de sarbatoare

Toata dimineata privirile mi-au fost atrase de fereastra camerei. Frunzele s-au gatit in straie aurite pentru ultima sarbatoare a toamnei - Sf Mihail si Gavrila.


La multi ani! tuturor celor care poarta nume de sfinti.

Mi-am felicitat prietenii si ma grabesc la o scurta plimbare, ca sa profit de vremea neobisnuit de calda a inceputului de noiembrie (17 C).

melancolie de toamna

O melodie in rezonanta cu starea mea de melancolie:





Cantecul a fost compus de Joseph Cosma pe versurile lui Jaques Prevert. Versurile au fost traduse in engleza de Johnny Mercer pentru filmul "Autumn Leaves" (1956), cu Joan Crawford.

in memoriam

Adrian Paunescu - Telefon peste moarte

În lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul lînga mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frînt,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormînt.

De convorbiri cu ei sunt gata
si în necunoscut ma zbat,
îi sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamînt.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atîta timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.

amintirea verii... la borcan

Duminica am cules ultimele smochine zgribulite, inainte sa le distruga bruma.
Stateau inghesuite una-n alta in castronel, visand la zilele cu soare. Le-am tavalit prin zahar si le-am imbaiat in cativa stropi de lamaie si le-am lasat o noapte sa se odihneasca.
A doua zi imi zambeau fericite si mi-au promis ca-mi vor darui cea mai buna dulceata de smochine. Asa ca le-am adunat zambetele si le-am pus la pastrare in borcan, in cinstea zilelor insorite de-asta vara.

poezia dintr-o cana de ceai

O noapte adanca de toamna tarzie
Ma poarta pe aripi de vis,
Spre-aromele dulci ce par sa-nvaluie
Un tarm de vraja marii atins.

Ma-ntampina soapte-n parfum de cicoare
Ce tes intamplari cu zane si printi,
Uniti de-a iubirii tandra chemare
In palatele ce-ascund secrete fierbinti.

In aer plutesc gratios mirodenii
Lemn dulce, in val fin... scortisoara.
Pasesc vrajita de firul povestii,
Pierduta in dorul de vara.

Nici vantul ce-adie proaspat a izma,
Nici murmurul stelelor prinse-n alai,
Nu pot tulbura savoarea sublima
Ascunsa in cana de ceai.

Pare greu de crezut, dar ceaiul acesta m-a inspirat sa scriu despre el in versuri. Inca de la prima cana m-a facut sa visez la tarmuri insorite...

Printre amintirile pretioase ale excursiei noastre in Elvetia se afla cateva cutii de ceai. Cei de la Lipton au creat un amestecul de scortisoara, cicoare, maces, lemn dulce, menta si coji de portocala sub numele "infusion Maroc". Pe mine m-a cucerit total :)

cinci minute de visare

Astazi am cotrobait prin sertarele memoriei si am descoperit printre comorile puse bine la pastrat un fragment din "Enigma Variations" a lui Edward Elgar. Mi-am inchis ochii si am lasat muzica sa ma cuprinda. Au fost cinci minute de vis...

Va invit deci la cinci minute de reverie:



Si daca n-ar fi fost You Tube, poate ca nu mi-as fi dat seama ca muzica lui Elgar a fost folosita si intr-un spot de promovare a primului concert Live Earth (07/07/2007), menit sa atraga atentia asupra incalzirii globale - Polar Bear Man.

Trick or treat?

Trebuie sa recunosc ca noi nu sarbatorim Halloween-ul; vom aprinde totusi o lumanare speciala ca sa ne fereasca de cele rele :) In schimb ne uitam cum sarbatoresc altii, ca Hoops and Yoyo de exemplu:



Iar pentru cei care se bucura de aceasta sarbatoare avem si o urare: Happy Haloween!

o mangaiere

Al treilea haiga...

o zi speciala

Ma grabesc sa scriu despre ziua de azi de la prima ora :)

Voi incepe mai intai prin a ura "La multi ani!" tuturor celor care poarta numele Sf. Dumitru.

Si tot azi voi fredona o melodie de suflet, care-mi aminteste ca acum 14 ani am spus "da" alesului meu :) Si chiar daca tocmai zilele acestea se intampla sa nu fim unul langa altul, stiu ca si el se va gandi la mine azi mai mult ca oricand <3 <3

dar de ziua ta

Dac-as fi fost cerul,
Ti-as fi pictat chipul
Cu cele mai senine culori,
Ca sa-ti oglindesc frumusetea.

Dac-as fi fost vantul,
Ti-as fi mangaiat urechile
Cu cele mai tandre soapte,
Ca sa stii ca esti iubita.

Dac-as fi fost ploaia,
Ti-as fi fredonat
Cele mai vesele melodii,
Ca sa-ti vad zambetul.

Dac-as fi fost noaptea,
Ti-as fi adus
Cele mai stralucitoare stele
In dar de ziua ta.

La multi ani, Carmen! Pentru ca nu sunt nici cerul, nici vantul, nici ploia, nici noaptea, iti dedic aceste versuri, care n-ar fi existat daca nu m-as fi gandit atat de mult la tine azi, de ziua ta.

Zambetul este primul pas spre fericire si sper sa te insoteasca azi toata ziua. Ia uita-te ce de zambete ti-am "adunat" si eu :)

o zi de toamna...

