vineri, 28 iunie 2013
miercuri, 26 iunie 2013
luni, 24 iunie 2013
la ceai cu Sanzienele
Va invit sa ne bem ceaiul sau cafeaua din dimineata Sanzienelor in ce altceva decat portelanul cu motive inspirate de ie de la Una ca luna:
Infuzia din flori de Sanziene are importante proprietati curative in afectiuni renale, ale tiroidei, boli cardiace si chiar unele forme de cancer. Mai multe despre proprietatile magice ale florii de Sanziene, aici.
Si cat ne bem noi ceaiul sau cafeaua, l-am invitat pe Nicolae Sabau sa ne cante ceva special de Sanziene.
S-aveti o saptamana frumoasa!
duminică, 23 iunie 2013
inapoi la traditii
Pentru romani, calendarul de anul acesta marcheaza una dupa alta doua sarbatori importante - Rusaliile, sarbatoare crestina si Sanzienele, o sarbatoare mai veche decat crestinismul, dar atat de importanta, incat s-a perpetuat si continua sa fie un reper important pentru noi, la fel ca Martisorul. Cu alte cuvinte, astazi, in a cincizecea zi de la Pasti, sarbatorim Pogorarea Duhului Sfant (sau Cincizecimea) si in acelasi timp ne aflam in ajunul Sanzienelor, caci maine, ca-n fiecare an de 24 iunie este Dragaica (Dragaicele sau Sanzienele sunt zane sau iele bune, dar sa te fereasca Dumnezeu sa le superi!).
Iata zile sfinte, sarbatori in care conform traditiei stravechi taranii se imbraca in costumul lor cel mai bun, costumul popular cusut in casa de nevestele lor. Poate ca va inchipuiti rolul costumului popular ca fiind pur decorativ; recunosc ca e o greseala pe care am facut-o si eu. Stiam ca pentru tarani costumul popular este foarte important si ma gandeam ca are de-a face mai mult cu identitatea lor de care erau mandri. Insa la fel de adevarat este ca stramosii nostri erau oameni cu multe traditii si superstitii, care credeau ca la astfel de sarbatori cerurile se deschid si de acolo ne poate veni si bine, dar si rau. Si pentru a provoca lucurile bune din viata lor, dar si pentru a se feri de cele rele, au cusut pe straiele de sarbatoare modele cu semnificatii profunde, de seductie, de fertilitate, de putere, de pavaza impotriva raului. Si tocmai de aceea se obisnuia sa fie inmormantati in costumele lor populare, ca sa fie astfel protejati si la trecerea in lumea de dincolo, dar si pentru a se recunoaste cu cei dragi aflati deja acolo. Credinta aceasta era atat de puternica incat soldatii nostri cu radacini taranesti purtau camasa de acasa pe sub uniforma, ca sa fie imbracati deja in conformitate cu traditia in cazul in care ar fi pierit pe front. Iar cand un flacau se indragostea si dorea sa ia de nevasta o fata, primul lucru pe care parintii lor il stabileau era data la care fata se apuca de cusut camasa de mire. Era astfel o dovada ca mireasa este in stare sa tina o casa, s-o imbrace, adica sa faca haine pentru sotul ei si pentru urmasii lor. Pleca din casa parinteasca cu modelele si priceperea invatate de la mama ei si le transmitea mai departe fiicelor ei. De aici marea diversitate, marea bogatie a modelelor de pe costumele populare romanesti. Fiecare fata invata si crea la randul ei modelele pentru familia ei, in care se reflecta trecutul, prezentul si sperantele pentru viitor.
In epoca moderna taranii au renuntat la acest obicei, iar o parte din costumele in care ar fi trebuit sa fie imbracati la inmormantare au fost transmise fiicelor lor. Si asa au mai putut fi pastrate si apoi recuperate costumele originale, croite si cusute dupa obiceiul stravechi. Mai grav a fost ca a urmat perioada comunista, in care odata cu colectivizarea, o alta lovitura majora a fost data identitatii taranului roman. Nu si-a pierdut numai hotarul cunoscut al pamantului mostenit din stramosi, dar si tinuta sa a fost uniformizata, asa cum le placea comunistilor. Femeia a pierdut rostul cusutului in casa, odata ce taranii erau imbracati ca niste muncitori in salopete si cizme de cauciuc. Si fetele au cusut tot mai putin, modelele si povestea inlantuirii lor pe camasi s-au diluat pana la pierdere. In ziua de astazi la sat mai cos doar femeile varstnice care sunt nepoatele celor care pe vremuri inca mai tineau casa imbracata. Tot mai putine dintre urmasele lor isi doresc sa invete si sa poarte mai departe aceasta traditie.
