cu ochii pe cer

Ieri dimineata am stat cu ochii pe cer. In fiecare an, de Sf. Ilie, sarbatorim Ziua Aviatiei. Asteptarea a meritat; de pe terasa de la etajul zece a cladirii noastre de birouri am admirat defilarea de pe cerul senin de vara :)

Cateva avioane de lupta, doua Hercules-uri, elicoptere... Versiunea de criza a paradei ne-a reamintit de pilotii nostri si problemele lor, de traditia cu care ne mandrim, dar care din pacate nu este suficienta in aceste vremuri grele. Acum doua saptamani un avion de antrenament s-a prabusit la Tuzla; 11 militari au pierit, 2 au reusit sa supravietuiasca.
Parada insa a fost un motiv de mandrie, iar Sf. Ilie ne-a trimis si el o ploicica pe seara. Fara furtuna, fara grindina, fara inundatii; o ploaie fina si calduta.

faraparabeni

Ei bine, de o buna bucata de vreme incep sa aud tot mai des in jurul meu "faraparabeni-faraparabeni", ca un refren la moda si la un moment dat m-am oprit si am inceput sa ascult: "fara parabeni". O prima constatare a fost ca aceasta expresie confera perceptia unei calitati superioare pentru produsele cosmetice.
Buna mea prietena, Lala, mi-a facut un cadou deosebit acum cateva saptamani, inspirata de Sakura, festivalul ciresilor in floare. Multumesc, Lala draga! Si asa am aflat ca din gingasele si parfumatele flori de cires se fabrica cosmetice: gel de dus exfoliant si crema de corp, chiar la vecinii nostri bulgari.

Si am exclamat surprinsa: "Tii, ia uite, e chiar fara parabeni!" Bine-nteles ca ne-am intrebat amandoua care e treaba cu parabenii si ce-or fi ei, de toata lumea cauta produsele fara parabeni.

Eram sigura ca e o noua gaselnita de marketing pentru a creste vanzarile de creme si sampoane. Dupa ce m-am documentat insa putin, am aflat ca parabenii sunt pur si simplu niste E-uri, adica substante de adaos, menite sa conserve cat mai mult perioada de valabilitate a unor produse. Astfel nu se strica prea repede, stau mai mult pe raft, lumea le poate cumpara si folosi o vreme mai indelungata. Cu alte cuvinte, actioneaza ca niste conservanti. Sunt mai multi compusi din familia parabenilor - metil-paraben, etil-paraben, propil-parabeni s.a.m.d. Unii dintre ei sunt folositi pe post de conservanti chiar in produsele alimentare. Si atunci, care e treaba cu ei daca sunt atat de folositi? Pai tocmai asta e, ca sunt tot mai multe produse in care ii intalnim, iar majoritatea produselor cosmetice au contact direct cu pielea, prin care se absoarbe in organism - creme, sampoane, geluri de dus, gelurile de barbierit, deodorantele, chiar si banala pasta de dinti si parfumurile contin astfel de compusi. Cum in societatea moderna folosim intens in fiecare zi aceste produse... chiar daca in reteta fiecaruia, acest ingredient se afla sub o limita minima acceptata, ganditi-va ca efectul se cumuleaza. Efectul? Pai da, pentru ca in cantitati mari aceste substante devin susceptibile de declansarea unor tipuri de cancer.
Acum, ce sa zic, nu stiu cat e speculatie, cat se poate demonstra pentru a deveni o certitudine, dar parca am inceput sa fiu mai atenta la produsele pe care le cumpar. Am gasit o crema anticelulitica "fara paraben", recent am cumparat un deodorant "fara paraben" si din aceste cautari am invatat un adevar la fel de trist: desi sunt fara parabeni, deci cel putin la nivel teoretic le lipseste acest ingredient si timpul de viata mai scurt le face sa se roteasca mai des in casele noastre si pe rafturile magazinelor, aceste produse sunt mult mai scumpe decat cele care contin traditionalii parabeni.
Dar voi incheia pe un ton mai optimist, caci amintirea Sakurei este vie in casa mea prin aroma emanata de betisoarele parfumate afundate discret intr-un ulei cu aromat cu... parfumul florilor de cires.

Daca e cumva o moda, eu sunt prima care se bucura de ea :)

cum arata un tata fericit

Se mandreste cu trofeele castigate de fiul sau :) Nu este bucurie mai mare pentru un parinte decat sa-si vada copilul castigand.



Performantele lui Catalin la acest Campionat National pentru Seniori si Juniori au fost rasplatite cu o cupa pentru locul al III-lea (in ordinea punctelor acumulate la probele la care a participat).

povestea unui campion

Sambata am dat o tura la bazinul din Complexul Lia Manoliu, unde au fost organizate (ca in fiecare an) Campionatele Nationale de Inot.

