cer de mai

Astazi, cerul de mai mi-a dat intalnire. Mi-am luat bluza azurie si papuceii de drumetie si am pornit sa-l caut. M-am infasurat in muzica si am asezat cu rabdare pas dupa pas pe trotuarele fierbinti si aglomerate ale orasului. Nici claxoanele nervoase ale masinilor din trafic sau nervii soferitei care se isteriza la pietonii ce treceau pe verde la semafor nu mi-au stricat buna dispozitie. Dupa nenumarati pasi insirati prin jungla ciadina, am cautat racoarea pe iarba din parc, la umbra unui mesteacan.

Ma simteam ca un tuareg in desert care cauta o oaza in care sa se racoreasca si sa-si refaca puterile. M-am descaltat, m-am intins pe iarba cruda, am privit in sus si atunci l-am vazut in sfarsit, atat de albastru, mangaiat de nori albi si pufosi. Cum sa nu te indragostesti?

Mi-am lasat gandurile sa zboare spre el, mangaindu-le cu zambete de incurajare. Ne-am soptit multe, cerul de mai si cu mine. Am aflat povesti nespuse purtate pe coama norilor; m-au facut sa zambesc, sa ma minunez sau sa lacrimez. Ecourile acestor clipe perfecte inca se aud in sufletul meu.