E inca greu de acceptat ca a venit toamna. Acum o saptamana petreceam un weekend insorit la marginea Bucurestilor, iar weekendul ce-a trecut ne-am murat in ploaie si in frig. Si totusi saptamana a inceput sub semnul soarelui si vremea pare sa se incalzeasca zilele acestea. Iar eu ma gandesc la tinuturile din emisfera sudica, ce se pregatesc de vara. Dar numai gandul va ajunge acolo si amintirile unui dans pe care l-am descoperit acum un an pe strazile Lisabonei. Un amestec ciudat, dar fermecator de ritmuri de samba si acrobatii ce amintesc de dansurile africane - capoeira. Pana si cuvantul parea desprins dintr-o alta lume. Ma gandesc la capoeira si e din nou soare si cald.
Dansul este atat de popular, incat exista cluburi peste tot in lume si chiar campionate. N-am reusit sa aflu de vreun club in Bucuresti... desi mi-ar fi placut sa descopar ca exista si alti iubitori de capoeira suficient de pasionati pentru a infiinta un club.
Si uite-asa, la urmatorul vanticel de toamna sau ploaie mocaneasca, ma voi lasa purtata de ochii mintii, pe
ritmuri de capoeira, spre taramuri scaldate de soare.
intr-adevar, uneori toamna e greu de acceptat, vara trece totdeauna parca prea repede, neasteptat...
RăspundețiȘtergere