Joi, 24 februarie, dupa mai multe luni de amanari naveta spatiala Discovery si-a inceput ultima misiune in spatiu. Norocosii calatori dintr-un avion pe ruta Orlando, FL - Richmond, VA au reusit sa filmeze lansarea "de la inaltime", cu un iPhone. Si culmea e ca toate acestea nu s-ar fi intamplat daca avionul nu ar fi plecat in cursa cu doua ore intarziere. Clipul a facut furori saptamana asta peste tot in lume, asa ca il voi pastra in "cutiuta mea cu lucruri pretioase".
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
duminică, 27 februarie 2011
iarna incapatanata
A contiuat sa ninga si in aceasta dimineata :( Iarna pur si simplu nu vrea sa plece! A tras cortina pufoasa de nori peste soare si isi face de cap prin curte cu fulgii de zapada, care alearga nestingeriti incoace si-n colo, ca si cum ei ar stapani pamantul. Oare surata iarna nu-si da seama ca e deja desueta?
sâmbătă, 26 februarie 2011
goana dupa... Oscar
O singura zi ne mai desparte de faimoasa Gala de decernare a Premiilor Oscar. Cu mic cu mare, crema lumii filmului se va strange la Hollywood pentru o seara care promite sa fie altfel decat pana acum. Toaletele sunt deja probate, bijuteriile rezervate, speranta da tarcoale fiecarui nominalizat.
Daca ma intrebati cu ce am ramas de la editia trecuta, n-as avea prea multe de spus... prezentatorul a facut multe glume acide, foare acide, incat te intrebai de cand isi face Hollywoodul antireclama... Apoi multe-multe momente video de prezentare, care au lungit prea mult spectacolul. Partea frumoasa a fost totusi sa-i vad castigand pe Sandra Bullock (The Blind Side), Jeff Bridges (Crazy Heart) si prima femeie regizor premiata - Kathryn Bigelow pentru "The Hurt Locker", un film neasteptat de bun si neasteptat de premiat. Nu ca la Oscar nu s-ar premia filme bune, dar nu pot sa uit ca am lacrimat pentru marii perdanti - "Avatar" a lui James Cameron si "Inglourious Basterds" al lui Quentin Tarantino.
Dar editia din acest an propune si ea filme bune si mai mult decat atat atat, promite sa ofere o altfel de gala. In primul rand prezentatorii, caci da, vom avea doi prezentatori, amandoi tineri, amandoi talentati si de aceea nominalizati: James Franco, 32 de ani (nominalizat pentru cel mai bun actor in "127 hours") si Anne Hathaway, 28 de ani (nominalizata in 2009 pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Rachel getting married").
Asa ca voi astepta cu nerabdare rezultatul votului membrilor Academiei de anul acesta. Ma astept la o oarecare diferenta fata de premiile BAFTA, ca intotdeauna. Britanicii judeca filmele diferit fata de confratii lor de peste ocean. Ma astept ca "True Grit", "The Social Network" si "127 Hours", toate productii 100% americane, sa primeasca mai multa recunoastere. Sau poate nu? Cineva trebuie sa si piarda :( Ah, si mai sper totusi ca britanicul Christian Bale sa castige statueta pentru cel mai bun actor in rol secundar (The Fighter). O merita! Mai avem o zi de asteptat pana la aflarea castigatorilor. Ma rog, cu diferenta de fus orar probabil ceva mai mult...
In Romania nu vom avea parte de o transmisiune in direct a Galei, dar sper ca macar HBO sa o difuzeze inregistrata, ca sa pot savura si eu momentele de glorie ale castigatorilor.
Daca ma intrebati cu ce am ramas de la editia trecuta, n-as avea prea multe de spus... prezentatorul a facut multe glume acide, foare acide, incat te intrebai de cand isi face Hollywoodul antireclama... Apoi multe-multe momente video de prezentare, care au lungit prea mult spectacolul. Partea frumoasa a fost totusi sa-i vad castigand pe Sandra Bullock (The Blind Side), Jeff Bridges (Crazy Heart) si prima femeie regizor premiata - Kathryn Bigelow pentru "The Hurt Locker", un film neasteptat de bun si neasteptat de premiat. Nu ca la Oscar nu s-ar premia filme bune, dar nu pot sa uit ca am lacrimat pentru marii perdanti - "Avatar" a lui James Cameron si "Inglourious Basterds" al lui Quentin Tarantino.
Dar editia din acest an propune si ea filme bune si mai mult decat atat atat, promite sa ofere o altfel de gala. In primul rand prezentatorii, caci da, vom avea doi prezentatori, amandoi tineri, amandoi talentati si de aceea nominalizati: James Franco, 32 de ani (nominalizat pentru cel mai bun actor in "127 hours") si Anne Hathaway, 28 de ani (nominalizata in 2009 pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Rachel getting married").
Asa ca voi astepta cu nerabdare rezultatul votului membrilor Academiei de anul acesta. Ma astept la o oarecare diferenta fata de premiile BAFTA, ca intotdeauna. Britanicii judeca filmele diferit fata de confratii lor de peste ocean. Ma astept ca "True Grit", "The Social Network" si "127 Hours", toate productii 100% americane, sa primeasca mai multa recunoastere. Sau poate nu? Cineva trebuie sa si piarda :( Ah, si mai sper totusi ca britanicul Christian Bale sa castige statueta pentru cel mai bun actor in rol secundar (The Fighter). O merita! Mai avem o zi de asteptat pana la aflarea castigatorilor. Ma rog, cu diferenta de fus orar probabil ceva mai mult...