Am aflat toate acestea si multe altele de la oameni minunati, care impart din pasiunea si intelepciunea lor tuturor celor dornici sa asculte si sa invete mai multe despre costumul popular romanesc. Iata un fragment dintr-un interviu minunat cu regretatul Prof. Ioan Sorin Apan, realizat cu putina vreme inainte de trecerea sa in nefiinta:
Sa aveti o sarbatoare frumoasa de Rusalii si o noapte de Sanziene magica si linistita! Iar daca vi se-ntampla o ie in casa, nu va sfiiti, ci imbracati-o.
"Du-te soare, vino luna,
Sanzienele imbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa o adune,
Sa le prinda in cunune,
Sa le prinda-n palarie
Struturi pentru cununie,
Boabele sa le rasteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca."
Iata zile sfinte, sarbatori in care conform traditiei stravechi taranii se imbraca in costumul lor cel mai bun, costumul popular cusut in casa de nevestele lor. Poate ca va inchipuiti rolul costumului popular ca fiind pur decorativ; recunosc ca e o greseala pe care am facut-o si eu. Stiam ca pentru tarani costumul popular este foarte important si ma gandeam ca are de-a face mai mult cu identitatea lor de care erau mandri. Insa la fel de adevarat este ca stramosii nostri erau oameni cu multe traditii si superstitii, care credeau ca la astfel de sarbatori cerurile se deschid si de acolo ne poate veni si bine, dar si rau. Si pentru a provoca lucurile bune din viata lor, dar si pentru a se feri de cele rele, au cusut pe straiele de sarbatoare modele cu semnificatii profunde, de seductie, de fertilitate, de putere, de pavaza impotriva raului. Si tocmai de aceea se obisnuia sa fie inmormantati in costumele lor populare, ca sa fie astfel protejati si la trecerea in lumea de dincolo, dar si pentru a se recunoaste cu cei dragi aflati deja acolo. Credinta aceasta era atat de puternica incat soldatii nostri cu radacini taranesti purtau camasa de acasa pe sub uniforma, ca sa fie imbracati deja in conformitate cu traditia in cazul in care ar fi pierit pe front. Iar cand un flacau se indragostea si dorea sa ia de nevasta o fata, primul lucru pe care parintii lor il stabileau era data la care fata se apuca de cusut camasa de mire. Era astfel o dovada ca mireasa este in stare sa tina o casa, s-o imbrace, adica sa faca haine pentru sotul ei si pentru urmasii lor. Pleca din casa parinteasca cu modelele si priceperea invatate de la mama ei si le transmitea mai departe fiicelor ei. De aici marea diversitate, marea bogatie a modelelor de pe costumele populare romanesti. Fiecare fata invata si crea la randul ei modelele pentru familia ei, in care se reflecta trecutul, prezentul si sperantele pentru viitor.
In epoca moderna taranii au renuntat la acest obicei, iar o parte din costumele in care ar fi trebuit sa fie imbracati la inmormantare au fost transmise fiicelor lor. Si asa au mai putut fi pastrate si apoi recuperate costumele originale, croite si cusute dupa obiceiul stravechi. Mai grav a fost ca a urmat perioada comunista, in care odata cu colectivizarea, o alta lovitura majora a fost data identitatii taranului roman. Nu si-a pierdut numai hotarul cunoscut al pamantului mostenit din stramosi, dar si tinuta sa a fost uniformizata, asa cum le placea comunistilor. Femeia a pierdut rostul cusutului in casa, odata ce taranii erau imbracati ca niste muncitori in salopete si cizme de cauciuc. Si fetele au cusut tot mai putin, modelele si povestea inlantuirii lor pe camasi s-au diluat pana la pierdere. In ziua de astazi la sat mai cos doar femeile varstnice care sunt nepoatele celor care pe vremuri inca mai tineau casa imbracata. Tot mai putine dintre urmasele lor isi doresc sa invete si sa poarte mai departe aceasta traditie.
