Era o zi de vineri, 4 martie la ora 21:22 cand cel mai puternic cutremur cunoscut in Romania moderna a lovit fara mila acum 34 de ani, in 1977.
Eram in primii ani de scoala, dar n-am sa uit niciodata noaptea aceea; locuiam cu parintii la Buzau, aproape de epicentrul din Vrancea. Din fericire nu am avut parte de pierderi in familia mea, insa altii nu au fost la fel de norocosi. In 4 martie 1977 i-am pierdut pe Toma Caragiu, Doina Badea, Alezandru Baconski, Alexandru Ivasiuc... intr-un singur minut. 33 de cladiri s-au prabusit in Bucuresti, orasul Zimnicea a fost devastat, peste 1500 de oameni au murit.
Cand va lovi urmatorul cutremur? Nu stim. Suntem mai pregatiti acum ca atunci? Se pare ca nu... Vietile noastre se afla in mana destinului.
Imi aduca aminte, a fost groazniz.
RăspundețiȘtergereEu nu existam pe vremea aceea, dar nici nu-mi doresc sa experimentez asa ceva. La cat de tare s-a umblat la structura cladirilor (de cele mai multe ori fara opinia unui expert), mi-e groaza sa ma gandesc ce s-ar intampla in cazul unui cutremur asemanator...
RăspundețiȘtergere:( dramatic, si sora sotiei tatalui meu a murit atunci la Bucuresti. Era la facultate si statea in gazda... Ea a fost aleasa de parinti sa mearga la oras sa ajunga cineva, in timp ce restul familiei muncea ca sa-i poata platii chiria si alte cheltuieli.
RăspundețiȘtergereDar soarta s-au intimplarea au vrut altceva.
VertAnge, blocul in care locuiesc a prins deja doua cutremure destul de puternice (de 6 grade si ceva); nu au fost pagube. Dar te poti afla oriunde... Prin '88 sau '89 a fost unul care m-a prins intr-o cladire veche langa Armeneasca (in vizita la o prietena); ne-a scuturat rau de tot si atunci am realizat cat de fragile sunt constructiile din Bucuresti.
RăspundețiȘtergereCe pacat, Ninule! Asa cum spuneam, suntem in mainile destinului.
RăspundețiȘtergere