In Romania nu vom avea parte de o transmisiune in direct a Galei, dar sper ca macar HBO sa o difuzeze inregistrata, ca sa pot savura si eu momentele de glorie ale castigatorilor.
vineri, 25 februarie 2011
privind cum ninge...
Ninsoarea din seara asta ne-a coplesit. A nins toata ziua, dar s-a dezlantuit mai tare spre seara, ca si cum iarna ne-ar arata ca nu se grabeste sa ne paraseasca. Greu de crezut ca marti e 1 Martie.
suflet rebel - 5
Pentru ca astazi e vineri... For those about to rock, we salut you!
Probabil ca unii dintre voi stiu deja despre cine este vorba. Pentru cei care nu stiu, va voi mai tine pret de cateva cuvinte in suspans. Eram pustoaica pe vremea cand ma tineam ca o codita de fratele meu mai mare cand mergea la petreceri (prin anii '80). Cu acordul parintilor, desigur :) Cel mai mult imi placeau petrecerile unde se asculta Queen, dar si o formatie mai sonora decat Queen, la care toata lumea (inclusiv eu) o lua razna cand ii asculta. Este probabil unul dintre putinele grupuri rock care au rezistat continuei schimbari de membri, de la solist la percutionist. Singurele constante au fost fratii fondatori, scotieni emigrati in Australia impreuna cu familia la inceputul anilor '60: Malcolm si Angus Young. Ei sunt cei care au tinut viu pana azi spiritul AC/DC. Ma amuza cum le spuneau fratele meu si prietenii sai: "Acca Dacca", dar asa ii alinta australienii.
Cand asculti AC/DC nu poti sta pe loc, iar mintea o ia razna intr-o frenetica descatusare de ritmuri si sunete. Iti vine sa o iei la topaiala si sa te prefaci ca ciupesti chitara, ca Angus Young. Probabil ca cea mai faimoasa piesa a lor este "Thuderstruck"
Totusi, mie-mi place foarte mult "Let there be rock" in versiunea originala cantata de Bon Scott.
"In the beginning
Back in nineteen fifty five
Man didn't know 'bout a rock 'n' roll show
'N all that jive
The white man had the schmaltz
The black man had the blues
No one knew what they was gonna do
But Tschaikovsky had the news, he said
Let there be light, and there was light
Let there be sound, and there was sound
Let there be drums, there was drums
Let there be guitar, there was guitar, ah
Let there be rock"
Tragedia ii loveste la 19 februarie 1980 si, ca in cazul Led Zeppelin, Bon Scott este gasit mort in masina lui dupa o noapte in care a abuzat de alcool. Viitorul grupului parea sumbru, insa incurajati de parinti, cei doi frati Young au cautat o noua voce pentru grup si l-au gasit pe britanicul Brian Johnson. Asa s-a nascut faimoasa piesa "Back in Black", un omagiu adus lui Bon Scott si inclusa in primul album lansat in 1980 in noua formula a grupului.
"Back in black
I hit the sack
I've been too long I'm glad to be back
Yes I'm, let loose
From the noose
That's kept me hanging about
I keep looking at the sky
'Cause it's gettin' me high
Forget the herse 'cause I'll never die
I got nine lives
Cat's eyes
Usin' every one of them and running wild"
Asadar povestea lor a continuat cu succes, in ciuda perioadelor in care componenta grupului a suferit modificari. Iar in 2008, Jon Favreau, regizorul filmului "Iron Man" a ales "Back in Black" pentru coloana sonora. Succesul inregistrat si pasiunea lui Jon Favreau pentru AC/DC l-au determinat sa le foloseasca cantecele pentru intreaga coloana sonora a filmului "Iron Man 2" (2010), iar Robert Downey Jr. a tinut sa-i intalneasca personal pentru a-i cunoaste. Albumul "Iron Man 2" a intrat direct pe locul intai in topurile din Marea Britanie anul trecut, chiar daca majoritatea criticilor l-au considerat mai putin creativ si mai mult educativ pentru publicul foarte tanar.
Considerati a fi deschizatori de drumuri ai heavy-metal-ului, desi majoritatea ii clasifica in categoria hard-rock, AC/DC raman o legenda vie, care aduna an de an noi fani in intreaga lume.
"We rock at dawn on the front line
Like a bolt right out of the blue
The sky's alight with the guitar bite
Heads will roll and rock tonight
For those about to rock, we salute you"
Probabil ca unii dintre voi stiu deja despre cine este vorba. Pentru cei care nu stiu, va voi mai tine pret de cateva cuvinte in suspans. Eram pustoaica pe vremea cand ma tineam ca o codita de fratele meu mai mare cand mergea la petreceri (prin anii '80). Cu acordul parintilor, desigur :) Cel mai mult imi placeau petrecerile unde se asculta Queen, dar si o formatie mai sonora decat Queen, la care toata lumea (inclusiv eu) o lua razna cand ii asculta. Este probabil unul dintre putinele grupuri rock care au rezistat continuei schimbari de membri, de la solist la percutionist. Singurele constante au fost fratii fondatori, scotieni emigrati in Australia impreuna cu familia la inceputul anilor '60: Malcolm si Angus Young. Ei sunt cei care au tinut viu pana azi spiritul AC/DC. Ma amuza cum le spuneau fratele meu si prietenii sai: "Acca Dacca", dar asa ii alinta australienii.
Cand asculti AC/DC nu poti sta pe loc, iar mintea o ia razna intr-o frenetica descatusare de ritmuri si sunete. Iti vine sa o iei la topaiala si sa te prefaci ca ciupesti chitara, ca Angus Young. Probabil ca cea mai faimoasa piesa a lor este "Thuderstruck"
Totusi, mie-mi place foarte mult "Let there be rock" in versiunea originala cantata de Bon Scott.
