Duminica am cules ultimele smochine zgribulite, inainte sa le distruga bruma.Stateau inghesuite una-n alta in castronel, visand la zilele cu soare. Le-am tavalit prin zahar si le-am imbaiat in cativa stropi de lamaie si le-am lasat o noapte sa se odihneasca.
A doua zi imi zambeau fericite si mi-au promis ca-mi vor darui cea mai buna dulceata de smochine. Asa ca le-am adunat zambetele si le-am pus la pastrare in borcan, in cinstea zilelor insorite de-asta vara.
Buna decizie! :)
RăspundețiȘtergerePS: ce le-as testa sa vad daca s-au tinut de promisiune!
super arata, stii..in zona mea smochinele nu se coc, cred ca e de vina clima, si un vecin a pus un smochin intru-n vas mare si iarna il ducea in casa, de la el am mincat smochine prima data coapte, dar m-a uimit faptul ca au un gust asa fad cind sint proaspete si un gust asa bun facute dulceata :)
RăspundețiȘtergereS-au tinut de promisiune, Carmen! Am gustat inainte sa le pun in borcan si... mmmmmm, era delicioasa!
RăspundețiȘtergereDraga Mirela, multumesc pentru vizita!
RăspundețiȘtergereSmochinul nostru e prea mare ca sa-l bagam in casa :)) Iarna il invelim in coceni de porumb ca sa nu inghete. Chiar si-asa, gerurile de iarna trecuta l-au cam terminat, dar de la baza tulpinii i-au dat tarziu in primavara ramuri noi. A facut si anul acesta doua randuri de rod, cum face el de obicei, dar mai putin ca in alti ani :( Speram sa scape cu viata si iarna aceasta, ca se anunta tare friguroasa.
Mie-mi plac tare mult smochinele, dar ca si pe tine, ma uimeste ca gustul lor e mai placut in dulceata sau confiate.
Imi plac smochinele si proaspete, si in gem!.... Delicatese!
RăspundețiȘtergereFrumos ai scris despre ele!...
Multumesc "acuarele"!
RăspundețiȘtergere