In a doua zi a vacantei noastre, vremea s-a anuntat ingaduitoare pentru centrul Elvetiei, acolo unde inca de anul trecut ne propusesem sa vizitam Ballenberg, muzeu al traditiilor si culturii elvetiene. Situat pe malul lacului Brienz, muzeul in aer liber este inconjurat de Alpii maiestuosi. De la Ferney-Voltaire am parcurs 235 km pana la Hofstetten, in regiunea turistica Switzer Mitteland. Ne-am bucurat sa revedem in trecere Thun si Interlaken pe care le-am vizitat anul trecut.
Asteptarile nu ne-au fost inselate. Am ajuns acolo la ora deschiderii, am asteptat rabdatori la coada lunga de turisti si odata intrati, am fost imediat sedusi de frumusetea parcului cu case traditionale din mai toate cantoanele Elvetiei si animale de ferma (pasari, cai, magarusi, rate, gaste, curcani, iepuri, porci, vaci, capre, oi...). Am admirat expozitia de costume populare si instrumente muzicale traditionale, expozitii de ceasuri, plante medicinale, sculptura in lemn, tesaturi, ba chiar si de coafuri :) Am urmarit cu interes artizanii elvetieni la munca: tesatori, fierari, sculptori in lemn, taietori, producatori de branza si de mezeluri.
Vremea a trecut asa de repede! La ora inchiderii ne-am despartit cu greu de aleile marginite de vredeata si gradini de flori sau de legume, dar si de animalutele cu care ne-am jucat (le-am mangaiat pe toate). La ora pranzului turistii serveau mancarea din pachetul de acasa sau puteau servi mancare gatita de la resaurantele amenajate in hanurile traditionale din parc, iar daca preferau ceva facut de mana lor, exista spatii special amenajate unde administratia parcului iti ofera conditii pentru un gratar :))) - de la vatra, lemne sau carbune, sursa de apa si desigur, mese si banci rustice. Daca initial ne-am cam speriat sa vedem fumul iesind dintre tufisuri, ne-am linistit rapid cand am constatat ca totul e organizat si perfect legal :)
Vremea s-a aratat generoasa si chiar daca n-am vazut varfurile Alpilor din cauza norilor, razele soarelui ne-au insotit in plimbarea noastra fara sa ne aminteasca de canicula de-acasa.
Cred ca asta cu gratarele de la noi Romanii au invatat-o Elvetienii :)) de cand s-a dus fiul lui Videanu acolo :)...
RăspundețiȘtergereFrumoase fotografii . :) ceasul dintre cele doua vaze si atelierul acela mic de ceasornicarie sant superbe... adevarate fotodocumente.
Multumesc, Ninule!
RăspundețiȘtergereEi, ne-ar placea noua sa credem ca i-am invatat ceva pe elvetieni :))) Oricum, cei care foloseau gratarele nu erau de capul lor; exista cineva sa le dea ce le trebuie, dar si sa se asigure ca totul e sigur pana la stingerea jarului, fara sa te simti totusi urmarit.
Acum am terminat de vizionat pentru a doua oara si filmuletul :) caii sant superbi dar parca nu atat de tare cat jucaria aceea cu bile cu care se juca Maria :)...si ceasul acela cu pendul... complet ciudat... si nemaivazut... Are pendulul deasupra si nu dedesupt cum e normal... Foarte ciudat. :))
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase imaginile! Și noi am fost de curând în Elveția. Mi-a plăcut foarte mult. :)
RăspundețiȘtergereEi, da! Multe lucruri interesante si incantatoare. Si eu m-am intrebat daca pendulul acela nu era cumva un precursor al pendulului asa cum il stim noi, o varianta intermediara... Puteai cere sa incerci orice, sa treci suveica prin razboiul de tesut, sa topesti si sa prelucrezi metalul, sa-ti incerci talentul de sculptor in lemn. Am vazut chiar si o crescatorie de viermi de matase (la scara mica, desigur) dar era acolo si am vazut si viermii grasuti in gogosii de matase :)))
RăspundețiȘtergereBuna, Sara! Ma bucur sa aud c-ati vizitat-o. Te desparti cu greu de Elvetia si-ti doresti sa mai revii :))) La tot pasul e ceva de vazut acolo.
RăspundețiȘtergere