Acum stim ceva mai mult despre aceasta parte a Elvetiei. Cantonul Graubunden este cel mai mare ca suprafata din confederatie, dar in acelasi timp si cel mai putin populat. Locuitorii cantonului vorbesc trei limbi - germana, italiana si retoromana. Nu-i de mirare deci ca am intalnit atat de putine localitati in drumul nostru spre Maienfeld, oraselul de unde aveam sa pornim spre satul care a inspirat-o pe Johanna Spyri sa scrie "Heidi", una dintre cele mai apreciate carti pentru copii din intreaga lume. Cantonul este strabatut de Rin, care izvoraste din ghetari si se varsa in lacul Constance / Bodensee. La fel ca si Ronul, Rinul iese din lac si isi continua apoi cursul; strabate Europa spre nord pentru a se varsa in Marea Nordului. Maienfeldul lasa impresia unui oras linistit, in care lucrurile par sa fie in buna ordine si la locul lor de secole, fara ca ceva sa le perturbe linistea. Pare ca acest lucru se datoreaza atitudinii conservatoare a locuitorilor din canton. Se spune ca traficul motorizat nu a fost permis pe teritoriul cantonului pana la 1924. Mai mult, exista regiuni in care Anul Nou se serbeaza la 1 Martie, ca pe vremea romanilor (Calendele Romane).
Am lasat masina intr-o parcare din centrul orasului si am pornit pe jos spre Heididorfli. Desi afara picura, am luat umbrela si am pornit spre casa lui Heidi; de dragul Mariei am hotarat sa vedem tot ce este de vazut indiferent de vreme. Si parca pentru a ne arata ca nu avem de ce sa regretam, destul de repede ploaia s-a oprit. Greu de gasit cuvintele potrivite pentru a descrie pitorescul tinutului. Nu ma mir ca Heidi ducea dorul acestor locuri cand se afla la Frankfurt :) Am vizitat casa lui Heidi si apoi am pornit pe drumul care urca la pasunea din Alpi in care se afla casa de vara a bunicului. Buni nu s-a incumetat sa urce o ora si jumatate, cat dureaza traseul. A ramas sa ne astepte pe o bancuta in sat, in compania capritelor foarte blande. Drumul a fost deosebit, iar Maria a fost foarte incantata de tot ce a vazut. Imagini de la casa lui Heidi, de la casuta din Alpi si capritele nostime, vedeti pe blogul ei.
Pentru ca ne-a mai ramas ceva timp dupa vizita la Maienfeld, am hotarat sa mai incercam o destinatie. Aveam ca de obicei doua optiuni :) - Chur, capitala cantonului Graubunden si Appenzell, in alt canton, ambele aflate in apropiere. Am hotarat sa vizitam Appenzell.
Daca Graubunden este cel mai mare canton al Elvetiei, despre Appenzell putem spune ca este cel mai mic. Este vorba de fapt de doua cantoane "reunite" - Appenzell Innerrhoden (cu locuitori majoritari catolici) si Appenzell Ausserrhoden (cu locuitori majoritari reformati). Istoria cantonului este influentata de abatia St Gallen. De-a lungul timpului, independenta cantoanelor reunite a fost deseori atacata, iar alianta cu confederatia helvetica a fost facuta mai mult pentru a se pune sub protectie; ulterior, teritoriul a aderat la confederatie. Trebuie sa mai spun ca aici Anul Nou se serbeaza dupa calendarul iulian, la 14 ianuarie. Un alt lucru care trebuie mentionat este ca parlamentul cantonal include toti cetatenii cu drept de vot si adunarile au loc in aer liber, intocmai ca in vremurile de inceput, iar liderii alesi pe doi ani sunt confimati in fiecare an. Democratie frate!
Drumul pana la Appenzell, capitala cantonului Appenzell Innerrhoden, este deosebit de pitoresc, serpuind printre dealurile inalte. Soseaua este ingusta si de multe ori soferii isi lasa loc de trecere. Orasul este unic prin decoratiile caselor - cele mai multe pictate, altele imbracate in sipci de lemn asemenea solzilor de peste. Plimbarea ne-a delectat oferindu-ne un nou exemplu de unitate in diversitate.
Am pornit spre Nonnenhorn cu gandul ca a doua zi avea sa fie ultima din vacanta noastra. Stiam deja ca vrem sa vedem Stein am Rhein, un oras pitoresc din cantonul Schaffhausen, aflat pe malul Rinului dupa iesirea acestuia din lacul Constance / Bodensee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu