duminică, 14 august 2011

intre Rin si Dunare

Pentru ultima zi petrecuta in Elvetia am incercat un traseu care urma sa se incheie la Augsburg, unde ne asteptau prietenii nostri. Asa ca am ales sa vedem ceea ce am ratat anul trecut cand am vizitat Stein am Rhein: cascadele Rinului si capitala cantonului cu acelasi nume, Schaffhausen. Apoi la cativa zeci de km, dupa ce trecem granita cu Germania in landul Baden-Wurtenberg, am vrut sa vedem ceea ce fiecare roman isi doreste sa vada cand aude de Padurea Neagra - izvoarele Dunarii, la Donaueschingen.

Vremea se anunta la fel de capricioasa- perioade senine cu reprize de ploaie. Am parasit cu o umbra de melancolie Ferney-Voltaire si am strabatut cei 320 de km pana la cascadele Rinului luandu-ne pe rand ramas-bun de la toate locurile pe care le-am vizitat. Am ales sa mergem la Castelul Laufen pentru a admira cascadele Rinului. Coada la biletele pentru platforma de deasupra cascadei era atat de mare, incat am preferat plimbarea pana la podul de cale ferata care trece prin tunelul de sub castel ca sa admiram si sa filmam cea mai mare cascada din Europa. Norii de ploaie s-au adunat repede si dupa nici jumatate de ora ne goneau spre masina.



In cateva minute am ajuns la Schaffhausen si ne-am incapatanat sa vizitam orasul vechi in ciuda ploii care nu parea sa se linisteasca. Orasul este unul dintre cele mai bine conservate orase medievale din Elvetia, desi nu la fel de spectaculos decorat ca Stein am Rhein. Te cucereste insa cu numeroasele ceasornice de pe cladiri si emana un farmec aparte. Am admirat din orasul vechi fortareata Munot, caci timpul era prea scurt si nici ploaia nu parea sa se indure de noi.



Era deja dupa-amiaza cand am pornit spre Donaueschingen. Odata trecuta granita cu Germania, ploaia s-a oprit si am putut admira frumusetea Muntilor Padurea Neagra. Nu sunt munti inalti, dar sunt foarte pitoresti. O plimbare de aproape trei sferturi de ora pana la Donaueschingen. Ceea ce cautam era Donauquelle, cum se numeste locul pe care nemtii l-au amenajat pentru a marca izvorul Dunarii, desi Dunarea nu are propriu-zis un singur izvor. Ea se formeaza prin afluirea a doua paraie - Brigach si Breg pe domeniul castelului Furstenberg din oraselul Donaueschingen. Pentru ca timpul ne presa, am vizitat putin orasul in drum spre Donauquelle si am filmat izvorul care tasneste din pamant formand o fantana din care apele pleaca pentru a se uni cu alaturi de Brigach si Breg in cursul de apa al Dunarii. Fantana in cauza era in curs de consolidare, asa ca am putut-o vedea mai mult dintr-o parte. Am privit-o cu drag, conducand-o cu gandul pana la Galati, orasul sotului meu. Ne-a parut rau ca a trebuit sa stam atat de putin, dar ne-am bucurat ca am fost acolo si cu siguranta alta-data ii vom acorda timpul cuvenit. Am traversat de multe ori Dunarea inainte sa ajungem acasa: la Ulm, la Passau, la Budapesta, am trecut in apropierea ei la Linz si la Viena...



Frumoasa despartire de Elvetia si emotionant inceput de weekend in Germania. Am reusit sa fim punctuali si sa ajungem la Augsburg seara, la ora 20:00, asa cum am anuntat :) in ciuda unui "stau" de jumatate de ora la Stuttgart.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu