din nou acasa

De aseara suntem in sfarsit acasa, la Bucuresti. Am parasit luni dimineata Augsburgul, cu lacrimi in ochi la despartirea de prietenii dragi de acolo, iar luni seara am ajuns in Arad, unde am facut o escala de doua nopti la unchiu' Mircea si ne-am odihnit inainte de a da piept cu soselele supra-aglomerate ale patriei. Ploaia a plecat odata cu noi din Augsburg si am mers in urma ei pana la Arad. Din pacate, cum se intampla de obicei, nu a trecut Carpatii, iar in Bucuresti am regasit azi canicula de care am fugit acum doua saptamani.

Incerc sa descalcesc amalgamul de ganduri, amintiri, emotii si caut firul cu care voi incepe sa impletesc povestea scurtei noastre vacante. Se spune ca e bine sa fii atent cu ceea ce-ti doresti, caci s-ar putea sa primesti din plin. Ei bine, pentru ca noi am fugit de canicula, am avut parte de zile racoroase si ploioase, dar nu ne-am plans si ne-am ajustat planurile astfel incat sa profitam de ceea ce se putea in conditiile date.

Am gasit cazare foarte buna langa Geneva, dar in partea franceza, in comuna Ferney-Voltaire, care numai a comuna nu arata (in acceptiunea noastra, desigur :)). Are o poveste foarte interesanta, legata de marele Voltaire, desigur, dar despre asta mai tarziu, cand ii va veni vremea.

Calatoria noastra a insemnat 5900 km parcursi in 13 zile, 9 orase vizitate in 3 tari si peste 2000 de fotografii.





Si pentru ca saptamana trecuta sufletul rebel a fost Ozzy Osborne, am incheiat calatoria noastra pe ritmurile sale "Mama, I'm Coming Home". Dar povestea mea e abia la inceput :)



Va urma...