poza de miercuri

Gata curatenia de Pasti?
Cleaning up for Easter...

omagiul muzicii in pictura lui Alexandru Darida

Am fost impresionata de pictura lui Alexandru Darida. Aceeasi paleta de culori, la fel de proaspata de fiecare data, te incanta inepuizabil cu mii de fatete. Am citit ieri in ziare ca isi va expune lucrarile si la Chicago.

o raza de soare intr-o duminica ploioasa de Florii

O dimineata sub semnul frumosului si al muzicii, in ciuda ploii de afara si a unei... pene de cauciuc care era gata-gata sa ne intoarca din drumul pe care pornisem in dimineata de Florii - Ateneul Roman.
Cladire emblematica pe harta Bucurestiului, Ateneul Roman are o poveste frumoasa, cu oameni destoinici si iubitori de arta - bucurestenii inceputului de secol XX. Caci nu e roman sa nu stie de vorba "Dai un leu pentru Ateneu", asa cum suna indemnul la contributia obsteasca pentru strangerea fondurilor necesare construirii lacasului care acum adaposteste Filarmonica George Enescu.
Iata si plimbarea noastra din duminica Floriilor:

Si o mica bijuterie lirica a corului Symbol:

o intamplare...

Ne apropiem de sarbatorile Pastelui si, cu atat mai mult in perioada asta, bunii crestini se lasa purtati de instinctele de generozitate si iubire a aproapelui.

Si iata-ma indreptandu-ma spre birou luni dimineata, o dimineata racoroasa de martie, cu gandurile pline de grijile zilei, care par sa creasca pe masura ce ma apropii de intrarea in cladirea de birouri in care se fauresc si se naruiesc visele carieristice :)
Mai am cativa pasi pana la usa, cand ma aud strigata "Stimata doamna, nu va suparati... Am o rugaminte la dumneavoastra..." A fost ceva in vocea aceea care m-a facut sa ma intorc sa vad cine-mi vorbeste. Un tanar pe la 20 de ani, blond, cu o constitutie mai degraba firava, imbracat ca orice tanar de varsta lui. "Sunt student la Psihologie ("Yeah, right!" imi spun zambind in gand) si stiu cum e... ca lumea nu prea raspunde la astfel de rugaminti... dar am ramas cu motocicleta in pana si nu mai am bani de benzina si trebuie sa ajung la Brasov pana diseara" ("Da, sigur, vezi sa nu te cred!" imi zic in gand cu o unda de dispret blazat). Imi si spune cat l-ar costa benzina. Inainte sa-mi zic din nou in gand "Cauta-ti fraierul in alta parte!" ma uit in ochii lui si il intreb "Si unde iti este motocicleta?" Imi raspunde foarte repede, cu o mima care fie este, fie imita foarte bine sinceritatea, sustinandu-mi privirea "Este langa Polizu, pe niste stradute mai in spate. Va rog sa ma credeti, ca nu va mint!" si-mi spune ca macar jumatate din bani daca i-as da, ar putea face o parte din drum. Ca un bun crestin, scot din geanta aproape jumatate din suma ceruta si i-o dau. Imi multumeste, dar ma roaga in continuare "Daca tot ati facut acest gest si credeti-ma ca sunteti singura care a raspuns apelului meu, va rog sa ma ajutati cu suma minima de care v-am spus ca am nevoie. Stiti cum e lumea si nimeni nu mai ajuta pe nimeni..." Deja nu mai stiam ce sa cred! Mi-am zis, tot ca un bun crestin, sa mai completez cu ceva donatia, dar in acelasi timp ascultand de acea parte din mine care imi tiuia in ureche "Esti o mare fraiera! Opreste-te aici!" I-am completat totusi donatia si i-am spus apoi i-am dat deja destul de mult si ca mica suma de care mai are nevoie i-o poate da altcineva. A mai incercat o data sa ma lamureasca, dar deja nu am mai suportat si am plecat de langa el spunandu-i ca terbuie sa aiba incredere ca mai sunt si alti oameni generosi.

In cele din urma nu am mai simtit satisfactia ca am facut un bine si mi-am facut procese de constiinta ca am fost fraierita si poate ca de fapt nu am facut altceva decat sa-i asigur tanarului urmatoarea doza de droguri...

miercuri...doar cateva cuvinte

Viata e asa de incalcita cateodata...

miercuri... fara cuvinte

arome rosii

Aroma lui puternica imi inunda simturile; mireasma lui ma poarta cu gandul la nesfarsitele taramuri calcate de pasul greoi al elefantilor si la apele decorate cu penele roz ale pasarilor flamingo. Isi trage seva din pamantul rosiatic mangaiat de apusul soarelui infierbantat.

Incalzit de soarele atotstapanitor, calit in solurile aride care l-au invatat sa-si conserve energia, pomisorul rosu a fost transformat de om in ceai - rooibos (in olandeza - ceai rosu). Il savurez cu placere, pentru ca aroma unica imi transmite din increderea lui in propriile forte si din tenacitatea supravietuitorului.
Crescut intr-o arie restransa, la poalele Muntilor Cederberg si in West Cape din Africa de Sud, ceaiul rosu a devenit rapid o vedeta in intreaga lume. Fermentatia ii da culoarea rosiatica, pentru ca in realitate vorbim de o tufa cu funze lungi si verzi.

Despre binefacerile ceaiului rosu s-au scris multe, dar trebuie sa recunosc ca am aflat despre ele multa vreme dupa ce am fost sedusa de aroma lui. Continutul foarte mic de teina, proprietatile antioxidante cu care mai rivalizeaza doar ceaiul verde, numarul mare de minerale, l-au facut recunoscut in tratarea multor afectiuni.
Si care ceai poate fi mai bun pentru acest inceput de primavara? Sa lasam in urma aromele de scortisoara si mar copt ale ceaiurilor de iarna care ne incalzesc de sarbatori si sa ne intarim sistemul imunitar cu seva pamanturilor africane.
Imi place sa-l beau simplu, asa cum beau orice ceai, insa am descoperit de curand cateva amestecuri de rooibos care sunt delicioase cu lapte si putina miere, asa cum se recomanda sa servesti orice ceai rosu.
"Casa de ceai" are cateva sortimente de mare rafinament:
Farmer's Love combina ceaiul rosu cu papaya, banana, coji de protocala, petale de floarea soarelui si frunze de coacaz
Tiramisu & Truffle este un amestec citadin de rooibos, bucati de mar, morcov, ciocolata, migdale prajite si stelute de cacao

Mmmmm! Ma duc sa-mi pregatesc un ceai de primavara...

meritau sa traiasca

Am urmarit cu tristete zilele acestea evolutia in cazul Ramonei Cîciu, mama a doi gemeni, care a sucombat la servici in timpul programului.
Mi-am amintit si cum s-a stins cu cativa ani in urma, singura si uitata, cu dosarele de la servici in brate, Raluca Stroescu, o tanara care a pus termenele de la munca mai presus de sanatatea si de viata sa personala.



E pacat ca trebuie sa se intample asa ceva ca sa ne uitam un pic in jur si sa recunoastem ce se intampla. Angajatorii sustin ca le-au asigurat toate conditiile si probabil ca asa este. Colegii sparg tacerea si sustin ca incarcarea si atitudinea managerilor genereaza stresul pe fondul caruia apar suferintele fizice care te rapun fara sa-ti dai seama. Cu siguranta au si ei dreptate. Si atunci, cine este de vina? Cei care imping limitele in numele rentabilitatii sau cei care nu-si dau seama ca trebuie sa se opreasca inainte sa fie prea tarziu?
Lucrez de 13 ani intr-o multinationala (de multe ori imi spun ca poate e prea mult!) si am cunoscut in cateva randuri cele doua fete ale medaliei. De aceea, deplang soarta celor doua angajate model. Si mai mult deplang faptul ca lucrurile nu se schimba sau poate ca mai trebuie sa moara alte femei ca sa se schimbe ceva.

pentru miercuri... culori in loc de cuvinte

un cadou de 8 Martie

Ne-am bucurat weekend-ul acesta de cadoul de 8 Martie. Sambata, fetele din familia noastra au savurat proaspat lansatul "Alice in Tara minunilor", in 3D.Am patruns impreuna cu Alice intr-o lume de vis, in care mare parte din personaje ne erau cunoscute din copilarie. Dar ca si Alice in aceasta viziune a lui Tim Burton, parca stiam ca am mai fost pe-acolo. Alice are 20 de ani si foarte putine sanse de a-si hotari singura destinul. Si pentru ca se afla in impas, nu vrea sa i se mai spuna ce sa faca, dar nici nu stie cum sa-si apere punctul de vedere, ia o mica pauza la indemnul Iepurelui alb. Revine in Tara minunilor si afla ca toti o cautau pentru a-i salva de sub tirania Reginei de cupa. Numai ca este ea sau nu acea Alice de care au cu totii nevoie? La inceput se pare ca nu, dar pe parcurs descopera in ea acele calitati care o ajuta sa devina cea care poate hotari destinul taramului vrajit. Si astfel "regasita", revine in lumea reala pregatita sa-si asume propriul destin si sa-si urmeze visele. Ce film mai bun ne puteam dori de 8 Martie? :) Un singur lucru ii pot reprosa regizorului; o tendinta de hollywoodizare in a doua parte a filmului, care aduce prea mult cu Narnia sau Busola de Aur.
Insa filmul a fost un festin vizual si actoricesc - Johnny Depp minunat in rolul Palarierului; de pisica de Cheshire ne-am indragostit toate (vocea lui Stephen Fry), iar Regina de cupa a fost interpretata impecabil de Helena Bonham-Carter. Pentru o clipa am dat timpul inapoi si am fost din nou copil. Va recomand sa incercati si voi; este foarte relaxant.