"In the beginning
Back in nineteen fifty five
Man didn't know 'bout a rock 'n' roll show
'N all that jive
The white man had the schmaltz
The black man had the blues
No one knew what they was gonna do
But Tschaikovsky had the news, he said
Let there be light, and there was light
Let there be sound, and there was sound
Let there be drums, there was drums
Let there be guitar, there was guitar, ah
Let there be rock"
Tragedia ii loveste la 19 februarie 1980 si, ca in cazul Led Zeppelin, Bon Scott este gasit mort in masina lui dupa o noapte in care a abuzat de alcool. Viitorul grupului parea sumbru, insa incurajati de parinti, cei doi frati Young au cautat o noua voce pentru grup si l-au gasit pe britanicul Brian Johnson. Asa s-a nascut faimoasa piesa "Back in Black", un omagiu adus lui Bon Scott si inclusa in primul album lansat in 1980 in noua formula a grupului.
"Back in black
I hit the sack
I've been too long I'm glad to be back
Yes I'm, let loose
From the noose
That's kept me hanging about
I keep looking at the sky
'Cause it's gettin' me high
Forget the herse 'cause I'll never die
I got nine lives
Cat's eyes
Usin' every one of them and running wild"
Considerati a fi deschizatori de drumuri ai heavy-metal-ului, desi majoritatea ii clasifica in categoria hard-rock, AC/DC raman o legenda vie, care aduna an de an noi fani in intreaga lume.
"We rock at dawn on the front line
Like a bolt right out of the blue
The sky's alight with the guitar bite
Heads will roll and rock tonight
For those about to rock, we salute you"
joi, 24 februarie 2011
cum am reinventat roata :)
Imi iubesc tare mult laptopul! Este prietenul meu cel mai bun! Imi pastreaza cu grija pozele, muzica preferata, filmele pe care n-apuc niciodata sa le vad, ma conecteaza cu lumea larga... L-am primit cadou de la sotul meu acum vreo 4 ani, un model foarte avansat pentru vremea lui, care includea si cititor de carduri, multa memorie, un ecran destul de generos pentru un laptop. Achizitionarea lui din SUA s-a dovedit a fi cea mai profitabila varianta, nu doar pentru pretul foarte bun, cat mai ales pentru calitatea lui. Nu am vazut modele ale aceleiasi marci in Romania cu finisaje atat de frumoase si o tastatura fiabila. Singura lui lipsa la vremea aceea mi se parea absenta conectivitatii Bluetooth, dar trebuie sa recunosc ca nu m-am lovit prea des de necesitatea ei, asa ca intre timp l-am iertat pentru asta. Asa cum si el m-a iertat cand l-am scapat odata pe jos si i-am spart unitatea optica (DVD playerul adica), fiind inlocuita cu una "de imprumut" de la piese de schimb refolosibile; apoi odata a stat la "reanimare", caci sistemul de operare ii intrase in coma; a fost aproape de a-si parli procesorul datorita folosirii in conditii improprii. L-am ingrijit de fiecare data si am promis ca ma voi purta exemplar cu el, iar pentru utilizarea lui in pat i-am cumparat un suport special de la IKEA, astfel incat acum nu i se mai supraincinge acumulatorul si nu mai face treaba in locul aspiratorului cand zace in pat sau pe covor :)

Si uite asa, de dragul lui, am reinventat roata! Pentru ca timpurile au evoluat, ochii mei au cam imbatranit si pentru comoditatea in utilizarea lui acasa, am inceput tot mai des sa-l conectez la un monitor LCD, dar si la ecranul televizorului (plasma sau LCD) atunci cand avem musafiri si le aratam poze si filme de la laptop. De catava vreme deci ma chinuiam cu el cam asa:

Prin urmare am inceput sa visez la un docking station. Acesta nu este altceva decat un obiect destul de mic ce-ti permite sa-ti transformi laptopul in desktop (sau PC). Problema e ca aceste piese sunt produse de fiecare producator pentru seria lui de laptopuri si nu prea gasesti din cele universale, care adica sa se potriveasca la orice laptop. Si cred ca mi-am dat seama si de ce. Pai de ce sa dau 7-800 de lei (sau chiar mai mult) pentru ceva ce se poate rezolva mult mai simplu!!! Eu m-am prins mai greu, dar pentru cei care-si doresc comoditate si performanta maxime, le voi impartasi ceea ce era secret doar pentru mine :) Multi probabil ca folosesc deja de ceva vreme varianta asta: tastura +mouse wireless. Eu asa am obtinut ceea ce mi-am dorit:

O masuta de birou curata, fara fire si credeti sau nu, acesta este laptopul meu, iar daca am chef sa stau pe canapeaua din coltul celalalt al camerei, nici o problema; tastatura (o varianta slim) si soricelul (foarte ergonomic) opereaza de la o distanta de pana la 8 m (de care probabil nu voi avea nevoie niciodata).
Unde este totusi laptopul?

Cucu-bau! Nu-mi vine sa cred ca nu m-am gandit mai demult la asta! Pentru cei care nu au incredere in perifericele wireless (fara fir), incercati sa le dati o sansa; au evoluat foarte mult in ultima vreme. Am stat mult pana am ales in standul magazinului, dupa ce in prealabil m-am documentat pe internet si sunt fericita cu ce am ales ca raport calitate/pret. Kit-ul este de la "Trust", firma olandeza de care n-am auzit pana acum si costa 120 lei. Ce mi-a placut este ca au inclus si bateriile pentru tastatura si mouse in pachet, desi consultantul de la Altex n-a stiut sa-mi spuna ca le contine si eu, prevazatoare, am cumparat si baterii. Ce m-a bucurat este ca instalarea se face singura din primele secunde de contact cu portul USB si nu are optiunea de intrare in stand-by pe care am intalnit-o in trecut la soriceii wireless (adica incremeneste dupa ce sta nefolosit o vreme si trebuie sa-l repornesti). Este practic conectata si vioaie atat timp cat laptopul este pornit. Iata de ce de ieri imi iubesc si mai mult laptopul care a devenit un mic Transformer :)
Tips: cand va conectati la ecranele externe (minitor sau TV) bifati in Control Panel/Mobility Center/Externel Display: "Show my desktop on the external display only" + nu incercati sa folositi tastatura laptopului cat timp sunteti conectati cu cea fara fir, ca nu va fi recunoscuta.
Sper ca cititorii mei mai avansati in ale IT-ului s-au amuzat de randurile mele, iar cei mai putin experimentati au gasit aici ceva util :))
Si uite asa, de dragul lui, am reinventat roata! Pentru ca timpurile au evoluat, ochii mei au cam imbatranit si pentru comoditatea in utilizarea lui acasa, am inceput tot mai des sa-l conectez la un monitor LCD, dar si la ecranul televizorului (plasma sau LCD) atunci cand avem musafiri si le aratam poze si filme de la laptop. De catava vreme deci ma chinuiam cu el cam asa:
Prin urmare am inceput sa visez la un docking station. Acesta nu este altceva decat un obiect destul de mic ce-ti permite sa-ti transformi laptopul in desktop (sau PC). Problema e ca aceste piese sunt produse de fiecare producator pentru seria lui de laptopuri si nu prea gasesti din cele universale, care adica sa se potriveasca la orice laptop. Si cred ca mi-am dat seama si de ce. Pai de ce sa dau 7-800 de lei (sau chiar mai mult) pentru ceva ce se poate rezolva mult mai simplu!!! Eu m-am prins mai greu, dar pentru cei care-si doresc comoditate si performanta maxime, le voi impartasi ceea ce era secret doar pentru mine :) Multi probabil ca folosesc deja de ceva vreme varianta asta: tastura +mouse wireless. Eu asa am obtinut ceea ce mi-am dorit:
O masuta de birou curata, fara fire si credeti sau nu, acesta este laptopul meu, iar daca am chef sa stau pe canapeaua din coltul celalalt al camerei, nici o problema; tastatura (o varianta slim) si soricelul (foarte ergonomic) opereaza de la o distanta de pana la 8 m (de care probabil nu voi avea nevoie niciodata).
Unde este totusi laptopul?
Cucu-bau! Nu-mi vine sa cred ca nu m-am gandit mai demult la asta! Pentru cei care nu au incredere in perifericele wireless (fara fir), incercati sa le dati o sansa; au evoluat foarte mult in ultima vreme. Am stat mult pana am ales in standul magazinului, dupa ce in prealabil m-am documentat pe internet si sunt fericita cu ce am ales ca raport calitate/pret. Kit-ul este de la "Trust", firma olandeza de care n-am auzit pana acum si costa 120 lei. Ce mi-a placut este ca au inclus si bateriile pentru tastatura si mouse in pachet, desi consultantul de la Altex n-a stiut sa-mi spuna ca le contine si eu, prevazatoare, am cumparat si baterii. Ce m-a bucurat este ca instalarea se face singura din primele secunde de contact cu portul USB si nu are optiunea de intrare in stand-by pe care am intalnit-o in trecut la soriceii wireless (adica incremeneste dupa ce sta nefolosit o vreme si trebuie sa-l repornesti). Este practic conectata si vioaie atat timp cat laptopul este pornit. Iata de ce de ieri imi iubesc si mai mult laptopul care a devenit un mic Transformer :)
Tips: cand va conectati la ecranele externe (minitor sau TV) bifati in Control Panel/Mobility Center/Externel Display: "Show my desktop on the external display only" + nu incercati sa folositi tastatura laptopului cat timp sunteti conectati cu cea fara fir, ca nu va fi recunoscuta.
Sper ca cititorii mei mai avansati in ale IT-ului s-au amuzat de randurile mele, iar cei mai putin experimentati au gasit aici ceva util :))
sa-l repunem in drepturi pe Dragobete
Astazi este Dragobete si romanii il sarbatoresc pe acest Eros al lor, numit in traditia poplara si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor. Cine este el? "Un fecior chipes si puternic care ne aduce iubirea in casa si in suflet." Mmmmm, suna bine, nu-i asa??? ;) De unde se pare ca vine si zicala "Dragobetele saruta fetele".
Asa cum am scris si alta-data, n-as fi stiut de aceasta sarbatoare daca romanii traditionalisti nu s-ar fi simtit lezati de iuteala cu care dupa '89 conationalii lor au inceput sa-l celebreze Sf. Valentin.

Deci un lucru bun tot a iesit din asta :) Si ne-am ales cu doua sarbatori ale indragostitilor in februarie. "Take that, Romeo and Juliet!" ca sa-l parafrazez pe Craig Ferguson.
Nu voi scrie despre ceea ce nu stiu, adica despre traditiile de Dragobete, insa ma voi bucura de ziua de azi si voi raspandi iubire in jur, ii voi rasfata pe cei dragi, iar diseara vom merge cu familia la film: "Gnomeo si Julieta".
Va doresc sa va bucurati de aceasta zi alaturi de cei pe care-i iubiti. Nimic nu mi se pare mai potrivit decat acest cantec de dragoste romanesc minunat, compus de un campozitor care mi-e drag, Adrian Enescu, pe versurile deosebite ale lui Lucian Avramescu, interpretat cu deosebit talent de Loredana Groza si Ion Caramitru.
Asa cum am scris si alta-data, n-as fi stiut de aceasta sarbatoare daca romanii traditionalisti nu s-ar fi simtit lezati de iuteala cu care dupa '89 conationalii lor au inceput sa-l celebreze Sf. Valentin.

Deci un lucru bun tot a iesit din asta :) Si ne-am ales cu doua sarbatori ale indragostitilor in februarie. "Take that, Romeo and Juliet!" ca sa-l parafrazez pe Craig Ferguson.
Nu voi scrie despre ceea ce nu stiu, adica despre traditiile de Dragobete, insa ma voi bucura de ziua de azi si voi raspandi iubire in jur, ii voi rasfata pe cei dragi, iar diseara vom merge cu familia la film: "Gnomeo si Julieta".
Va doresc sa va bucurati de aceasta zi alaturi de cei pe care-i iubiti. Nimic nu mi se pare mai potrivit decat acest cantec de dragoste romanesc minunat, compus de un campozitor care mi-e drag, Adrian Enescu, pe versurile deosebite ale lui Lucian Avramescu, interpretat cu deosebit talent de Loredana Groza si Ion Caramitru.
miercuri, 23 februarie 2011
marți, 22 februarie 2011
suflet de luptator
Ina draga, iti voi spune o poveste emotionanta, care sper sa fie demna de concursul tau "Sunt fan handmade":
"In primii sai ani se plimba sub cerul liber orinde avea chef, fara sa-i pese de vreme. Cand a mai crescut, s-a calit in bataliile corp la corp cu cei mai puternici adversari. In vremuri grele, sapa adanc in pamant sau in gheata tare ca sa-si gaseasca hrana. Apoi a imbatranit si s-a pierdut de ceata lui.
A zacut la pamant in padurea cea deasa in care copilarise, unde si-a facut primii prieteni, a cunoscut prima iubire si s-a bucurat de prima lupta castigata. Odata cazut, nimanui nu i-a mai pasat de el. Pana-ntr-o buna zi, cand doua maini pricepute l-au ridicat dintre frunze, i-au zambit si i-au promis: "Stiu eu pe cineva care o sa te pretuiasca si o sa te faca sa stralucesti din nou!".
Asa a ajuns in casa unui visator, un mester priceput cu suflet mare, care mai intai l-a privit cu admiratie si respect, apoi s-a apucat de treaba. Au trecut multe zile si nimic nu mai parea sa fie ce-a fost; i se pregatea o noua viata. Cand a fost gata, era de nerecunoscut. Maestrul i-a promis: "Stiu eu pe cineva care te va primi in casa lui si te va pune la loc de cinste. Tu vei fi mesagerul meu, ii vei face familia sa se simta iubita si in siguranta si le vei aminti de un prieten drag." Oricat de trista ar fi fost despartirea de mainile pricepute care au stiut sa-l ingrijeasca si sa-l faca sa se simta pretuit, ii placea sa stie ca are de indeplinit o misiune atat de nobila.
Ziua in care a ajuns in noua lui casa a fost noroasa si friguroasa; pamantul era inca acoperit de zapada. Dupa un drum lung de cateva zile, se simtea trist si obosit. Apoi dintr-odata, mai multe maini calde si gingase l-au luat in palmele lor. L-au privit cu mirare si incantare, l-au mangaiat si i-au zambit. Nu mai conteneau sa-l laude si sa-l priveasca; spuneau ca e ca si cum prietenul lor s-ar afla langa ei. L-au asezat in cel mai frumos loc din casa si i-au promis ca de-acum va fi mereu unul de-al lor si nu va mai duce niciodata lipsa de nimic si va avea parte de toata dragostea lor. In acea noapte a dormit linistit si s-a simtit ca si cum s-ar fi intors acasa dupa o lunga pribegie."
Iata de ce-mi plac obiectele facute de mana; poarta in ele visele, sufletul si maiestria celor care le creeaza. Este si cazul cadoului facut de mana unui prieten drag, Ninu, care l-a botezat "Sufletul Apasilor".

Este un cutit tip Apas cu maner din corn de cerb, care se odihneste pe un stativ facut de aceleasi maini pricepute si o amuleta din acelasi corn de cerb cu snur din piele, ca sa-i aduca noroc razboinicului in lupte. Aflati aici mai multe despre maestrul care l-a realizat si gandurile lui despre cutitele apase.
"In primii sai ani se plimba sub cerul liber orinde avea chef, fara sa-i pese de vreme. Cand a mai crescut, s-a calit in bataliile corp la corp cu cei mai puternici adversari. In vremuri grele, sapa adanc in pamant sau in gheata tare ca sa-si gaseasca hrana. Apoi a imbatranit si s-a pierdut de ceata lui.
A zacut la pamant in padurea cea deasa in care copilarise, unde si-a facut primii prieteni, a cunoscut prima iubire si s-a bucurat de prima lupta castigata. Odata cazut, nimanui nu i-a mai pasat de el. Pana-ntr-o buna zi, cand doua maini pricepute l-au ridicat dintre frunze, i-au zambit si i-au promis: "Stiu eu pe cineva care o sa te pretuiasca si o sa te faca sa stralucesti din nou!".