Am aflat toate acestea si multe altele de la oameni minunati, care impart din pasiunea si intelepciunea lor tuturor celor dornici sa asculte si sa invete mai multe despre costumul popular romanesc. Iata un fragment dintr-un interviu minunat cu regretatul Prof. Ioan Sorin Apan, realizat cu putina vreme inainte de trecerea sa in nefiinta:
Sa aveti o sarbatoare frumoasa de Rusalii si o noapte de Sanziene magica si linistita! Iar daca vi se-ntampla o ie in casa, nu va sfiiti, ci imbracati-o.
"Du-te soare, vino luna,
Sanzienele imbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa o adune,
Sa le prinda in cunune,
Sa le prinda-n palarie
Struturi pentru cununie,
Boabele sa le rasteasca,
Pana-n toamna sa nunteasca."
sâmbătă, 22 iunie 2013
ia magica
Carol Popp de Szathmary - Targul Dragaica
sursa foto
Cele mai vechi amintiri despre Sanziene pentru mine dateaza din anii '70. Pe vremea aceea locuiam in Buzau si in fiecare an asteptam cu nerabdare vacanta de vara, pentru ca stiam ca dupa prima saptamana de vacanta "venea Dragaica". Pentru copilita care eram, Dragaica era un targ care se tinea la marginea orasului si acolo erau multe tiribombe pentru copii, caruselul dupa care eram innebunita si multe tarabe cu lucruri frumoase si colorate de unde daca eram cuminte mama imi cumpara cate ceva. In anii de scoala am inceput sa citesc basme romanesti in care Sanzienele sau Dragaicele erau descrise ca niste zane cu puteri magice si dintr-o data Dragaica a fost mai mult decat un targ. De fapt nici nu stiu daca obiceiul acelui targ mai exista acum. Mai tarziu bunica mi-a povestit despre traditia impletirii coronitei de Sanziene si au fost veri in care am adormit si eu cu flori sub perna in speranta ca-mi voi visa ursitul. Anul acesta sarbatoarea are o semnificatie in plus pentru mine, caci de Sanziene sarbatorim pentru prima oara Ziua Universala a Iei. Si nu intamplator a fost aleasa aceasta zi. La fel ca Dragaicele, ia face parte din ADN-ul romancelor; iile ne-au imbracat si ne-au ferit de frig, de spiritele rele si ne-au facut atat de frumoase incat pictori celebri le-au pictat si cei mai vestiti designeri ai timpurilor moderne si-au dorit sa le includa in colectiile lor.
Intr-un fel, pentru mine este un inceput de drum spre regasirea spirituala. Datorita acestei zile mi-am regasit mandria de a fi romanca si daca aceasta initiativa a celor de la "La Blouse Roumaine" va avea succes cu adevarat, poate ca vom avea si noi in sfasit un brand de tara, un lucru, altul decat Dracula, care sa ne identifice oriunde in lumea larga. Am cautat tot ce se putea despre ia noastra si am aflat lucruri fabuloase - vechimea ei milenara; prezenta sa pe columna lui Traian ca port al femeilor dace; ingeniozitatea croiului care nu permite irosirea materialului, dar in acelasi timp permite inlocuirea partilor deteriorate, fara a relua cusutul intregii bluze sau mai rau, aruncarea ei; infinitatea (si credeti-ma ca nu exagerez) de modele cusute, de combinatii de culori, simbolistica ascunsa care permite iei sa devina mai mult decat un vesmant, caci de la culegerea canepii sau tunsul oilor si pana la prima purtare ea primeste puteri magice; ia era ca o poveste scrisa cu acul de femei care nu stiau sa scrie pe hartie, dar coseau cu deosebit talent pe panza alba o intreaga istorie a familiei, a neamului. Vremurile moderne au afectat serios existenta iilor veritabile, adica a celor cusute dupa cutume stravechi, adanc pastrate in subconstientul colectiv. Modelele si iile erau trecute si date mai departe de la bunica la mama si apoi la nepoata, astfel incat oriunde ar fi ajuns, femeia sa se poata prezenta fara cuvinte; taranii romani se recunosteau astfel dintr-o privire.