La multi ani

Tuturor prietenelor si celor care-mi "calca pragul" zilele acestea le urez La multi ani! Si le ofer un buchet virtual de flori. Afara ninge si e viscol, dar in sufletele noastre zilele acestea este primavara.

matematica Oscarurilor

Iata ca, la cateva ore dupa postarea despre Oscaruri, avem si lista castigatorilor. Dupa ce am vazut aseara "Hurt Locker", nu ma surprinde ca a fost marele castigator la cel mai bun film, cea mai buna regie si cel mai bun scenariu original. O femeie care regizeaza un film de razboi si castiga atatea premii este o realizare cu adevarat remarcabila. Well done!
Sandra Bullock a reusit trei performante cu cele trei filme in care a jucat anul trecut: de box office (cu "The Proposal"), o Zmeura de aur (in "All about Steve") si Oscarul (pentru "The Blind Side"). Un 3 in 1 care arata ca actorii mai joaca si pentru bani intre doua filme in care isi folosesc la maxim talentul. Sandra este o actrita foarte populara, insa de multe ori alegerile sale nu au fost cele mai inspirate.
Sunt sigura ca nominalizarea i-a deschis lui Carey Mulligan drumul spre acest trofeu; are suficient talent sa-l castige, doar ca nu acum.
Jeff Bridges a primit in sfarsit trofeul care ii lipsea din palmares si nu pentru ca n-ar fi avut alte ocazii in trecut. Am vazut trailerul lui "Crazy Heart" si abia astept sa-l vad.
Una peste alta, balanta a revenit in tabara americana, dupa cativa ani in care europenii (englezi si spanioli) se instaurasera binisor in fruntea Oscarurilor. Anul acesta Christoph Waltz a fost europeanul care a triumfat la Oscaruri.
All in all, nu au fost surprize prea mari la aceasta editie. Iar ceea ce a fost premiat la BAFTA pentru cel mai bun film, regie si scenariu original, iata ca a primit recunoasterea si la Oscar. Deci matematica a fost simpla de aceasta data: 1+1=2.

si acum... in sfarsit despre Oscar

Pentru ca sunt o cinefila declarata, desi nu totdeauna suficient de constiincioasa, am urmarit filmele si actorii intrati in cursa pentru cel mai ravnit trofeu in cinematografie. Am avut sansa sa vad Avatar, Julie & Julia, Blind Side, Hurt Locker, iar din Inglorious Basterds doar fragmente.
Avatar este un film cu totul deosebit, in stilul grandios al lui James Cameron, insa asa cum Titanicul nu a reusit sa ia trofeul la vremea lui, mi-e teama ca si Avatar va avea aceeasi soarta. Asa ca probabil sansele ii raman lui Hurt Locker.
Batalia dreapta pentru cea mai buna regie cred ca ar trebui sa se poarte intre Quentin Tarantino si Kathrin Bigelow. M-as bucura ca o femeie sa castige in sfarsit trofeul pentru aceasta categorie, dar mi-ar parea rau pentru Tarantino.
Pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal, sansele par a fi ale Sandrei Bullock, care a luat un Glob de aur pentru rolul sau in "Blind Side", insa nu trebuie sa neglijam talentul deosebit al mai tinerei actrite britanice Carey Mulligan (in "An Education") rasplatita cu un trofeu BAFTA la aceasta categorie.
Pentru cel mai bun actor in rol principal, batalia se duce intre Jeff Bridges si Colin Firth. Ii indragesc foarte mult pe amandoi; au dat tot ce-i mai bun in ei pentru aceste roluri. Colin a castigat deja BAFTA pentru acest rol, asa cum si Jeff Bridges a castigat un Golden Globe. Aceeasi situatie ca in cazul actritelor nominalizate pentru rolurile principale - britanicii au luat BAFTA, americanii au luat Globul de aur. Oarecum firesc :)
Ceremonia a inceput deja la ora tarzie la care incerc sa ghicesc cine va castiga si cum nicio televiziune de la noi nu a preluat transmisiunea, voi verifica dimineata la prima ora cum au fost impartiti sortii.

primavara se joaca cu noi

Primavara se joaca cu noi "de-a v-ati ascunselea". Dar noi nu prea avem chef de joaca.
Saptamana trecuta ne bucuram de ghioceii infloriti in gradina.Iar in weekend-ul asta am avut parte de zapada. Sambata a fulguit toata ziua, pe seara ningea in toata regula si iata ce priveliste aveam duminica dimineata la fereastra:Cum sa facem sa iesim invingatori? Sa incercam cu ceva rabdare si o doza buna de optimism :)

4 martie in memoria noastra

Este ziua in care un cutremur devastator a zguduit Romania - 7,3 pe scara Richter. Se intampla in 1977.

