miercuri, 23 septembrie 2009

din nou despre ceai

Pana deunazi, in Bucuresti una dintre manierele cele mai elevate de a bea ceai era sa faci o vizita la Carturesti. Rafturi nesfarsite de carti, CD-uri cu muzica, DVD-uri cu filme si nu in ultimul rand rafturi cu ambalaje cochete de ceai, cesti si tot ce mai ai nevoie pe langa ele. Iar daca pofta e prea puternica, o ceainarie gata sa-ti ofere in cel mai scurt timp lichidul fierbinte si aromat. Din pacate nu fac parte dintre cei rasfatati cu timpul liber de care au nevoie pentru a savura un ceai in timp ce rasfoiesc o carte proaspat achizitionata. De multe ori ma uit cu jind la cei care gusta din plin atmosfera tihnita de acolo. Ceaiul insa incepe sa-i atraga din ce in ce mai mult si pe romani. Desi parintii mei imi povesteau ca in tinerete petrecerile lor se numeau "ceaiuri dansante", romanii asociaza de cele mai multe ori ceaiul cu solutii de medicina alternativa. Iar ceaiul se gasea de regula intr-un singur loc, la Plafar. In ultimii ani insa simt ca romanii au inceput sa-i faca loc ceaiului in tabieturile de zi cu zi.
Saptamana aceasta si presa scrisa pare sa doreasca sa scoata la lumina succesul unor romani care au crezut in afacerile cu ceai. Am citit luni in Forbes despre inspiratia cu care un roman din Orastie a reusit sa reconstruiasca un brand de ceai de succes - Fares. Intitulat mai mult sau mai putin inspirat "Baronul ceaiului", articolul povesteste cum Silviu Socol a stiut sa profite de prabusirea monopolului Plafar. Cu munca, talent managerial si ceva fler de comerciant, el a reusit construiasca o companie profitabila, in timp de Societatea Nationala Plafar se indreapta spre lichidare.
Iar azi am citit in Casa si gradina (revista care mi-a cazut in mana intamplator) un articol despre Madalina Ivascu, o foarte tanara bucuresteanca (21 de ani) care s-a indragostit la prima vedere de magazinul de ceai deschis de Demmer la Cluj si care s-a hotarat sa aduca brandul in Bucuresti - Demmer Teehaus.  Dupa ce am vazut lista lor de ceaiuri (au si variante bio), m-am hotarat ca foarte curand sa-i vizitez in strada Academiei, nr. 9.
Pana atunci, pe langa ceaiul verde in diverse amestecuri, ma rasfat cu ceaiul de Melissa in varianta simpla, desi amestecul englezilor de la Greenfield mi se pare divin, dar este tare greu de gasit (rar gasesti la Ki-life). In plus, incerc sa-mi mentin tonusul psihic cu sunatoare (cam doua cesti pe zi).

Sper ca ceaiul va cuceri din ce in ce mai multi romani si nu doar pentru efectele sale terapeutice. Daca ani de zile nu-mi imaginam ca pot incepe ziua fara o cafea, de patru ani incoace diminetile mele sunt parfumate de aroma ceaiurilor. Mai mult, nu-mi imaginez weekend-urile petrecute la parintii mei fara pauzele in care eu si mama ne intrebam una pe alta "Bei un ceai?". Poate ca romanul nostru va fi mai putin nervos si mai sanatos daca va bea mai mult ceai si mai putina cafea.


6 comentarii:

  1. hei Alina...trebuie ma ma simt in pericol? :-)De la ce varsta apar la bautorii de cafea simptomele mentionate de tine? Glumesc, insa referitor la articolul tau...nu vad nici unmotiv pt. care sa renunt la cafeaua mea de dimineata! si deasemenea trebuie sa spun, nu ma impiedica nimic sa savurez serile cate un ceai!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. recunosc ca am fost exagerata in exprimare. nu este decat efectul binefacerii pe care mi-a adus-o renuntarea la cafea :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Se poate si ceai, si cafea! Nu renunt cu nici un chip la cafeaua mea de dimineata! :(

    A propos, ce fel de ceai este cel din fotografie? Frunzulitele alea imi dau de gindit... hmm... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. nu stiu ce fel de ceai e, dar si pe mine m-a cucerit poza asta. s-ar putea sa arate prea bine ca sa fie si bun ;). il vom sorbi deci din priviri si va fi la fel de bun precum arata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Poza folosita de tine aici, este intitulata in original: Green-tea...Frunzele cred ca sunt doar decor!
    Spre delectare - o adresa deosebit de interesanta (si lunga!):
    http://images.google.de/imgres?imgurl=http://teatropolitan.files.wordpress.com/2009/07/maoufeng.jpg&imgrefurl=http://teatropolitan.wordpress.com/category/guides/&usg=___z35YCXIpKfXiY_4Oi0TUQE-YmA=&h=175&w=350&sz=52&hl=de&start=49&sig2=moMkJBvZ2rNW9uKeMEhoSQ&um=1&tbnid=7bgldlVWFsCKWM:&tbnh=60&tbnw=120&prev=/images%3Fq%3DEmei%2BMaofeng%26ndsp%3D18%26hl%3Dde%26sa%3DN%26start%3D36%26um%3D1&ei=pEPMSunlBKTkmwP60u3SBQ

    RăspundețiȘtergere
  6. Uau, Carmen! Iti raman datoare pentru link-ul asta. Atat de multe de aflat si-atat de putin timp...

    RăspundețiȘtergere