Am realizat astfel ca daca traditia s-ar fi pastrat, ar fi trebuit sa am in familie o ie din zona Aradului, mai precis de la Pecica, caci bunica si strabunica mea materna se trag din tarani cu stare din acea zona bogata a Campiei de Vest. Din pacate am pastrat in memorie doar povestirile bunicii mele despre viata si portul popular din acea zona. Exista fotografii cu bunicul meu copil in camasa populara din zona in care a copilarit (Cermei, langa Ineu) si fratele mamei intr-o camasa din zona Aradului (probabil Dud, langa Tarnova, unde bunicul a fost preot).
Pe vremea lor, la scurt timp dupa Unirea cea Mare, mirii erau de obicei din zone invecinate. Familia tatei este cea care a trecut bariera Carpatilor si uite-asa am ajuns sa mostenesc costume populare din Gorj de la bunica materna a tatei. Pentru ca tata a fost singurul copil, urmatorul urmas de sex feminin a mostenit aceste costume (adica eu). Inca sunt uimita ca am ajuns sa detin o astfel de comoara, o bucatica de istorie. Am facut un calcul impreuna cu tata si este posibil ca anumite parti ale acestor costume sa aiba deja 100 de ani. Ma bucur sa le pot impartasi cu oricine este interesat sa le vada.
Intr-un fel, pentru mine este un inceput de drum spre regasirea spirituala. Datorita acestei zile mi-am regasit mandria de a fi romanca si daca aceasta initiativa a celor de la "La Blouse Roumaine" va avea succes cu adevarat, poate ca vom avea si noi in sfasit un brand de tara, un lucru, altul decat Dracula, care sa ne identifice oriunde in lumea larga. Am cautat tot ce se putea despre ia noastra si am aflat lucruri fabuloase - vechimea ei milenara; prezenta sa pe columna lui Traian ca port al femeilor dace; ingeniozitatea croiului care nu permite irosirea materialului, dar in acelasi timp permite inlocuirea partilor deteriorate, fara a relua cusutul intregii bluze sau mai rau, aruncarea ei; infinitatea (si credeti-ma ca nu exagerez) de modele cusute, de combinatii de culori, simbolistica ascunsa care permite iei sa devina mai mult decat un vesmant, caci de la culegerea canepii sau tunsul oilor si pana la prima purtare ea primeste puteri magice; ia era ca o poveste scrisa cu acul de femei care nu stiau sa scrie pe hartie, dar coseau cu deosebit talent pe panza alba o intreaga istorie a familiei, a neamului. Vremurile moderne au afectat serios existenta iilor veritabile, adica a celor cusute dupa cutume stravechi, adanc pastrate in subconstientul colectiv. Modelele si iile erau trecute si date mai departe de la bunica la mama si apoi la nepoata, astfel incat oriunde ar fi ajuns, femeia sa se poata prezenta fara cuvinte; taranii romani se recunosteau astfel dintr-o privire.
Am realizat astfel ca daca traditia s-ar fi pastrat, ar fi trebuit sa am in familie o ie din zona Aradului, mai precis de la Pecica, caci bunica si strabunica mea materna se trag din tarani cu stare din acea zona bogata a Campiei de Vest. Din pacate am pastrat in memorie doar povestirile bunicii mele despre viata si portul popular din acea zona. Exista fotografii cu bunicul meu copil in camasa populara din zona in care a copilarit (Cermei, langa Ineu) si fratele mamei intr-o camasa din zona Aradului (probabil Dud, langa Tarnova, unde bunicul a fost preot).