Eram copil pe vremea aceea si locuiam in Buzau, dar n-am sa uit niciodata clipa cand mama m-a smuls din pat si m-a tinut in brate sub tocul usii de la dormitor; priveam pe geam la blocurile turn de vizavi si nu intelegeam de ce le vad clatinandu-se. Mi s-a parut ca a durat foarte mult si-mi parea bine ca mama era cu mine. La scoala nu invatasem nimic despre cutremure.
Panica, pagube prin casa, tata ranit in cioburi pe drumul spre dormitorul fratelui meu, fratele meu dezgropat din mormanul de carti care cazusera din biblioteca, frica de a ne mai culca in noaptea aceea... Am scapat cu bine din acel cutremur, insa pentru multi altii a insemnat sfarsitul. Sa nu mai ai familie, sa nu mai ai casa, sa te impaci cu gandul ca asa a dat Dumnezeu. In Bucuresti multe cladiri vechi nu a fost construite sa reziste la cutremure si asa i-am pierdut ingropati in propriile locuinte pe Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocanet.
Se construieste mai solid in Bucuresti de-atunci, insa dupa cutremurul devastator de saptamana trecuta din Chile, nu pot sa nu ma intreb - noi bucurestenii suntem mai pregatiti acum decat in '77 sa facem fata unui cutremur de aceeasi magnitudine?

pentru miercuri.. fara cuvinte

arta care ne surprinde

Nu pot sa nu remarc povestea romanului care nu a renuntat la impulsul sau artistic si dupa o existenta zbuciumata si nesigura, traita in pragul saraciei, isi vede in sfarsit recompensat efortul artistic cu o expozitie organizata tocmai la Paris. Ion Barladeanu, la cei 63 de ani ai sai si-a expus lucrarile si la Londra si a ajuns sa le vanda cu 3000 de euro bucata.

Ca de obicei, promovat mai intai in strainatate si mult mai tarziu la noi in tara, poate ca nu s-ar fi scris despre el in presa romaneasca avida de senzational, daca - la expozitia de la Paris - Angelina Jolie nu si-ar fi manifestat dorinta sa-l cunoasca. Regizorul Alexander Nanau l-a prezentat intr-un scurt documentar realizat cu HBO Romania - Lumea vazuta de Ion B.
Si nu pot sa nu ma gandesc - daca acest om ar fi trait in ghena blocului meu, l-as fi apreciat asa cum o fac acum cand ii stiu povestea?

daca primavara ar intra intr-o ceasca de ceai...

...ar aduna aroma exotica de ananas cu nostalgia perelor din toamna care a trecut, ar ciupi de ici-de colo bucati de mere, ne-ar face o ghicitoare cu fulgi de morcov si ar arunca in vartejul de gusturi cate o tenta de papaya si mango.
Amestecul vrajit are culoarea razelor timide ale soarelui in primele zile de Martisor. Trebuie sa-l lasi sa se incalzeasca bine in apa fierbinte din cana, ca dupa o iarna lunga. Iar cand dai capacul ceainicului la o parte, inchide ochii si lasa-ti narile se adulmece... Mmmm! Nu esti intr-o gradina proaspat inflorita, ci in fata unei cesti de ceai "Pineapple and Peach" :)
E ca si cum primavara ti-ar da sa-i gusti seva. Eu asa m-am simtit :) Ii multumesc prietenei noastre, Draga, ca mi-a amintit de acest ceai; l-am baut in weekend pregatind martisoare si privind-o pe Maria cum picteaza primavara.

e aici...a sosit

De unde stiu? Nu e niciun secret, o stie toata lumea... si de bucurie, noi fetele prindem in piept un mic talisman si iata ca totul e oficial - a sosit primavara! :)

Gonind spre servici prin traficul nebun de Bucuresti, m-am lasat purtata de o stare de bine, de energie pozitiva (in ciuda perioadei gri prin care trec) si nu mi-am putut opri gandul ca de fapt nu cred ca exista ceva atat de romanesc cum e Martisorul. Daca e ceva care sa fie doar al nostru al romanilor si sa nu-l mai gasesti in alta parte in lume, atunci asta e sarbatoarea Martisorului.

Este atat de frumos si de pur snuruletul impletit din fir alb si fir rosu, incat a strabatut mileniile, din timpuri stravechi si chiar daca talismanele se schimba odata cu moda si timpurile, snurul impletit alb-rosu a ramas mereu acelasi si la fel de valoros de la o generatie la alta.

Sa ne bucuram deci - a venit in sfarsit primavara!