romanul neterminat...

La o pauza de ceai o sa va povestesc astazi despre o carte mai putin obisnuita - "Familia Watson", inceputa, dar neterminata de Jane Austen.

Am indragit intotdeauna romanele lui Jane si am admirat-o pentru stilul original in care a descris societatea engleza a inceputului de secol XVIII. Drama femeilor britanice care nu aveau dreptul sa-si aleaga destinului, nu aveau drept de mostenire si de multe ori nici dreptul de a se intretine. Jane a trait inaintea vremurilor, a refuzat compromisul, a spart tipare. A reusit sa publice patru romane in timpul vietii si doua i-au fost publicate postum cu acelasi succes.

Unul dintre romanele ei a fost inceput si a ramas neterminat. Nu a mai avut puterea sa-l continue dupa moartea tatalui sau, care a afectat-o profund. E usor sa-ti dai seama de ce dupa lecturarea primelor capitole; destinul familiei Watson pare foarte asemanator cu al familiei Austen. Probabil ca dupa moartea tatalui ei, nu a mai putu relua lucrul la acest roman si l-a lasat neterminat exact in momentul in care tatal eroinei se afla pe patul de moarte. Totusi, Jane i-a povestit surorii sale, Cassandra despre cum ar fi gandit actiunea romanului. Astfel ca, dupa moartea lui Jane, o nepoata a incercat sa termine firul intrerupt al povestii, sub titlul "Sora cea mica".

De-a lungul timpului au fost si alti temerari care au incercat sa termine acest roman. Versiunea despre care va povestesc ii apartine lui Merryn Williams si are actiunea destul de asemanatoare cu ce gandise nepoata lui Jane pentru destinul personajelor, asa cum recunoaste si autoarea. Desigur, e usor de observat ca stilul nu fusese suficient prelucrat de Jane, care se stie ca isi rescria continuu romanele inainte de a se hotari sa le considere finale, iar Merryn nu reuseste sa egaleze rafinamentul fara cusur al scrierilor lui Jane. Romanul merita totusi citit pentru ca este diferit de celelalte si pentru ca trateaza mai serios ca oricand problema statutului femeii in Anglia secolului XVIII. Iar faptul ca generatia de scriitori moderni care s-au lasat sedusi de tentatia finalizarii acestui roman nu a reusit sa se ridice la nivelul autoarei, nu face decat sa scoata mai mult in evidenta un talent greu de egalat. De aceea mi se pare nedrept ca acest roman poarta semnatura lui Jane Austen, pentru ca nu ii apartine in totalitate si cred ca nici ea nu ar fi fost de acord sa fie publicat astfel.

Nu am scris nimic despre actiunea romanului, pentru ca in cazul de fata mi s-a parut mai putin important sa scriu despre asta. Daca va veti incumeta totusi sa lecturati aceasta carte interesanta, veti regasi cu placere teme comune abordate in celelalte romane ale ei - "Sense and Sensibility", "Pride and Prejudice" si o tenta usoara de "Mansfield Park". Singura nota aparte o face senzatia de antipatie totala fata de aristocratie, care in cazul de fata ramane "cu nimic", spre deosebire de celalte romane, in care eroinele isi gasesc parteneri cu blazon si cu stare. Este ca si cum in "Mandrie si prejudecata" dl. Collins, parohul (si varul lui Elizabeth) s-ar dovedi un om deosebit, cu suflet bun si educatie aleasa, iar Elizabeth s-ar lasa cucerita mai degraba de aceste calitati, respingand ingamfarea sutpida a dlui Darcy, care in cele din urma ar ascunde snobism si prostie.