Asa a ajuns in casa unui visator, un mester priceput cu suflet mare, care mai intai l-a privit cu admiratie si respect, apoi s-a apucat de treaba. Au trecut multe zile si nimic nu mai parea sa fie ce-a fost; i se pregatea o noua viata. Cand a fost gata, era de nerecunoscut. Maestrul i-a promis: "Stiu eu pe cineva care te va primi in casa lui si te va pune la loc de cinste. Tu vei fi mesagerul meu, ii vei face familia sa se simta iubita si in siguranta si le vei aminti de un prieten drag." Oricat de trista ar fi fost despartirea de mainile pricepute care au stiut sa-l ingrijeasca si sa-l faca sa se simta pretuit, ii placea sa stie ca are de indeplinit o misiune atat de nobila.
Ziua in care a ajuns in noua lui casa a fost noroasa si friguroasa; pamantul era inca acoperit de zapada. Dupa un drum lung de cateva zile, se simtea trist si obosit. Apoi dintr-odata, mai multe maini calde si gingase l-au luat in palmele lor. L-au privit cu mirare si incantare, l-au mangaiat si i-au zambit. Nu mai conteneau sa-l laude si sa-l priveasca; spuneau ca e ca si cum prietenul lor s-ar afla langa ei. L-au asezat in cel mai frumos loc din casa si i-au promis ca de-acum va fi mereu unul de-al lor si nu va mai duce niciodata lipsa de nimic si va avea parte de toata dragostea lor. In acea noapte a dormit linistit si s-a simtit ca si cum s-ar fi intors acasa dupa o lunga pribegie."
Iata de ce-mi plac obiectele facute de mana; poarta in ele visele, sufletul si maiestria celor care le creeaza. Este si cazul cadoului facut de mana unui prieten drag, Ninu, care l-a botezat "Sufletul Apasilor".
Este un cutit tip Apas cu maner din corn de cerb, care se odihneste pe un stativ facut de aceleasi maini pricepute si o amuleta din acelasi corn de cerb cu snur din piele, ca sa-i aduca noroc razboinicului in lupte. Aflati aici mai multe despre maestrul care l-a realizat si gandurile lui despre cutitele apase.
duminică, 20 februarie 2011
despre Brancusi
Intotdeauna mi-am zis ca Marele nostru Brancusi a reprezentat pentru sculptura ceea ce Picasso a insemnat pentru pictura: un pas urias spre arta moderna. Nici o mirare deci ca au fost prieteni.
Pentru ca guvernul comunist al Romaniei din anii '50 a refuzat sa-i gazduiasca operele din atelierul sau parizian, Brancusi a lasat mostenire Frantei aceste lucrari, cu conditia ca atelierul sau sa fie conservat. La 135 de ani de la nasterea sa (19 februarie), guvernantii actuali l-au aniversat mult prea discret.
Pentru ca guvernul comunist al Romaniei din anii '50 a refuzat sa-i gazduiasca operele din atelierul sau parizian, Brancusi a lasat mostenire Frantei aceste lucrari, cu conditia ca atelierul sau sa fie conservat. La 135 de ani de la nasterea sa (19 februarie), guvernantii actuali l-au aniversat mult prea discret.
vineri, 18 februarie 2011
suflet rebel - 4
Am ajuns la al patrulea articol despre muzica rock. Rock-ul in cele mai diverse ritmuri m-a ajutat sa gust, sa simt, sa incerc, sa ma bucur de libertatea de a fi altfel, de a ma exprima asa cum simt, mai ales atunci cand ma sufoca acel corset prea mult strans al regulilor, sabloanelor, fricilor si prejudecatilor de tot felul.
Am ramas inca in anii '70-'80 cu aceasta rememorare de muzica rock, poate si pentru ca pe undeva sunt anii cei mai "colorati" ai ritmurilor rock de tot felul care par sa nu se opreasca din a experimenta directii noi, neincercate. Pentru a retrai succesul unui astfel de suflu nou va trebui sa ne apropiem mai mult de tara noastra, pana in Austria, pe la mijlocul anilor '80, cand un tanar talentat si foarte rebel se hotaraste sa renunte la conservator pentru a face "muzica adevarata". Si a reusit sa amestece punk-rock-ul cu ritmuri rap si pop si sa creeze un stil unic, irepetabil. Singura bariera pe care o mai are de trecut pentru a obtine succesul international este cea lingvistica, pentru ca el e obisnuit sa compuna in germana, nu si in engleza. La noi melodiile sale erau fredonate si in germana, desi multi nu cunosteau limba, insa iubeau atat de mult melodiile sale "Der Kommissar" si "Jeanny", incat le memorau refrenele in germana. Totusi, prima lui melodie in engleza avea sa-l lanseze international si sa ramana pana azi hitul sau cel mai de succes in toata lumea: "Rock me Amadeus", compusa pentru coloana sonora a filmului "Amadeus" a lui Milos Forman. Si cred ca deja stiti despre cine este vorba, iar pentru cei mai tineri, care poate n-au auzit de el, caci a murit in 1998 intr-un accident stupid chiar inainte de ziua lui (nascut la 19 februarie), voi dezvalui acum ca este vorba de Falco, pe numele sau real Johann Holzel (19.02.1957 – 06.02.1998).
Va urma...
Am ramas inca in anii '70-'80 cu aceasta rememorare de muzica rock, poate si pentru ca pe undeva sunt anii cei mai "colorati" ai ritmurilor rock de tot felul care par sa nu se opreasca din a experimenta directii noi, neincercate. Pentru a retrai succesul unui astfel de suflu nou va trebui sa ne apropiem mai mult de tara noastra, pana in Austria, pe la mijlocul anilor '80, cand un tanar talentat si foarte rebel se hotaraste sa renunte la conservator pentru a face "muzica adevarata". Si a reusit sa amestece punk-rock-ul cu ritmuri rap si pop si sa creeze un stil unic, irepetabil. Singura bariera pe care o mai are de trecut pentru a obtine succesul international este cea lingvistica, pentru ca el e obisnuit sa compuna in germana, nu si in engleza. La noi melodiile sale erau fredonate si in germana, desi multi nu cunosteau limba, insa iubeau atat de mult melodiile sale "Der Kommissar" si "Jeanny", incat le memorau refrenele in germana. Totusi, prima lui melodie in engleza avea sa-l lanseze international si sa ramana pana azi hitul sau cel mai de succes in toata lumea: "Rock me Amadeus", compusa pentru coloana sonora a filmului "Amadeus" a lui Milos Forman. Si cred ca deja stiti despre cine este vorba, iar pentru cei mai tineri, care poate n-au auzit de el, caci a murit in 1998 intr-un accident stupid chiar inainte de ziua lui (nascut la 19 februarie), voi dezvalui acum ca este vorba de Falco, pe numele sau real Johann Holzel (19.02.1957 – 06.02.1998).
Va urma...
marți, 15 februarie 2011
luptand pentru dragoste
"I've lost the use of my heart
But I'm still alive
Still looking for the life
The endless pool on the other side
It's a wild wild west
I'm doing my best
I'm at the borderline of my faith,
I'm at the hinterland of my devotion
In the frontline of this battle of mine
But I'm still alive
I'm a soldier of love.
Every day and night
I'm soldier of love
All the days of my life"
Am fost foarte fericita sa aflu anul trecut ca Sade a lansat un nou album "Soldier of Love", la zece ani de la "Lovers Rock". L-am ascultat toata vara trecuta, uimita de noua muzica, mai proaspata, mai actuala ca niciodata a lui Sade. Si mai fericita am fost sa aflu ca a castigat un Grammy pentru interpretarea melodiei care da numele albumului.
Pentru ca in RO, nu avem drepturi de la Sony Music sa vedem videoclipul ei pe You Tube, va invit pe site-ul ei oficial; nu veti regreta si veti afla mai multe.
In anii '80-'90 eram cucerita de muzica ei, un amestec de R&B cu accente de jazz. Ascultam in nestire "My Sweetest Taboo", "No Ordinary Love" si "Love Is Stronger than Pride".
Talentul i-a conferit statutul de cea mai de succes cantareata solo britanica, cu peste 50 de milioane de albume vandute. Si totusi, de o discretie la fel de celebra, care a nascut nenumarate povesti picante in lipsa adevarului. Si-a deschis totusi usa reporterilor de la The Times anul tecut, cand le-a acordat unul dintre putinele sale interviuri si a recunoscut, la cei aproape 51 de ani, ca privind posterele cu Lady Gaga inca se mai intreaba de ce nu poate sa se impace cu celebritatea. Si tot ea incearca sa explice ca probabil asta se intampla fiindca ea nu s-a perceput niciodata ca o interpreta, ci ca o creatoare de muzica.
In cele din urma nu pot trece cu vederea radacinile ei nigeriene, gandindu-ma la o alta revelatie nigeriana, mai tanara, lansata prin filiera franceza - Asa, dupa al carei prim album am alergat o gramada acum vreo doi-trei ani, caci nu aparuse inca la noi.
But I'm still alive
Still looking for the life
The endless pool on the other side
It's a wild wild west
I'm doing my best
I'm at the borderline of my faith,
I'm at the hinterland of my devotion
In the frontline of this battle of mine
But I'm still alive
I'm a soldier of love.
Every day and night
I'm soldier of love
All the days of my life"
Am fost foarte fericita sa aflu anul trecut ca Sade a lansat un nou album "Soldier of Love", la zece ani de la "Lovers Rock". L-am ascultat toata vara trecuta, uimita de noua muzica, mai proaspata, mai actuala ca niciodata a lui Sade. Si mai fericita am fost sa aflu ca a castigat un Grammy pentru interpretarea melodiei care da numele albumului.
Pentru ca in RO, nu avem drepturi de la Sony Music sa vedem videoclipul ei pe You Tube, va invit pe site-ul ei oficial; nu veti regreta si veti afla mai multe.
In anii '80-'90 eram cucerita de muzica ei, un amestec de R&B cu accente de jazz. Ascultam in nestire "My Sweetest Taboo", "No Ordinary Love" si "Love Is Stronger than Pride".
Talentul i-a conferit statutul de cea mai de succes cantareata solo britanica, cu peste 50 de milioane de albume vandute. Si totusi, de o discretie la fel de celebra, care a nascut nenumarate povesti picante in lipsa adevarului. Si-a deschis totusi usa reporterilor de la The Times anul tecut, cand le-a acordat unul dintre putinele sale interviuri si a recunoscut, la cei aproape 51 de ani, ca privind posterele cu Lady Gaga inca se mai intreaba de ce nu poate sa se impace cu celebritatea. Si tot ea incearca sa explice ca probabil asta se intampla fiindca ea nu s-a perceput niciodata ca o interpreta, ci ca o creatoare de muzica.
In cele din urma nu pot trece cu vederea radacinile ei nigeriene, gandindu-ma la o alta revelatie nigeriana, mai tanara, lansata prin filiera franceza - Asa, dupa al carei prim album am alergat o gramada acum vreo doi-trei ani, caci nu aparuse inca la noi.
luni, 14 februarie 2011
au... BAFTA
Weekend-ul acesta a stat nu numai sub semnul iubirii, dar si sub semnul premiilor care s-a acordat de-o parte si de alta a oceanului.