Ziua de azi a inceput vijelios; norii cenusii au pus soarele pe fuga si au chemat ploaia si vantul sa-si faca de cap sub privirile ingaduitoare ale Toamnei. Fara mila, s-au jucat cu umbrela noastra pana au rupt-o, ne-au udat la piele, au blocat strazile orasului cu masini nervoase. Dar am hotarat sa ne pastram zambetul pe buze. Ca si cum nu s-ar fi multumit sa-mi trimita perechea intr-o noua calatorie, aceasta zi rautacioasa de Toamna mi-a zambit cand mi-a lasat caloriferele reci in casa, dar am pus repede de ceai si m-am incalzit de la o cana la alta. I-am facut si eu in ciuda, hotarata sa ies in oras, in tristul decor pe care mi l-a pregatit. Am umplut traistuta cu cadouri pentru sarbatoritul zilei si am framantat arome calde si insorite de rom si migdale pentru alti prieteni dragi. Nici ea nu s-a lasat mai prejos si seara m-a asteptat acasa pe intuneric; a pus ea cumva de-o pana de curent in cartier. Am aprins zambind toate lumanarile din casa si am citit randuri demult uitate. Satula de atata sfidare, mi-a readus lumina in casa, cateva vesti bune si cateva triste, ca sa nu ma bucur pana la sfarsit de victorie.

Dar victoria mea n-ar fi deplina in acest ultim ceas al zilei, fara incercarea de a-i aduce prietenei mele Carmen zambetul pe buze cu o dedicatie care sper sa-i alunge macar pentru o clipa tristetea din ultima vreme:

You've Got a Way

Astazi am revazut "Notting Hill" cu Hugh Grant si Julia Roberts si coloana sonora mi-a amintit de Shania. Am sorbit filmul si m-am delectat apoi cu muzica. Mi-am tinut respiratia la faimoasa replica: "I'm just a girl standing in front of a boy, asking him to love her." Merita revazut, chiar daca au trecut 10 ani peste el! Se fac tot mai rar comedii asa reusite...

Asteptare...

Fara tine, m-as fi ratacit
in negura singuratatii.

Alaturi de tine, am adunat
toate clipele fericite
si toate clipele nefericite
si le-am impletit in iubire.

Cand esti departe,
zilele cutreiera neobosite in cautarea ta,
una cate una...

Cand nu esti langa mine,
imi caut cu disperare busola sufletului.

Te astept cu nerabdarea navigatorului
rascolind orizontul pentru limanul din vis

Mi-e dor...

Imagineaza-ti...

You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will be as one

Daca lumea la care visa John Lennon ar fi existat, el ar fi implinit astazi 70 de ani. Era un idealist, un visator incurabil, iar noi am pierdut inainte de vreme un poet, un muzician, un pacifist care credea ca prin muzica lumea poate deveni mai buna. Cati dintre noi mai credem acest lucru azi, dupa atatia ani? Raspunsul la aceasta intrebare mai poate da lumii o sansa... Este suficient sa ne imaginam :)

tot ce e frumos se termina prea repede

A trecut deja o luna... O luna de la ultima zi a calatoriei noastre, cand in ciuda ploii si a frigului, am ales sa ne tinem de program si am pornit spre Stein am Rhein, in cantonul Schaffhausen, cel mai nordic canton al Elvetiei, aproape in intregime invecinat cu Germania.

Stein am Rhein este situat la iesirea Rinului din lacul Constance / Bodensee si este singurul oras din cantonul Schaffhausen care are pod peste Rin. Oraselul medieval este o alta bijuterie arhitectonica a Elvetiei. Aici casele isi spun povestile in minunate fresce murale. Nu se poate sa nu te opresti in dreptul fiecareia ca sa afli despre destinele celor care au marcat istoria acestor locuri. Sf. Gheorghe apare peste tot, ca un simbol al orasului si curand aveam sa aflam de ce. Pe malul Rinului se afla cea mai bine pastrata manastire medievala (benedictina) din Elvetia, sub hramul Sf. Gheorghe, fondata in vremea Imperiului Romano-German. Pe o colina, la intrarea in oras se afla un castel pe care insa n-am apucat sa-l vizitam, Hohenklingen, de unde este promisa o panorama care cuprinde si lacul Constance si raul Rin.

Pentru ca ploua prea tare ca sa ne incumetam sa vizitam cascadele Rinului, dupa vizita la Stein am Rhein am hotarat sa-i oferim Mariei surpriza mult-asteptata - vizita la Sea Life in Konstanz. In drum spre Konstanz am oprit pe culmea unui deal de unde am mai admirat inca o data minunatul oras medieval.

Am ajuns destul de repede la Konstanz (in Germania) si ne-am petrecut dupa-amiaza la Sea Life, in lumea vietuitoarelor marine; minunat amenajat, foarte educativ pentru copii, cu acvarii care incearca sa redea cat mai exact mediul de viata al pestilor. Surpriza cea mai mare a fost desigur zona pinguinilor.

Pe blogul Mariei vedeti un filmulet cu pinguinii :)))

Dupa Sea Life, o scurta vizita prin orasul vechi si ne-am grabit spre hotelul nostru din Nonnenhorn, urmariti de ploaie.

Seara am impachetat bagajele cu inima grea, dar cu speranta ca poate intr-o zi ne vom intoarce pe aceste meleaguri, gata sa descoperim si alte locuri minunate ale Elvetiei. In acelasi timp speram sa ne mai astepte acasa ultimele zile cu soare ale verii.