sub semnul cocorului

Ei bine, pentru prima zi a calatoriei noastre in Elvetia a trebuit sa caut un loc pe care sotul meu nu l-a mai vizitat. Destul de greu avand in vedere ca acum 15 ani a stat mai bine de jumatate de an in Elvetia si a avut timp sa colinde :)

Aveam chiar mai multe variante, dar ne-am oprit la Gruyere pentru ca vremea era destul de racoroasa si ploioasa in celelalte locuri de pe lista mea. In plus, Gruyere se afla aproape de Gex / Geneva (~116 km) si dupa calatoria din tara pana in Elvetia, am preferat o destinatie mai apropiata pentru prima zi.

Majoritatea celor pe care i-am intrebat ce stiu despre Gruyere sau daca au auzit de el, mi-au raspuns ca stiu de branza de Gruyere; ma rog, un fel de cascaval mai degraba. Eu am plecat in gand cu castelul si oraselul medieval, sperand sa putem ajunge cu telefericul si pe inaltimile Moleson din apropiere, care promiteau o panorama unica a muntilor din jur. Am ajuns la Gruyere, in cantonul Fribourg, pe un frig muscator de 13 grade, in comparatie cu cele 33 de grade pe care le lasasem in tara. Ne-am grabit sa ajungem in oraselul medieval; masina a ramas intr-o parcare la ceva distanta, caci in orasul vechi nu se intra cu masina. Pana acolo am admirat pajistile de un verde crud, vacutele de care Maria s-a indragostit imediat; acolo fiecare vacuta are o talanga la gat, iar sunetul lor este un adevarat concert cand sunt active :)

Nu m-am intrebat de unde "Gruyere", dar odata intrata in cetate mi-a fost usor sa-mi dau seama de unde vine - peste tot erau zugraviti, sculptati, brodati... cocori. Grue inseamna cocor in franceza. Lacul din apropiere a primit si el acelasi nume - Gruyere. Legenda spune ca o ceata de vanatori rataciti si ramasi fara apa, au fost salvati de un cocor pe care l-au urmarit printr-o trecatoare din munti si asa au descoperit acest loc pe care s-au hotarat sa construiasca o cetate. Asta se intampla prin secolul X.

Frumusetea orasului te lasa fara suflare; totul respira a secol XVII-XVIII si ne-am plimbat pe fiecare straduta in parte pana ne-am saturat, inainte sa intram in castel. Castelul se afla la o altitudine de 830 m, care pare nimica toate in comparatie cu muntii falnici din jur. Am admirat indelung operele de arta din interior, dar si de expozitiile de arta gazduite in diverse incaperi; asa l-am descoperit pe Patrick Woodroffe. Am putut fotografia in voie si asta a insemnat foarte mult. Ca si cum nu eram suficient impresionati, in oraselul medieval am descoperit si Muzeul Tibetului si Muzeul HR (Hans Rudolf) Geiger, creatorul lui Alien. N-am avut insa timp sa le vizitam si pe acestea.

Singurul regret este ca timpul a trecut prea repede si nu am mai prins demonstratia de fabricare a branzei. Cu telecabina nu am fi putut merge pentru ca cerul s-a acoperit de nori si pana dupa-amiaza abia mai puteam zari muntii. Dar a fost o prima zi splendida, in ciuda frigului.

Urmatoarele patru zile ne-au apartinut noua, fetelor. Ne-am propus sa vizitam a doua zi Montreux, pe malul Lacului Leman.