poezia dintr-o cana de ceai

O noapte adanca de toamna tarzie
Ma poarta pe aripi de vis,
Spre-aromele dulci ce par sa-nvaluie
Un tarm de vraja marii atins.

Ma-ntampina soapte-n parfum de cicoare
Ce tes intamplari cu zane si printi,
Uniti de-a iubirii tandra chemare
In palatele ce-ascund secrete fierbinti.

In aer plutesc gratios mirodenii
Lemn dulce, in val fin... scortisoara.
Pasesc vrajita de firul povestii,
Pierduta in dorul de vara.

Nici vantul ce-adie proaspat a izma,
Nici murmurul stelelor prinse-n alai,
Nu pot tulbura savoarea sublima
Ascunsa in cana de ceai.

Pare greu de crezut, dar ceaiul acesta m-a inspirat sa scriu despre el in versuri. Inca de la prima cana m-a facut sa visez la tarmuri insorite...

Printre amintirile pretioase ale excursiei noastre in Elvetia se afla cateva cutii de ceai. Cei de la Lipton au creat un amestecul de scortisoara, cicoare, maces, lemn dulce, menta si coji de portocala sub numele "infusion Maroc". Pe mine m-a cucerit total :)