Punctele de suspensie din titlu sunt clipele in care am ramas pe ganduri cand am aflat vestea acordarii Premiului Nobel pentru Pace presedintelui Barack Obama. Primul impuls a fost sa vad cine a mai fost nominalizat si am aflat ca nominalizarile de anul acesta au fost un record ca numar: 172 de persoane si 99 de organizatii. Lista nominala insa va fi disponibila abia in 2059, pentru ca regulamentul nu permite dezvaluirea acestei informatii timp de 50 de ani. Asa incat, foarte posibil sa nu aflu vreodata cu cine "a concurat" presedintele Obama.
Anul trecut premiul a fost acordat presedintelui Finlandei pentru rolul de mediator in cateva conflicte. Anul acesta nici mai mult nici mai putin proaspatului ales presedinte american. Devin rautacioasa si intreb - o fi acesta vreun soi de concurs de frumusete pentru presedinti? I-am laudat pe americani ca au votat fara retineri un presedinte de culoare si am admirat discursurile candidatului democrat si am fost mai ingaduitoare cu micile sale gafe in postura de presedinte decat am fost dispusa sa fiu fata de G. W. Bush. Si totusi, acest premiu mi se pare prea mult si prea devreme.
Si ajung sa ma intreb - unde sunt vremurile cand erau premiati oameni ca Maica Tereza, Martin Luther King, Albert Schweitzer, Dal (n-am reusit sa-i retin niciodata numele, dar povestea ei nu se uita usor) sau Desmond Tutu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu