Mi-am amintit si cum s-a stins cu cativa ani in urma, singura si uitata, cu dosarele de la servici in brate, Raluca Stroescu, o tanara care a pus termenele de la munca mai presus de sanatatea si de viata sa personala.
E pacat ca trebuie sa se intample asa ceva ca sa ne uitam un pic in jur si sa recunoastem ce se intampla. Angajatorii sustin ca le-au asigurat toate conditiile si probabil ca asa este. Colegii sparg tacerea si sustin ca incarcarea si atitudinea managerilor genereaza stresul pe fondul caruia apar suferintele fizice care te rapun fara sa-ti dai seama. Cu siguranta au si ei dreptate. Si atunci, cine este de vina? Cei care imping limitele in numele rentabilitatii sau cei care nu-si dau seama ca trebuie sa se opreasca inainte sa fie prea tarziu?
Lucrez de 13 ani intr-o multinationala (de multe ori imi spun ca poate e prea mult!) si am cunoscut in cateva randuri cele doua fete ale medaliei. De aceea, deplang soarta celor doua angajate model. Si mai mult deplang faptul ca lucrurile nu se schimba sau poate ca mai trebuie sa moara alte femei ca sa se schimbe ceva.
Înfiorator! si se întâmpla tot mai des peste tot!
RăspundețiȘtergereLa mine în birou, saptamâna trecuta, un proiectant (care detine si actiuni ale firmei, alaturi de cei doi sefi)nu a mai vazut! pur si simplu nu a mai vazut nimic si a avut probleme de exprimare si echilibru. A fost chemata salvarea si a fost internat imediat. I s-au facut tot felul de radiografii si analize, a fost un accident cerebral superficial...dupa 4 zile a fost externat si a si venit la serviciu!
Are peste 100 ore suplimentare si 15 zile de concediu de odihna de anul trecut! Dar considera ca fara el cade firma! Si probabil în ambitia lui exagerata a dorit sa ne dea, noua, angazatilor, un exemplu de devotament!Cine este de vina?! Eu spun ca fiecare trebuie sa fie constient ca nu a venit pe lumea asta cu "piese de schimb"! fiecare trebuie sa fie în stare sa-si cunoasca si accepte limitele! Nu doar SEFII sunt de vina!
Infiorator! Cand devii "workaholic" cred ca nu-ti mai dai seama ce sacrifici si, mai rau, iti inchipui ca e bine ce faci. Tragi de tine, fie pentru prestigiu, fie pentru un ban in plus, fie pentru ca ti-e teama ca-ti poti pierde jobul si ti se pare ca asta e singura cale. Realitatea e insa ca iti distrugi sanatatea si iti anulezi viata personala si sociala. Mai trist in Romania este ca nu prea exista alternative :(
RăspundețiȘtergere