Pe vremea lor, la scurt timp dupa Unirea cea Mare, mirii erau de obicei din zone invecinate. Familia tatei este cea care a trecut bariera Carpatilor si uite-asa am ajuns sa mostenesc costume populare din Gorj de la bunica materna a tatei. Pentru ca tata a fost singurul copil, urmatorul urmas de sex feminin a mostenit aceste costume (adica eu). Inca sunt uimita ca am ajuns sa detin o astfel de comoara, o bucatica de istorie. Am facut un calcul impreuna cu tata si este posibil ca anumite parti ale acestor costume sa aiba deja 100 de ani. Ma bucur sa le pot impartasi cu oricine este interesat sa le vada.
Sper sa reusesc sa strang suficiente informatii, materiale si modele ca in viitor sa pot coase o ie din zona Pecica pentru fata mea si sa las mostenire o ie pentru urmasele mele, traditie brusc intrerupta de un razboi modial si apoi de o jumatate de veac de comunism.
Joi seara m-am imbracat in tricoul cu dedicatie:
si am fost la vernisajul expozitiei "Maiastra - povestea nespusa a iei" de la Galeria Galateca si va spun drept ca nu m-am asteptat la atata frumusete si bogatie spirituala. Am putut admira ii vechi de sute de ani, expuse asa cum spune traditia ca ar trebui sa arate o ie, ca o pasare cu aripile intinse, maiastra din poveste. Am ramas impresionata si de multimea de fotografii aduse de la Londra care o infatiseaza pe Regina Maria in straie populare si de asemenea fotografii interbelice din lumea satului, in multe dintre ele observandu-se exact ceea ce am invatat in ultima vreme studiind acest subiect - fiecare ie e unica. Mircea Dinescu si-a oferit cu generozitate colectia de ii oltenesti pe perioada expozitiei, dar am putut admira si ii bucovinene. O serie de firme au expus colectiile lor de haine, bijuterii, portelan de inspiratie folclorica. Cel mai mult m-a impresionat sa descopar frumusetea si bogatia dantelelor. Imi amintesc ca bunica imi povestea despre dantelele de la tara si spunea ca sunt mai frumoase decat cele belgiene sau de alt fel si eu chiar credeam ca ea exagereaza in patriotismul ei. Ce am vazut la aceasta expozitie mi-a amintit de vorbele bunicii si mi-am dat seama ca avea dreptate, doar ca ea vazuse ceea ce au nu am vazut pana mai ieri. Si daca vorbele mele nu sunt un argument suficient sa va determine sa vizitati aceasta expozitie, poate reuseste colajul de fotografii pe care le-am facut acolo. O astept pe Maria sa vina acasa in vacanta si voi merge cu ea si cu mama, cele trei generatii de fete ale familiei, sa admiram aceste minunatii.
Joi seara m-am imbracat in tricoul cu dedicatie:
si am fost la vernisajul expozitiei "Maiastra - povestea nespusa a iei" de la Galeria Galateca si va spun drept ca nu m-am asteptat la atata frumusete si bogatie spirituala. Am putut admira ii vechi de sute de ani, expuse asa cum spune traditia ca ar trebui sa arate o ie, ca o pasare cu aripile intinse, maiastra din poveste. Am ramas impresionata si de multimea de fotografii aduse de la Londra care o infatiseaza pe Regina Maria in straie populare si de asemenea fotografii interbelice din lumea satului, in multe dintre ele observandu-se exact ceea ce am invatat in ultima vreme studiind acest subiect - fiecare ie e unica. Mircea Dinescu si-a oferit cu generozitate colectia de ii oltenesti pe perioada expozitiei, dar am putut admira si ii bucovinene. O serie de firme au expus colectiile lor de haine, bijuterii, portelan de inspiratie folclorica. Cel mai mult m-a impresionat sa descopar frumusetea si bogatia dantelelor. Imi amintesc ca bunica imi povestea despre dantelele de la tara si spunea ca sunt mai frumoase decat cele belgiene sau de alt fel si eu chiar credeam ca ea exagereaza in patriotismul ei. Ce am vazut la aceasta expozitie mi-a amintit de vorbele bunicii si mi-am dat seama ca avea dreptate, doar ca ea vazuse ceea ce au nu am vazut pana mai ieri. Si daca vorbele mele nu sunt un argument suficient sa va determine sa vizitati aceasta expozitie, poate reuseste colajul de fotografii pe care le-am facut acolo. O astept pe Maria sa vina acasa in vacanta si voi merge cu ea si cu mama, cele trei generatii de fete ale familiei, sa admiram aceste minunatii.
