un amestec seducator de trecut si prezent

...este ceea ce are de oferit Neuchatel vizitatorilor sai. Capitala cantonului Neuchatel, construita pe malul lacului Neuchatel, la poalele muntilor Jura, ne-a impresionat prin istoria sa, dar si prin ritmul sau de ceas elvetian. In fond, de aici se pare ca se trag radacinile orologeriei elvetiene, iar mai nou este un important parc industrial hi-tech.

Iesirea din autostrada te aduce foarte simplu si direct spre inima orasului. Pe noi ne-a condus in parcarea din Piata Pury, aproape de tot ceea ce ne interesa - debarcaderul si centrul orasului. Si am ramas impresionati chiar din parcarea subterana, unde fiecare loc de parcare avea deasupra becuri cu senzor, cel verde lumina daca locul era liber si cel rosu pe locurile ocupate. Va dati seama ca am aflat imediat unde putem parca. Soferul din mine a fost impresionat :)

Cum era devreme si orasul abia se trezea la viata, am hotarat sa facem mai intai o promenada cu vaporasul. Maria si Buni au fost tare incantate - soarele ne-a ajutat sa trecem peste temperatura de 17 grade de afara, iar apa albastra si foarte curata este o adevarata incantare.

Am luat apoi orasul vechi la pas, pe stradutele pitoresti, descoperind cu placere casute cu arhitectura deosebita sau pictate cu flori, animale si vita de vie, iar in piatete fantani dominate de statui tematice, magazine de decoratiuni cochete si pe o colina... castelul si biserica Collegiale. Neuchatel se lauda cu radacinile sale franceze si cu franceza cea mai "curata" din Elvetia... Totusi, dupa ce am vizitat castelul, am aflat cu surprindere ca in istoria sa tumultoasa, cantonul s-a aflat cand sub influenta franceza (a casei de Orleans), cand sub cea germana (a printilor prusaci din casa de Hanovra). Doamna care ne-a fost ghid ne-a oferit multe informatii interesante despre castel si istoria cantonului. Asa am aflat ca neuchatelezii au deviat cursul unui rau care curgea prea aproape de cetate si astfel au castigat teren si pentru construirea caselor de langa castel. In plus, intre lacurile Neuchatel, Morat si Bienne, foarte apropiate, au fost sapate canale de legatura navigabile. Un alt lucru cu care se mandresc neuchatelezii este faptul ca Observatorul lor este cel care da ora exacta pentru intreaga Elvetie. Castelul este si acum sediul guvernului cantonal, iar ghidul nostru ne-a vorbit cu mandrie despre blazoanele tuturor printilor care au guvernat cantonul pana la alaturarea sa confederatiei helvetice. Un alt motiv de mandrie este si steagul cantonului, singurul tricolor din confederatie (verde, alb si rosu) care poarta intr-un colt, pe fond rosu, crucea helvetica. La iesirea din castel am mai aflat un lucru interesant care explica arcurile sculptate deasupra intrarilor in multe dintre bisericile si catedralele occidentale.

Si iata ce am experimentat: eu am stat cu fata la un capat, mama cu urechea la celalat capat. Cand am soptit ceva in dreptul acelui santulet, mama a reusit sa auda ce rosteam, de la calalalt capat. Se pare ca in trecut acesta era singurul mod prin care leprosii se puteau spovedi fara a pune in pericol viata preotilor :)) Nu m-as fi gandit tocmai la asta! Biserica ne-a impresionat printr-un cenotaf care ii reprezinta pe toti printii si printesele care au guvernat acest canton, sculptati in apropierea altarului.

Ne-am incheiat plimbarea in gradina franceza din fata Hotelului DuPeyrou, construit in secolul XVIII. Inaintea saparii canalelor dintre cele trei lacuri, aceasta gradina se afla chiar pe marginea lacului. Acum ea se afla la cateva sute de metri si cateva strazi distanta fata de lac. Ne-am intors la parcare spre seara, prin parcul de pe bulevardul Fauburg du Lac. Pe esplanada Mont Balnc am avut parte de un fenomen unic; dincolo de lac am admirat Alpii acoperiti de zapada; o localnica ne-a povestit ca are prieteni care de cate ori vin in vizita asteapta sa se bucure de aceasta priveliste, dar anul acesta nu au avut noroc.

Noi am avut noroc de inca o zi minunata. Ne-am grabit spre hotel ca sa ne facem planurile pentru a doua zi.