara 150 de locuitori, in marea majoritate tarani saraci. Construieste aici un conac, reface o biserica, asaneaza mlastini incurajand agricultura, reface satul dupa planurile sale, daruindu-i un teatru, o fantana, un rezervor de apa, strazi si case salubre, o industrie, prin incurajarea ceasornicarilor elvetieni si altor mesteri si negustori. Si nu in ultimul rand, ofera localitatii reputatia numelui sau, rebotezand-o Ferney-Voltaire. Si-a petrecut aici ultimii 20 de ani ai vietii, cei mai fecunzi ca scriitor, filozof si luptator impotriva intolerantei si fanatismului. Domeniul sau capata reputatia de han al Europei, fiind vizitat de numeroase nume celebre ale vremii. La moartea sa, satul numara peste 1500 de suflete si avea o economie infloritoare.



Penultima zi a sederii noastre la Ferney am dedicat-o castelului Voltaire si fermecatoarei asezari pe care nu vreau sa o numesc "comuna", pentru ca ar insemna mult prea putin. Teritoriul tinuturilor Gex se afla acum in Franta, iar Ferney-Voltaire este comuna franceza cea mai apropiata de granita cu Elvetia, dar si de aeroportul din Geneva.



Interesant de stiut ca la 8 km de Ferney-Voltaire se afla si CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire) cu faimosul sau accelerator de particule. Aici se afla si cel mai puternic computer din lume si tot aici a luat nastere internetul (World Wide Web). Exista fizicieni romani la CERN, dar Romania nu este membra a organizatiei, desi tari ca Bulgaria si Ungaria sunt membri cotizanti.

gluma de duminica

Ca sa incepem sapamana bine, raspund provocarii lui Lumi de a va aduce zambetul pe buze.

Zana cea Buna!

Zana cea Buna spune unui cuplu cu vechime:
- Pentru ca sunteti un cuplu exemplar de mai bine de 25 de ani, as vrea sa va indeplinesc cate o dorinta.
Atunci femeia ii spune:
- As dori sa fac turul lumii alaturi de sotul meu mult-iubit.
Zana isi agita bagheta magica si ca prin minune biletele de calatorie apar in mana femeii. Apoi vine randul sotului.
- Eh, este un moment foarte romantic, totusi o ocazie ca asta nu apare decat o data-n viata. Asa incat, draga mea, imi pare rau, dar mi-as dori o sotie cu 30 de ani mai tanara ca mine.
Femeia este foarte dezamaginta, dar dorinta este dorinta. Zana isi roteste bagheta sa magica si ...abracadabra! Dintr-odata sotul are 90 de ani!

Barbatii sunt cateodata nemernici, insa zanele sunt intotdeauna femei!

suflet rebel - intermezzo

Weekend placut!

orasul leului

Cea de-a patra zi a vacantei noastre se anunta ploioasa si rece in toata Elvetia. Prin urmare, gandurile noaste s-au indreptat spre un oras din Franta pe care doar ne-am gandit ca l-am putea vizita vreodata cand ne vom afla in Geneva. Asa ca ne-am spus ca vremea poate nu va fi asa de rea la... Lyon. Stiam putine despre Lyon, insa la sfarsitul zilei aveam sa fi aflat atat de multe!

Asa ca am pornit in zori sa strabatem cei 150 de km de la hotel. Autostrada ne-a dus aproape pana-n centrul orasului. Am platit taxa la dus si la intors, aprox 14 euro de fiecare data, dar autostrazile sunt excelente, chiar si pe portiunile unde se lucreaza la modernizare. Am iesit din cantonul Geneva pe malul Rhonului pe care aveam sa-l reintalnim in apropiere de Lyon. Peisajele superbe!