Si pentru cei care doresc sa afle si mai mult pe aceasta tema de care eu devin pe zi ce trece tot mai pasionata, va ofer un fragment dintr-o adevarata lectie despre ie si simbolistica amprentelor cusute pe acest vesmant magic oferita un om care a dus aceasta pasiune dincolo de orice imaginatie, Ioana Corduneanu.
Pe maine!
vineri, 21 iunie 2013
suflet rebel - 51
Pentru ca de-o saptamana incoace am publicat si voi mai publica niste articole pe tema traditiilor populare, in episodul de astazi, ziua cea mai lunga a verii, vom asculta rock inspirat de obiceiuri si traditii romanesti. Si nu putine au fost trupele romanesti care si-au gasit inspiratia in sursele populare.
.
Weekend placut! Sarbatoare frumoasa de Rusalii!
.
Weekend placut! Sarbatoare frumoasa de Rusalii!
miercuri, 19 iunie 2013
marți, 18 iunie 2013
cutiuta cu amintiri
C'était tout juste après la guerre,
Dans un petit bal qu'avait souffert.
Sur une piste de misère,
Y'en avait deux, à découvert.
Parmi les gravats ils dansaient
Dans ce petit bal qui s'appelait...
Qui s'appelait...
qui s'appelait...
qui s'appelait...
Non je ne me souviens plus
du nom du bal perdu.
Ce dont je me souviens
ce sont ces amoureux
Qui ne regardaient rien autour d'eux.
Y'avait tant d'insouciance
Dans leurs gestes émus,
Alors quelle importance
Le nom du bal perdu ?
Non je ne me souviens plus
du nom du bal perdu.
vineri, 14 iunie 2013
suflet rebel - 50
Pentru episodul de astazi al telenovelei mele rock am ales o trupa cu o voce feminina, infiripata pe vremea cand o tanara talentata in ale muzicii, Amy Lee a intalnit intr-o tabara de liceu un tanar chitarist si compozitor talentat, Ben Moody. Nu, nu are nicio legatura cu Camp Rock :) Dar e adevarat ca asa s-au pus bazele unei colaborari care apoi a dus la infiintarea trupei Evanescence in Little Rock, Arkansas. Iar primul lor album, "Fallen" s-a vandut in peste 17 milioane de exemplare si le-a adus premiul Grammy.
Weekend placut!
Weekend placut!
miercuri, 12 iunie 2013
Wordless Wednesday - dansul norilor
Am fotografiat norii in weekend, cu gandul la 10 iunie - Ziua parasutistilor militari . La multi ani si Cer senin!
marți, 11 iunie 2013
pregatiri de Sanziene
Nu sunt un mare fan Facebook, dar trebuie sa-i recunosc meritele atunci cand le are. Anul trecut am descoperit o comunitate care a inflorit exponential si a castigat tot mai multi admiratori in lumea intreaga, pentru ca scopul acesteia este unul laudabil - promvarea iei, camasa traditionala romaneasca. Iar anul acesta actiunea lor a luat amploare si la 24 iunie, de Sanziene si-au propus sa imbrace planeta in ie. Comunitatea La Blouse Roumaine a preluat titlul tablourilor celebrului pictor francez Henri Matisse, care la randul sau a fost fermecat de frumusetea camasii traditionale romanesti.
sursa foto
sursa foto
sursa foto
Recunosc ca am inceput sa frecventez tot mai mult pe Facebook acest minunat grup si astfel am descoperit alti oameni pasionati de redarea stralucirii camasii noastre traditionale si a pasiunii de a coase si purta aceste adevarate obiecte de arta.
Si cum ma numar printre norocosii care au mostenit din lada de zestre a bunicelor cateva piese de costume populare, ma grabesc sa le scutur, sa le spal si sa le calc, caci m-am hotarat si eu sa ma alatur celor care de Sanziene vor imbraca ia si o vor arata lumii intregi. Saptamanile viitoare imi propun sa vizitez si eu expozitia "Maiastra, povestea nespusa a iei" anuntata de galeria Galateca.