Desi puteam lasa impresia ca ne-am ascuns acolo de canicula, ei bine, aveam un motiv foarte intemeiat sa ne aflam in tribune. Unul dintre concurentii valorosi este chiar baiatul prietenilor nostri de la Arad - Catalin Cosma. Si am avut motive de mandrie alaturi de parintii lui, Mirela si Mitica, cand l-am vazut castigand detasat o proba foarte grea, cea de 1500 de metri liber. Castigase zilele trecute si probele de 800 m si 200 m liber, asa ca era favoritul finalei. Catalin este campionul nostru:

A invatat sa inoate la Arad, dar a tecut la un nivel competitional superior la Pitesti, unde a facut Liceul Sportiv. La terminarea liceului a primit o bursa sportiva la Universitatea din Alabama, unde invata si se pregateste de trei ani. Desi s-a format in Romania, desavarsirea ca sportiv de performata o datoreaza bursei din America. Acolo se bucura si de conditii deosebite, dar si de concurenta altor sportivi mai valorosi, o conditie importanta pentru a ajunge la marea performanta. Bravo, Cata!
Am avut placerea sa o vedem si pe Camelia Potec concurand la aceesi proba pentru fete. A afisat o forma buna si sper ca va concura cu succes la Europene.

o noua provocare

...sub forma de leapsa de la Carmen.
Cum arata desktopul meu? Ei bine, iata-l:



Colegii de la birou ar fi surprinsi si n-ar rata o tachinare, pentru ca acolo sunt mult-mult mai ordonata :)))

cand vara se incrunta...

...soarele arzator se retrage suparat din scena, lasand cateva lacrimi sa se topeasca pe asfaltul fierbinte. Si cand incepi sa te gandesti ca o sa-i treaca repede supararea, de fapt nici nu stii ce te asteapta.
Cand am plecat de la servici azi, afara era inca zapuseala (in jur de 30 de grade), desi cerul parea ca-si schimba culoarea. Nici n-am urcat bine in masina, ca picaturi mari au inceput sa valseze pe parbriz. Dupa cativa metri insa, Bucurestiul parea ca e o uriasa fantana arteziana. Stergatoarele abia razbeau sa-mi stearga parbrizul, iar temperatura a scazut brusc la 21 de grade. Privirea intunecata a verii nu era un semn bun:









Dar, asa temperamentala cum e, vara si-a sters repede lacrimile si pana am ajuns acasa s-a linistit, tragand zambind de cortina de nori, lasandu-ne sa ne luptam cu lacurile lasate in urma de canalizarea infundata a orasului.
S-ar putea ca acesta sa fie ultimul dus inainte de perioada caniculara care se anunta. Va fi din nou vara asa cum o stim in luna lui Cuptor.

aniversare in miez de iulie

Astazi Google a marcat trecerea a 125 de ani de la nasterea lui Josef Frank, arhitect si designer care a creat stiluri inconfundabile, purtand amprenta sufletului scandinav. Poate ca logo-ul Google nu este prea vizibil, insa asta conteaza mai putin, cata vreme ochiul si sufletul se umple de frumusetea formelor si a culorilor, care il scot pe artist din sertarele memoriei:

Il aniverseaza si casa de design Svenskt Tenn pentru care artistul a creat pana la sfarsitul vietii, in 1967.

o privire inapoi... in timp

...pana prin 1985, pe cand Genesis se destrama, Phil Collins incepuse deja sa se remarce pe cont propriu, iar Mike Rutherford forma alaturi de Paul Barrack si Paul Young "Mike and the Mechanics".
Probabil doar cei prea tineri nu recunosc sound-ul hit-ului "Over my shoulder", pe care noi il fredonam cu fervoare acum vreo 15 ani:



Iar la final va las sa va delectati cu "Another cup of coffee", de pe cel mai bun album al lor - "Beggar on a Beach of Gold" (1994):



Poate ar fi fost mai nimerit sa va amintesc de The Cranberries, care va concerta saptamana aceasta la Bucuresti. Ii prefer insa de departe pe Mike & The Mechanics :)

Leapsa abstracta

O iau de la Carmen si-i provoc pe cei care au curaj :)

Dacă eram un anotimp... eram vara
Dacă eram o lună...eram luna decembrie
Dacă eram o zi a săptămânii...eram duminica
Dacă eram o parte a zilei... eram seara
Dacă eram un animal marin... eram delfin
Dacă eram un animal de uscat... eram cal
Dacă eram o virtute... eram onoarea
Dacă eram o planetă... eram Marte
Dacă eram un lichid... eram ceai
Dacă eram o piatră... eram turcoaz
Dacă eram un metal... eram argint
Dacă eram o pasăre... eram barza
Dacă eram o plantă... eram trandafir
Dacă eram o stare a vremii... eram furtuna de vara
Dacă eram un instrument muzical... eram chitara
Dacă eram un sentiment... eram prietenia
Dacă eram un sunet... eram fosnetul frunzelor
Dacă eram un cântec... eram o balada
Dacă eram un film... eram o comedie
Dacă eram un serial... eram un foileton englezesc
Dacă eram un oraș... eram Londra
Dacă eram un gust... eram dulce-acrisor
Dacă eram o aromă.... eram scortisoara
Dacă eram o culoare... eram bleu
Dacă eram un material... eram lana
Dacă eram o parte a corpului... eram picioarele
Dacă eram un drog... eram cafeaua
Dacă eram un accesoriu... eram bratara
Dacă eram o expresie a feței... eram relaxare
Dacă eram o materie... eram foc
Dacă eram un personaj din desene animate.... eram Mihaela
Dacă eram un număr... eram 8
Dacă eram o mașină... eram filtrul de cafea
Dacă eram o haină... eram pantaloni de blugi