Lyonul este asezat intr-o zona de campie, la confluenta Rhonului cu Saone-ul. Stiam ca este unul dintre orasele mari ale Frantei, dar abia dupa ce am ajuns acolo ne-am dat seama cat este de mare. In oras se circula pe atatea niveluri, incat la un moment dat ne-am ratacit, intr-un moment de neatentie si nici navigatorul nu a stiut sa ne pozitioneze la nivelul strazii sau a podurilor de deasupra intersectiei in care ne aflam. Dupa intarzierea cauzata de ocolul de cativa km generat de neatentie, am ajuns din nou pe traseu, insa am stat o vreme blocati in traficul infernal. Cautasem inca de la hotel o parcare cat mai aproape de centrul orasului, spre care ne indreptam, insa in intersectia in care eram blocati afisajul parcarii arata ca mai sunt...8 locuri disponibile, apoi 6, apoi 4... si cat pe ce sa intram degeaba in parcare :( iar alta in apropiere nu stiam cat mai dureaza sa gasim. Am fost totusi norocosi :) Francezii au cam acelasi stil de a conduce ca al romanilor, asa ca m-am simtit pe undeva ca-n Bucuresti, insa mult mai aglomerat :) Cand am iesit din parcare ne-am dat seama ca eram langa Opera lyoneza si Primaria orasului. Am intrat intr-un mic magazin de ziare de unde am cumparat o harta (4 euro) fara de care nu am fi reusit sa acoperim atat de multe obiective turistice.

Si acum putina istorie. Primii care au construit aici un oras au fost romanii, pe vremea imparatului Cezar, in teriotoriile galilor. Zidurile vechii cetati, amfiteatrul si alte vestigii pot fi vizitate (noi din pacate nu am reusit sa ajungem). Dupa retragerea romanilor, orasul a continuat sa prospere la confluenta celor doua rauri (Rhone si Saone) si a devenit un oras important in tinutul galilor. Regatul a fost alipit Frantei abia prin secolul al XV-lea. Aici se vorbea un dialect care si astazi se mai regaseste amestecat in franceza vorbita de vechii locuitori. In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si-a castigat reputatia de centru al Rezistentei franceze; exista si un muzeu dedicat luptei de rezistenta impotriva Germaniei. Si tot langa Lyon se afla faimoasele podgorii Beaujolais si Cote du Rhone. La Lyon isi are sediul central Interpolul, Euronews, dar si Agentia Internationala de Cercetari asupra Cancerului.

Arhitectura ne-a cucerit din primul moment; este coplesitor de frumoasa. Niciunde nu am mai vazut atat de multe biserici intr-un oras si atat de multe statuete inchinate Maicii Domnului. Aveam sa aflu ca orasul a dezvoltat un cult pentru Ea, considerand ca i-a salvat de epidemia de ciuma din Evul Mediu, dar si de invazia armatelor prusace in anii 1870. De aceea, in cinstea Maicii Domnului lyonezii organizeaza in fiecare an la 8 decembrie "Sarbatoarea luminilor". Numerosi oameni de stiinta si cultura au numele legate de Lyon - Ampere, Antoine de Saint Exupery, fratii Lumiere, Maurice si Jean-Michele Jarre...

Vieux Lyon, orasul vechi situat pe dealul Fourviere, este declarat monument UNESCO. Usor de vazut din orice parte a orasului, dealul este dominat de Catedrala Notre Dame de Fourviere, o bijuterie arhitectonica si antena televiziunii, care este o replica a varfului Turnului Eiffel. Catedrala este unica prin imbinarea stilului romanic cu cel bizantin, rar intalnit la asezamintele catolice. Ca sa ajungem acolo am urcat strazi in trepte si am luat funicularul, iar la intoarcere am trecut prin Gradina Rozariului de la poalele catedralei si apoi alte strazi cu sute de trepte pana la catedrala St Jean, un alt punct de referinta al Lyonezilor. Vremea a fost placuta, cu scurte reprize de ploaie torentiala de care ne-am ascuns prin magazine sau prin pasajele pietonale :)



Ar fi multe de povestit despre locurile minunate pe care le-am descoperit. Ma voi lauda cu aventura dintr-un magazin de ceaiuri din care am ales un sortiment pe care mi-l doream de mult, un amestec de ceai verde si flori de cires, denumit poetic "Fleur de Geisha", cel mai fin ceai pe care l-am baut pana acum.



