navigand printre Alpi

Exact asa am putea descrie sambata in care am luat vaporul din Thun pana la Interlaken. In Thun am auzit pentru a doua oara vorbindu-se romaneste, intr-un supermaket in care intrasem pentru cateva provizii de-ale gurii. Romanasii nostri cautau in gura mare salam si carnati. Eram deja la casa, asa ca nu ne-am mai intors privirea :)

Ne-am grabit sa prindem vaporul catre Interlaken. Pretul biletului dus-intors ni s-a parut cam piperat - 40 de euro, dar la intoarcere aveam sa declaram cu totii ca a meritat. In plus, in sambata aceea copiii se plimbau gratuit :)

Si acum sa va povestesc putin despre Interlaken, destinatia noastra. Dupa cum si numele sugereaza, este o statiune situata intre doua lacuri - Thun si Brienz, ale caror ape sunt legate de raul Aare, care iese din lacul Thun si se indreapta apoi catre Berna. Calatoria pe aceste lacuri este ca o navigare printre Alpi, pentru ca oriunde ti-ai indrepta privirea dai cu ochii de muntii care parca ies direct din lac. Pe malurile lacului vaporul opreste in orasele deosebit de pitoresti, cu castele de povesti si hoteluri care par sa implineasca cele mai mici dorinte ale turistilor. De departe Spiez se distinge dintre acestea. Am admirat faimosul varf Schilthorn si ne-am bucurat cand in apropiere de Interlaken am zarit si mai-faimosul Jungfraujoch (supranumit si Top of Europe), care avea sa ni se dezvaluie in toata splendoarea lui din Interlaken.

Statiunea poate fi repede strabatuta la picior dintr-un capat la altul, dar pentru turistul venit sa se bucure de tot ceea ce are de oferit, cateva ore sunt mult prea putine.
Si acum putina istorie... Elvetia era putin cunoscuta pana in sec XIX si chiar considerata periculoasa din cauza muntilor sai inalti. Totusi, odata cu industrializarea, tot mai multi temerari cu bani au venit aici in cautarea relaxarii si a aventurii. Asa incat, elvetienii si-au dat repede seama ce au de facut: au construit hoteluri, drumuri si cai ferate pana la cele mai inalte varfuri, iar europenii cu bani (aristocrati, industriasi) au venit in numar tot mai mare. Interlaken-ul are si acum hoteluri din vremea aceea, inclusiv cazinoul... Iar eu ma gandesc cu tristete cum romanii secolului nostru au lasat sa se prabuseasca o bijuterie arhitectonica rara - Baile Herculane :(

Astazi elvetienii au autostrazi care leaga toate marile lor orase, astfel incat aprox 90% din orice ruta catre orice destinatie se face pe autostrada. Calatoria cu trenul am experimentat-o acum doi ani si ni s-a parut destul de scumpa, insa ajungi la concluzia ca face banii, pentru ca trenurile catre majoritatea destinatiilor sunt din ora in ora (sau chiar 1/2h), iar garile lor sunt foarte aproape de centrul vechi al oraselor sau de punctele de interes; de ex, la Thun gara este vizavi de debarcaderul de unde pleaca vapoarele si la Interlaken de asemenea.

La intoarcerea catre Thun am avut norocul sa calatorim cu un vas de epoca cu aburi (cu zbaturi). Ne-am asezat confortabil pe punte si ne-am bucurat inca o data de frumusetea locurilor. La Thun am traversat repede podul acoperit peste ecluza aflata la iesirea raului Aare din lac si ne-am grabit catre castel, dar din pacate am ajuns tarziu pentru a mai prinde ultima vizita, asa ca ne-am plimbat in curtea interioara si ne-am fotografiat cu Casper :)

Am strabatut apoi stradutele deosebit de pitoresti, cu casute separate de culoare cu scari si garduri din piatra. La plecare nu am ratat sa fotografiez o motocicleta Triumph. O fi fost a lui Ewan McGregor? Just dreaming! :)

Ne-am intors pentru ultima oara la Gex cu o umbra de nostalgie in priviri; a doua zi urma sa plecam spre Nonennhorn, pentru a explora partea de est a Elvetiei si imprejurimile lacului Constance / Bodensee.