ia magica

Carol Popp de Szathmary - Targul Dragaica 

sursa foto

Cele mai vechi amintiri despre Sanziene pentru mine dateaza din anii '70. Pe vremea aceea locuiam  in Buzau si in fiecare an asteptam cu nerabdare vacanta de vara, pentru ca stiam ca dupa prima saptamana de vacanta "venea Dragaica". Pentru copilita care eram, Dragaica era un targ care se tinea la marginea orasului si acolo erau multe tiribombe pentru copii, caruselul dupa care eram innebunita si multe tarabe cu lucruri frumoase si colorate de unde daca eram cuminte mama imi cumpara cate ceva. In anii de scoala am inceput sa citesc basme romanesti in care Sanzienele sau Dragaicele erau descrise ca niste zane cu puteri magice si dintr-o data Dragaica a fost mai mult decat un targ. De fapt nici nu stiu daca obiceiul acelui targ mai exista acum. Mai tarziu bunica mi-a povestit despre traditia impletirii coronitei de Sanziene si au fost veri in care am adormit si eu cu flori sub perna in speranta ca-mi voi visa ursitul. Anul acesta sarbatoarea are o semnificatie in plus pentru mine, caci de Sanziene sarbatorim pentru prima oara Ziua Universala a Iei. Si nu intamplator a fost aleasa aceasta zi. La fel ca Dragaicele, ia face parte din ADN-ul romancelor; iile ne-au imbracat si ne-au ferit de frig, de spiritele rele si ne-au facut atat de frumoase incat pictori celebri le-au pictat si cei mai vestiti designeri ai timpurilor moderne si-au dorit sa le includa in colectiile lor.

Intr-un fel, pentru mine este un inceput de drum spre regasirea spirituala. Datorita acestei zile mi-am regasit mandria de a fi romanca si daca aceasta initiativa a celor de la "La Blouse Roumaine" va avea succes cu adevarat, poate ca vom avea si noi in sfasit un brand de tara, un lucru, altul decat Dracula, care sa ne identifice oriunde in lumea larga. Am cautat tot ce se putea despre ia noastra si am aflat lucruri fabuloase - vechimea ei milenara; prezenta sa pe columna lui Traian ca port al femeilor dace; ingeniozitatea croiului care nu permite irosirea materialului, dar in acelasi timp permite inlocuirea partilor deteriorate, fara a relua cusutul intregii bluze sau mai rau, aruncarea ei; infinitatea (si credeti-ma ca nu exagerez) de modele cusute, de combinatii de culori, simbolistica ascunsa care permite iei sa devina mai mult decat un vesmant, caci de la culegerea canepii sau tunsul oilor si pana la prima purtare ea primeste puteri magice; ia era ca o poveste scrisa cu acul de femei care nu stiau sa scrie pe hartie, dar coseau cu deosebit talent pe panza alba o intreaga istorie a familiei, a neamului. Vremurile moderne au afectat serios existenta iilor veritabile, adica a celor cusute dupa cutume stravechi, adanc pastrate in subconstientul colectiv.  Modelele si iile erau trecute si date mai departe de la bunica la mama si apoi la nepoata, astfel incat oriunde ar fi ajuns, femeia sa se poata prezenta fara cuvinte; taranii romani se recunosteau astfel dintr-o privire.

Am realizat astfel ca daca traditia s-ar fi pastrat, ar fi trebuit sa am in familie o ie din zona Aradului, mai precis de la Pecica, caci bunica si strabunica mea materna se trag din tarani cu stare din acea zona bogata a Campiei de Vest. Din pacate am pastrat in memorie doar povestirile bunicii mele despre viata si portul popular din acea zona. Exista fotografii cu bunicul meu copil in camasa populara din zona in care a copilarit (Cermei, langa Ineu) si fratele mamei intr-o camasa din zona Aradului (probabil Dud, langa Tarnova, unde bunicul a fost preot).

Pe vremea lor, la scurt timp dupa Unirea cea Mare, mirii erau de obicei din zone invecinate. Familia tatei este cea care a trecut bariera Carpatilor si uite-asa am ajuns sa mostenesc costume populare din Gorj de la bunica materna a tatei. Pentru ca tata a fost singurul copil, urmatorul urmas de sex feminin a mostenit aceste costume (adica eu). Inca sunt uimita ca am ajuns sa detin o astfel de comoara, o bucatica de istorie. Am facut un calcul impreuna cu tata si este posibil ca anumite parti ale acestor costume sa aiba deja 100 de ani. Ma bucur sa le pot impartasi cu oricine este interesat sa le vada.

Sper sa reusesc sa strang suficiente informatii, materiale si modele ca in viitor sa pot coase o ie din zona Pecica pentru fata mea si sa las mostenire o ie pentru urmasele mele, traditie brusc intrerupta de un razboi modial si apoi de o jumatate de veac de comunism.

Joi seara m-am imbracat in tricoul cu dedicatie:

si am fost la vernisajul expozitiei "Maiastra - povestea nespusa a iei" de la Galeria Galateca si va spun drept ca nu m-am asteptat la atata frumusete si bogatie spirituala. Am putut admira ii vechi de sute de ani, expuse asa cum spune traditia ca ar trebui sa arate o ie, ca o pasare cu aripile intinse, maiastra din poveste. Am ramas impresionata si de multimea de fotografii aduse de la Londra care o infatiseaza pe Regina Maria in straie populare si de asemenea fotografii interbelice din lumea satului, in multe dintre ele observandu-se exact ceea ce am invatat in ultima vreme studiind acest subiect - fiecare ie e unica. Mircea Dinescu si-a oferit cu generozitate colectia de ii oltenesti pe perioada expozitiei, dar am putut admira si ii bucovinene. O serie de firme au expus colectiile lor de haine, bijuterii, portelan de inspiratie folclorica. Cel mai mult m-a impresionat sa descopar frumusetea si bogatia dantelelor. Imi amintesc ca bunica imi povestea despre dantelele de la tara si spunea ca sunt mai frumoase decat cele belgiene sau de alt fel si eu chiar credeam ca ea exagereaza in patriotismul ei. Ce am vazut la aceasta expozitie mi-a amintit de vorbele bunicii si mi-am dat seama ca avea dreptate, doar ca ea vazuse ceea ce au nu am vazut pana mai ieri. Si daca vorbele mele nu sunt un argument suficient sa va determine sa vizitati aceasta expozitie, poate reuseste colajul de fotografii pe care le-am facut acolo. O astept pe Maria sa vina acasa in vacanta si voi merge cu ea si cu mama, cele trei generatii de fete ale familiei, sa admiram aceste minunatii.

Si pentru cei care doresc sa afle si mai mult pe aceasta tema de care eu devin pe zi ce trece tot mai pasionata, va ofer un fragment dintr-o adevarata lectie despre ie si simbolistica amprentelor cusute pe acest vesmant magic oferita un om care a dus aceasta pasiune dincolo de orice imaginatie, Ioana Corduneanu. 

Pe maine!