Daca va planuiti vacante in Franta, nu ocoliti Lyonul; sunt atat de multe de vazut!

clipa de muzica

orasul celor trei tari

Pe lista de obiective ratate de anul trecut se afla si Basel, orasul cu populatie in trei tari - Elvetia (cantonul Basel), Franta (regiunea Alsacia) si Germania (landul Baden-Wurtenberg). Dezvoltarea extraordinara a orasului a facut ca acesta sa aiba acum suburbii si in Franta si in Germania si sa devina cel de-al doilea oras ca populatie in Confederatia Helvetica. Situat pe un cot al Rinului care imprima raului directia spre varsarea in Marea Nordului, orasul are la randul sau radacini latine, descoperite de arheologi la cativa km de oras. Aici, in anul 44-43 i. H. a fost ridicata colonia romana Augusta Raurica, la granita imperiului cu triburile germanice.

Insa noi ne-am indreptat spre Basel pentru un alt obiectiv si anume - Gradina Zoologica, fondata in 1874, care se intinde pe 13 ha si detine peste 5600 de specii de animale din toata lumea, avand si reputatia de a se fi specializat in reproductia si cresterea speciilor amenintate cu disparitia. Prognoza ne avertiza ca vom avea perioade insorite in cursul diminetii, amenintate dupa-amiaza cu nori si ploaie. Parcarea gradinii este foarte neincapatoare si am parcat cumva "romaneste", pe un colt ramas liber, dar ne-am platit sederea la taxometru, chiar si in aceste conditii.

Plimbarea prin gradina a durat intreaga zi si parca nu a fost de-ajuns ca sa ne bucuram de tot ce a avut sa ne ofere. Pavilioane multe si diverse; cel dedicat Africii m-a impresionat in mod special, caci pe langa animale adapostea si o expozitie despre cultura si traditiile triburilor africane. Am vazut musuroaie de termite (nu m-as fi gandit!) si chiar cartite in galerii artificiale cu sectiuni expuse la vedere, ca sa le intelegem cum traiesc.





Ploaia ne-a insotit la iesirea din gradina, dar pentru ca ceva timp mai era, ne-am hotarat sa incercam sa vedem putin si din centrul orasului. Aproape ca am renuntat din cauza lipsei unei harti si a circulatiei dificile - pe unele strazi circula tramvaie si masini pe aceeasi banda, pe altele au voie doar biciclistii si transportul urban, iar daca nu cunosti orasul, foarte usor ajungi sa incalci fara sa vrei regulile de circulatie. In fine, era gata sa renuntam cand am reusit sa gasim un loc de parcare cu timp limitat langa Piata Teatrului. Ne-am plimbat plini de admiratie pe stradute, am vizitat biserica de langa teatru (m-a impresionat amestecul de marmura si lemn al podelei, atipic stilului auster al bisericilor reformate). In mai putin de-o ora cerul s-a acoperit de nori negri amenintatori si am iesit din oras cu ploaia dupa noi. A plouat torential aproape tot drumul spre Geneva (250 km).

Wordless Wednesday - spectacolul naturii

leapsa "La cumparaturi"

Zina m-a provocat la o leapsa de genul feminin :) careia ii raspund in cele ce urmeaza:

1.Cu cine îţi place să mergi la cumpărături?
De obicei merg singura la cumparaturi, dar de cate ori am ocazia, imi place sa o iau pe Maria cu mine.

2. Te laşi influenţată atunci când cumperi ceva?
Rareori.

3. Cât rezişti la cumpărături?
Din ce in ce mai putin pe masura ce trec anii :) (2-3 ore)

4. Pentru tine cumpărăturile sunt un mod de a te relaxa sau un rău necesar?
Depinde ce cumpar :) Cel mai rau este sa merg la cumparaturi cand nu am chef sa ies.

5. De obicei te abaţi de la lista de cumpărături?
Rareori si doar cand gasesc ceva ce cautam de mult.

6. Iţi place să cumperi şi pentru cei dragi sau ţi se pare un calvar acest lucru?
Cumpar cu placere tot ce e pentru noi.

7. Crezi că uneori exagerezi când vine vorba de cumpărături?
Da, de sarbatori de cele mai multe ori.

8. Eşti un vânător de reduceri/promoţii?
Nu; caut cel mai bun raport calitate-pret.

9. Ce trebuie să aibă un magazin ca să te atragă ?
Sa fie curat si vanzatorii sa fie amabili.

10. Ce magazine ţi se par respingătoare?
Chiscurile de la marginea drumului n-au nimic de-a face cu un comert civilizat.

11. La ce articole ajungi de fiecare dată când faci cumpărături?
CArti, muzica, filme, electronice.

12. Ce nu-ţi place să cumperi deşi ştii că acele lucruri sunt indispensabile?
Nu mi s-a intamplat :)

13. La cumpărături ţi se întâmplă adesea să…
...ma pierd in detalii pe etichetele produselor :)

14. Descrie în trei cuvinte felul în care eşti tu prin magazine
Eficienta, curioasa, interogativa

15. Sfatul tău pentru alţii când vine vorba de cumpărături ar fi…
Nu prea sunt in masura sa dau sfaturi. Cred ca cel mai important e sa nu uiti ce-ai pornit sa cumperi :)))

in inima Elvetiei

In a doua zi a vacantei noastre, vremea s-a anuntat ingaduitoare pentru centrul Elvetiei, acolo unde inca de anul trecut ne propusesem sa vizitam Ballenberg, muzeu al traditiilor si culturii elvetiene. Situat pe malul lacului Brienz, muzeul in aer liber este inconjurat de Alpii maiestuosi. De la Ferney-Voltaire am parcurs 235 km pana la Hofstetten, in regiunea turistica Switzer Mitteland. Ne-am bucurat sa revedem in trecere Thun si Interlaken pe care le-am vizitat anul trecut.

Asteptarile nu ne-au fost inselate. Am ajuns acolo la ora deschiderii, am asteptat rabdatori la coada lunga de turisti si odata intrati, am fost imediat sedusi de frumusetea parcului cu case traditionale din mai toate cantoanele Elvetiei si animale de ferma (pasari, cai, magarusi, rate, gaste, curcani, iepuri, porci, vaci, capre, oi...). Am admirat expozitia de costume populare si instrumente muzicale traditionale, expozitii de ceasuri, plante medicinale, sculptura in lemn, tesaturi, ba chiar si de coafuri :) Am urmarit cu interes artizanii elvetieni la munca: tesatori, fierari, sculptori in lemn, taietori, producatori de branza si de mezeluri.



Vremea a trecut asa de repede! La ora inchiderii ne-am despartit cu greu de aleile marginite de vredeata si gradini de flori sau de legume, dar si de animalutele cu care ne-am jucat (le-am mangaiat pe toate). La ora pranzului turistii serveau mancarea din pachetul de acasa sau puteau servi mancare gatita de la resaurantele amenajate in hanurile traditionale din parc, iar daca preferau ceva facut de mana lor, exista spatii special amenajate unde administratia parcului iti ofera conditii pentru un gratar :))) - de la vatra, lemne sau carbune, sursa de apa si desigur, mese si banci rustice. Daca initial ne-am cam speriat sa vedem fumul iesind dintre tufisuri, ne-am linistit rapid cand am constatat ca totul e organizat si perfect legal :)



Vremea s-a aratat generoasa si chiar daca n-am vazut varfurile Alpilor din cauza norilor, razele soarelui ne-au insotit in plimbarea noastra fara sa ne aminteasca de canicula de-acasa.