Gonind spre servici prin traficul nebun de Bucuresti, m-am lasat purtata de o stare de bine, de energie pozitiva (in ciuda perioadei gri prin care trec) si nu mi-am putut opri gandul ca de fapt nu cred ca exista ceva atat de romanesc cum e Martisorul. Daca e ceva care sa fie doar al nostru al romanilor si sa nu-l mai gasesti in alta parte in lume, atunci asta e sarbatoarea Martisorului.
Este atat de frumos si de pur snuruletul impletit din fir alb si fir rosu, incat a strabatut mileniile, din timpuri stravechi si chiar daca talismanele se schimba odata cu moda si timpurile, snurul impletit alb-rosu a ramas mereu acelasi si la fel de valoros de la o generatie la alta.
Sa ne bucuram deci - a venit in sfarsit primavara!
Multumesc Motanilor pentru MARTISOARE! :)
RăspundețiȘtergereAzi m-au întrebat toti colegii :"ce reprezinta CHESTIA aia cu snur alb si rosu de pe reverul sacoului tau?" si...le-am expicat tare mândra! Într-adevar, obiceiul e pur românesc :)
Cu mare placere, Carmen! Ne bucuram ca v-au placut :)
RăspundețiȘtergere