Pana atunci, va ofer un "clin d'oeil" asupra comorii din lada mea de zestre, un motiv floral si unul geometric, cu simbolistica straveche. Chiar daca din nefericire povestile lor s-au pierdut in negura timpurilor, caci au mai bine de 70 de ani, sper ca Maria mea sa continue sa iubeasca si sa pretuiasca la fel ca mine aceasta istorie nescrisa a familiei noastre, costumele populare. Mai multe, saptamana viitoare si de Sanziene.
Si cine stie, poate ne intalnim la o pauza de ceai sau de cafea in ie pe blog sau pe Facebook!? :)
vineri, 7 iunie 2013
suflet rebel - 49
Exista in istoria rock-ului doua formatii care au purtat pe rand acelasi nume. Asta pentru ca trupa talentata descoperita de Bon Jovi pe la sfarsitul anilor '80 avea nevoie de un nume bun, iar de cealalta parte a oceanului, musicianul Gary Moore a fost de acord sa le ofere numele trupei irlandeze Skid Row, care incetase sa mai concerteze de pe la inceputul anilor '70.
Si asa numele Skid Row a fost dus cu cinste mai departe de simpaticul Sebastian Bach si de ceilalti membri ai trupei. Pana in 1996 trupa a vandut 20 de milioane de albume in lumea intreaga. Dupa 1996 Sebastian Bach a parasit trupa dupa neintelegerile cu Rachel Bolan legate de dorinta lui Bach de a canta in deschiderea unui concert KISS (al carui fan era). Culmea e ca dupa plecarea sa si reformarea trupei in 1999, Skid Row a cantat in deschiderea concertelor KISS
Cum suna Skid Row fara Sebastian Bach? Cam asa...
Sebastian Bach continua sa inregistreze in stilul sau:
Weekend placut!
Si asa numele Skid Row a fost dus cu cinste mai departe de simpaticul Sebastian Bach si de ceilalti membri ai trupei. Pana in 1996 trupa a vandut 20 de milioane de albume in lumea intreaga. Dupa 1996 Sebastian Bach a parasit trupa dupa neintelegerile cu Rachel Bolan legate de dorinta lui Bach de a canta in deschiderea unui concert KISS (al carui fan era). Culmea e ca dupa plecarea sa si reformarea trupei in 1999, Skid Row a cantat in deschiderea concertelor KISS
Cum suna Skid Row fara Sebastian Bach? Cam asa...
Sebastian Bach continua sa inregistreze in stilul sau:
Weekend placut!
miercuri, 5 iunie 2013
sâmbătă, 1 iunie 2013
o zi speciala
La multi ani tuturor copiilor!
De 1 Iunie va invit la o pauza de ceai de poveste inspirata de o mare iubitoare de copii, animale si natura, Beatrix Potter si cel mai faimos personaj al sau, Peter Rabbit.
Si inchei citandu-l pe Lucian Blaga: "Copilaria este inima tuturor varstelor."
De 1 Iunie va invit la o pauza de ceai de poveste inspirata de o mare iubitoare de copii, animale si natura, Beatrix Potter si cel mai faimos personaj al sau, Peter Rabbit.
sursa foto
sursa foto
The rain has moved on
And left a new day
Nothing seems to move everything is still
It's just a perfect day
The shadows and light
That move with the wind
Hidden violets grow splashed with summer spray
Just another perfect day
On the wild and misty hillside
Fear is natures warning
Hunger here is never far away
And all of this world
Is for children who play
Days that never end always should remain
Another perfect day
And left a new day
Nothing seems to move everything is still
It's just a perfect day
The shadows and light
That move with the wind
Hidden violets grow splashed with summer spray
Just another perfect day
On the wild and misty hillside
Fear is natures warning
Hunger here is never far away
And all of this world
Is for children who play
Days that never end always should remain
Another perfect day
Si inchei citandu-l pe Lucian Blaga: "Copilaria este inima tuturor varstelor."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)