floare de zapada

Sunt in vacanta si chiar daca ma simt sabotata de conexiunea slaba la internet, imi adun resursele de rabdare pentru a mai filtra din gandurile care ma urmaresc de ceva vreme.
N-as fi scris despre ce urmeaza daca nu s-ar fi adunat putin cate putin din fiecare.
Citesc zilele astea un roman captivant despre scrierea secreta (Nu Shu) a femeilor dintr-o regiune izolata a Chinei (Hunan). “Floare-de-Zapada si evantaiul secret” al Lisei See este o bijuterie literara care impleteste cu maiestrie destinele eroinelor sale, descriind cu sensibilitate viata femeilor chineze din secolul XIX, inainte de renuntarea la stravechiul obicei de legare a picioarelor tinerelor fete. Considerate inca de la nastere bune de nimic, cata vreme erau hranite si crescute doar pentru a pleca din casa parinteasca in casa sotilor lor, fetele incearca sa-si accepte destinul, rezervandu-si totusi doar pentru ele scrierea secreta care le permite sa-si dezvaluie adevaratele sentimente.
Am fost uimita sa descopar cat de neinsemnat era statutul femeii chineze intr-o perioada in care femeile se emancipau in Europa. Jane Austen descria cu umor in romanele sale despre lipsa dreptului la mostenire a urmasilor de sex feminin si despre obiectivul suprem al fiecarei fete de a se marita “bine”. Elisabeth Gaskell reusea, in romanul sau “Nord si Sud”, sa aduca pentru prima oara in atentia cititorilor destinele incercate ale muncitorilor in perioada industrializarii. Femeile reuseau incet-incet sa se remarce in toate domeniile. Si pentru asta au muncit din greu, pentru ca nu e usor sa-ti demonstrezi superioritatea intr-o lume a barbatilor.
Politica este ultimul bastion care se cere cucerit de femei. In Europa si in America de Nord s-au facut pasi importanti. Femeile au ajuns in pozitii de Secretar de Stat, Presedinte, Prim-ministru, Cancelar. Chiar si in tari orientale gasim destule exemple. Am evoluat mult de cand lumea barbatilor ne-a socotit demne sa ne exprimam public votul.
Si acum ajung la ce ma bantuie de catava vreme. Mi-ar fi placut sa putem tine si noi pasul cu timpurile moderne. Romancele au demonstrat ca sunt buni manageri si au pus pe picioare afaceri de anvergura. In luma afacerilor criteriile sunt clare. Si chiar daca inca suntem mai prost platite decat barbatii, in ciuda faptului ca este nevoie sa muncim mai mult ca ei pentru a ne fi recunoscuta competenta romancele au reusit sa se impuna in lumea afacerilor.
In mediul nostru politic femeia insa nu a reusit sa se afirme cu adevarat. Ca sa-l parafrazez pe nenea Iancu – de ce sa n-avem si noi o Hilary Clinton a noastra sau o Angela Merkel sau macar o Indira Ghandi? De cate ori o femeie cu potential a ajuns in lumina reflectoarelor in politica, a fost rapid detronata. E suficient un singur exemplu – Mona Musca. Ce se intampla acum este o comedie in nu-stiu-cate acte in care femeile sunt in acelasi timp marionete si carne de tun. Ma refer la ultimele scandaluri din guvernul nostru mioritic in care au fost promovate femei fara consistenta, care acum au devenit carne de tun. Si sa nu te enervezi pe barbati? Cum dom’le, se cearta Geoana, Boc si Basescu si sunt puse la zid rand pe rand – Monica Ridzi, Elena Udrea si Ecaterina Andronescu? Sa fie clar, nu simpatizez cu niciuna dintre ele; am spus deja ca nu le consider o valoare. Dar ce, pana acum nu se comiteau nereguli? A fost furata acum prima oara tara de bani? Acum nu zic ca o fi vreo conspiratie, dar mai trebuie si noi sa evoluam. Cu femei de “succesuri” de tipul Elenei Basescu nu vom ajunge acolo unde am merita sa fim :(