de un an in blogosfera

Carmen are dreptate; ar trebui cumva sa aniversez un an de existenta in blogosfera. Sa stii, draga mea, ca m-am tot gandit la asta, insa gandurile mele nu se decantasera suficient pentru a scrie despre aceasta aniversare. Fara indemnul tau poate nici n-as fi facut-o. Si nu voi scrie prea multe, caci la un an de blogging, cea mai mare bucurie este ca am transmis "microbul" fetei mele, Maria. Asa incat, la un an de cand mama ei are blog, iar ea e un simplu cititor fidel, Maria a hotarat sa-si incerce si ea puterile si si-a colorat propriul bolg in roz (cum altfel?).

Iti multumesc, Carmen, pentru gandurile frumoase si atentia cu care ma coplesesti! Multumesc tuturor celor care (stiuti sau nestiuti) mi-au trecut pragul pentru... o pauza de ceai :)

primul meu haiga

Frumusetea, simplitatea si gingasia unui poem haiku poate fi completata vizual cu un desen, o pictura sau o imagine. Astfel ia nastere haiga, un poem haiku ilustrat. "Ga" inseamna pictura; "Hai" sau "haiku" inseamna poem si e aici numele "haiga".

Iata si primul meu haiga, inspirat de tema trecerii timpului, care se pare ca ma bantuie in ultima vreme:

cum sa invingi timpul?

Ganduri care ma bantuie de multa vreme...
Acum mai bine de zece ani, clipele curgeau lin in clepsidra timpului. Si erau clipe de relaxare, clipe pline de adrenalina, clipe de fericire, clipe de implinire, clipe impartite cu prietenii, clipe dedicate familiei, clipe dedicate hobby-urilor.
Nu stiu nici acum cand si cum s-a intamplat... De ce Timpul a devenit un lord rapace si nemilos, care incet-incet a adus haosul in viata mea. I-am acceptat toate provocarile si am inceput sa dramuiesc cu inversunare fiecare clipa, astfel incat sa-mi ajunga pentru familie, pentru prieteni, pentru cei dragi, pentru cariera... Insa de cativa ani incoace clepsidra a devenit neincapatoare si orice as fi incercat sa fac pentru a imparti cat mai bine fiecare clipa, am sfarsit prin a pierde una cate una fiecare din bataliile cu timpul. Copilul este frustrat de lipsa atat de dorita a mamei, parintii incearca sa ma inteleaga pentru tot mai putin timp de calitate petrecut cu ei. Din universul prietenilor mei am cam disparut... Munca ma solicita tot mai mult, casa la fel. Micile placeri se strecoara tot mai greu in clepsidra mea. Unde gresesc? Ce nu fac bine? Imi dau seama ca Timpul este un adversar mult prea redutabil si ca orice as incerca, nu voi reusi sa-l inving! El este cel care ne conduce vietile si daca nu avem grija, ajungem sclavii lui. Arma lui secreta este ca orice-ai face nu-l poti intoarce din drum; trecerea lui este ireversibila. Echilibrul pare stricat demult. Momentul deciziilor se apropie, ca si momentul eliberarii din sclavia timpului.
Nu detin niciun secret, dar am castigat putina intelepciune si am cerut time-out pentru o vreme... ca sa adun faramele cele mai pretioase ale timpului meu si sa le readuc la cota de echilibru. Oricat de multe as fi facut in ultimii zece ani, nu ma pot opri sa ma gandesc ca am si risipit foarte mult timp. Am pierdut clipe din viata copilului meu, am sacrificat din timpul petrecut cu cei dragi, cu prietenii, iar in goana dupa implinire profesionala, am anulat clipele care erau numai ale mele.
Stiu ca nu sunt singura care poarta aceste batalii. Sunt multe romancele care vor sa fie femeia perfecta - si sotie si mama si prietena si cariera - all inclusive. Unele dintre noi facem sacrificii pe care apoi le regretam, altele fac sacrificii pentru ca asa simt ca e corect. Intr-o societate cu multe anomalii, ca cea in care traim, putine dintre noi se simt impacate cu pretul pe care trebuie sa-l plateasca. De cate ori nu ne auzim exclamand: "Nu mai am timp si pentru mine?"