Asa incat mi-am petrecut dimineata scanand listele cu premiatii Grammy's, unde doar sectiunea Rock mi s-a parut ca are ceva de spus. In rest... m-am uitat sa vad cate trofee a luat Lady Gaga (2!) si m-am bucurat de premiul castigat de Michael Buble pentru albumul "Crazy Love" si de cel castigat de Sade pentru interpretarea "Soldiers of Love". Dupa ce m-am infiorat de toaletele cu care unii participanti au onorat covorul rosu, m-am mutat peste Atlantic, la Londra, unde aseara au fost decernate premiile Academiei Britanice pentru Film si Televiziune, BAFTA.
Atmosfera la BAFTA desigur ca a fost total diferita :) Chiar si extravaganta denota eleganta la Royal Opera House. Asa cum ma asteptam, "Discursul regelui (King's Speech)" a luat cele mai importante trofee: cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun actor in rol principal (Colin Firth), cea mai buna actrita in rol secundar (Helena Bonham Carter), cel mai bun actor in rol secundar (Geoffrey Rush, desi cred ca si Christian Bale pentru "The Fighter" merita trofelul, dar poate are mai mult noroc la Oscar), muzica originala (Alexandre Desplat - mi se pare fantastic cum unele dintre cele mai buna filme britanice apeleaza la compozitori francezi care de fiecare data exceleaza!).
Natalie Portman si-a adjudecat premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Black Swan", asa cum era de asteptat. "Reteaua (The Network) a castigat totusi trofeele pentru regie (David Fincher) si pentru scenariu adaptat (Aaron Sorkin). "Inception" a castigat trofee pentru maiestria celor din spatele peliculei, editori, efecte speciale, scenografie... De urmarit filmul suedez "The Girl with the Dragoon Tattoo" care a castigat premiul pentru cel mai bun film in alta limba decat engleza, a carui protagonista a fost nominalizata si pentru cea mai buna actrita in rol principal (Noomi Rapace).
Tot zilele acestea se desfasoara si Festivalul de Film de la Berlin, dar va trebui sa mai asteptam o saptamana (pe 20 februarie se incheie) ca sa aflam laureatii.
Asa incat mi-am petrecut dimineata scanand listele cu premiatii Grammy's, unde doar sectiunea Rock mi s-a parut ca are ceva de spus. In rest... m-am uitat sa vad cate trofee a luat Lady Gaga (2!) si m-am bucurat de premiul castigat de Michael Buble pentru albumul "Crazy Love" si de cel castigat de Sade pentru interpretarea "Soldiers of Love". Dupa ce m-am infiorat de toaletele cu care unii participanti au onorat covorul rosu, m-am mutat peste Atlantic, la Londra, unde aseara au fost decernate premiile Academiei Britanice pentru Film si Televiziune, BAFTA.
Atmosfera la BAFTA desigur ca a fost total diferita :) Chiar si extravaganta denota eleganta la Royal Opera House. Asa cum ma asteptam, "Discursul regelui (King's Speech)" a luat cele mai importante trofee: cel mai bun film, cel mai bun scenariu original, cel mai bun actor in rol principal (Colin Firth), cea mai buna actrita in rol secundar (Helena Bonham Carter), cel mai bun actor in rol secundar (Geoffrey Rush, desi cred ca si Christian Bale pentru "The Fighter" merita trofelul, dar poate are mai mult noroc la Oscar), muzica originala (Alexandre Desplat - mi se pare fantastic cum unele dintre cele mai buna filme britanice apeleaza la compozitori francezi care de fiecare data exceleaza!).
Natalie Portman si-a adjudecat premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru "Black Swan", asa cum era de asteptat. "Reteaua (The Network) a castigat totusi trofeele pentru regie (David Fincher) si pentru scenariu adaptat (Aaron Sorkin). "Inception" a castigat trofee pentru maiestria celor din spatele peliculei, editori, efecte speciale, scenografie... De urmarit filmul suedez "The Girl with the Dragoon Tattoo" care a castigat premiul pentru cel mai bun film in alta limba decat engleza, a carui protagonista a fost nominalizata si pentru cea mai buna actrita in rol principal (Noomi Rapace).
Tot zilele acestea se desfasoara si Festivalul de Film de la Berlin, dar va trebui sa mai asteptam o saptamana (pe 20 februarie se incheie) ca sa aflam laureatii.
Happy Valentine's Day
In ciuda controversei din jurul acestei sarbatori la noi (adica trebuie sau nu sa o sarbatorim noi, romanii, pentru ca nu e o sarbatoare romaneasca), ma bucur ca azi am inca un motiv sa-mi amintesc ce frumoasa e iubirea si cat de mult mi-a schimbat ea viata.
Chiar daca sarbatoarea nu este 100% romaneasca, cred ca ne putem surprinde azi iubitul (sau iubita) cu un gest care sa-i reaminteasca de miracolul iubirii si de puterea nebanuita care va leaga destinele asa cum v-ati dorit (sau va doriti), pentru restul vietii. Cam ca in filmul "Born Romantic", in care personajul interpretat de Craig Ferguson, incearca sa cucereasca inima celei pe care o iubeste (interpretata de Olivia Williams).
"LOVE is all that I can give to you". Si este destul de mult, nu-i asa?
Chiar daca sarbatoarea nu este 100% romaneasca, cred ca ne putem surprinde azi iubitul (sau iubita) cu un gest care sa-i reaminteasca de miracolul iubirii si de puterea nebanuita care va leaga destinele asa cum v-ati dorit (sau va doriti), pentru restul vietii. Cam ca in filmul "Born Romantic", in care personajul interpretat de Craig Ferguson, incearca sa cucereasca inima celei pe care o iubeste (interpretata de Olivia Williams).
"LOVE is all that I can give to you". Si este destul de mult, nu-i asa?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
