Teoria ceaiului

Iata ce spun chinezii despre cand este indicat a se bea ceai. O traducere in germana a unui poem chinezesc, pe care Carmen s-a ostenit sa ni-l aduca si in romana:

Sub privirile muzelor
Plictisit de poezie
Plin de gânduri confuz
În momentul când bati tactul muzicii
Când nu auzi tonul vre-unei melodii
Când viaţa ti-e însingurata
Când pierzi vremea
La conversaţii nocturne
Admirând o zi însorita
În camera de mireasă (de fata mare)
Atunci când te distrezi în compania unor prieteni
Când găzduiesti savanţi şi doamne frumoase
Atunci când te vizitează prieteni care vin de departe
Cân vremea e frumoasa
Când cerul e întunecat
Când privesti alunecarea bărcilor ce trec
Când poposesti sub un copac si-un bambus
Când pomii-mbobocesc si pasarile ciripesc
În zile fierbinti, la malul unui iaz de lotus
Când încalzesti tamâie în curtea interioara
Când ultimii musafiri chercheliti au plecat
Când vizitezi un templu singuratic
Când privesti un izvor si stânci pitoresti

cea mai frumoasa descriere a ceaiului

"Blande flori, lacrimi ale stelelor, stand in gradina si ascultand povestile despre roua si raze de soare ale albinelor, puteti voi oare sa va imaginati soarta cruda care va asteapta? Visati-va visele cat mai aveti timp, leganandu-va in adierea racoroasa de vara, pentru ca maine o mana nemiloasa va va smulge una cate una, purtandu-va apoi departe de pasnicul vostru salas."

tea talk

N-as fi deschis subiectul, daca la birou n-ar fi venit zilele trecute vorba despre actori britanici. Parca totul pornise de la un top cu "cei mai frumosi" in care era la loc de cinste Orlando Bloom. Colegele mele nu-l vedeau in top, iar eu chiar am zis ca englezii nu sunt prea frumosi. Si-apoi repede mi-am muscat limba, caci mi-au fost amintiti Clive Owen, Pierce Brosnan, iar eu am inceput imediat sa adaug - Rupert Penry-Jones, Hugh Dancy, Colin Firth si un nume care parea sa fie necunoscut colegelor mele - Richard Armitage. L-au google-it repede (sau goagalit, cum ar spune stim-noi-cine) si am auzit un Aaaaah!

Yes, indeed! Este actorul pe care l-am indragit instant cand am vazut ecranizarea unui roman minunat al lui Elisabeth Gaskell, Nord si Sud, citit pe vremea liceului. Intr-o calatorie la Londra am cautat DVD-ul cu filmul ca sa-l am numai pentru mine. Cei de la BBC nici nu si-au imaginat ce succes imens va avea filmul datorita protagonistilor din rolurile principale. Si iata-l in rolul lui John Thornton:

In primavara am descoperit intamplator un alt film cu el realizat de BBC - Sparkhouse. O drama rascolitoare despre doi tineri indragostiti care nu pot fi impreuna datorita barierelor sociale. Un "La rascruce de drumuri" rescris pentru zilele noastre de Sally Wainwright, cu un har deosebit. Aici Richard joaca un alt John - Stranding:

Poate ca intr-o buna zi o sa ajung sa vad si filmul din seria Shakespeare Retold - Macbeth, in care joaca alaturi de un alt actor britanic pe care il apreciez in mod deosebit - James McAvoy.

La invitatia lui Dawn French, a acceptat sa joace in seria comica "Vicarul din Dibley" ale carei cote de audienta au explodat pur si simplu. Ea este vicar intr-o mica parohie de langa Londra si in plus cu cam multe kilograme, iar el este contabil, se cam fereste sa se laude cu asta si este oarecum inexplicabil atras de ea. Ce ti-e si cu dragostea:

Si in final, iata-l spunand o foarte nostima poveste de noapte-buna - I'm not going out there - pentru CBeebies (recomand site-ul mamicilor de prescolari):

In prezent joaca in serialele BBC Robin Hood si MI5(Spooks). Mie mi se pare mai frumos si mai talentat decat Orlando Bloom, dar fara sansa de a juca in blockbustere americane.

two for... tea?

Sunt doi, intr-adevar, dar nu beau ceai.
Se au unul pe celalalt, dorm impreuna, se mai si cearta. Ea se baga tot timpul in sufletul lui, ii solicita mereu atentia... e curioasa si isi pastreaza silueta facand tot timpul miscare. Si vorbeste mai mult ca el, desigur. El o iubeste, o alinta, dar din cand in cand mai vrea si putin timp si spatiu doar pentru el. Mai sedentar si mai somnoros, nu vorbeste neintrebat, dar ar manca din toate strachinile, sa nu cumva sa rateze ce mananca si ea. Isi pazeste cu strasnicie pozitia in casa si in cuplu si nu accepta sa fie deranjat si contrazis, chiar daca de cele mai multe ori ea nu se poate abtine si-i mai contesta autoritatea. Asa sunt ei, Coco si Cocheta si de sambata sunt noii membrii ai familiei noastre. Sunt de vita nobila, cu radacini in Madagascar si sunt cunoscuti ca "papagali amorezi" (love birds). Pentru ca toate astea sa se intample e nevoie de unchiul Mircea de la Arad, suflet generos si mare iubitor de animale, care stie ce-si doreste nepoata lui, Maria.

Saptamana asta nu prea am mai deschis televizorul pentru relaxare. Mi-am luat ceaiul si m-am asezat pe canapea ca sa-i privesc pe papagali :) Distractia e garantata!

tea time, anytime

Profit de o jumatate de ora de pauza, ca sa povestesc la o cana de ceai (melissa), despre doua carti pe care le-am citit inainte de Sarbatori. Genul de carti care te pun pe ganduri, care te fac sa-ti revizuiesti putin optica asupra vietii.
Pe prima trebuie sa recunosc ca am citit-o inspirata de Carmen si a ei recenzie despre ecranizarea romanului "My sister's keeper". Nu am vazut filmul, insa cartea imi facea cu ochiul din rafturile librariilor de cateva luni. Tradusa la noi sub titlul "O viata de rezerva", cartea te prinde inca de la primele randuri.

Mi-e greu sa spun ce m-a impresionat mai mult - lupta mamei de a-si salva copilul, trecand peste etica medicala, avocatul care intelege poate mai bine ca oricine ce inseamna sa lupti pentru iluzia unei vieti normale cand ai o boala care te va insoti toata viata, fratele macinat de neputinta de a-si ajuta sora, tatal care incearca fara succes sa gaseasca sens in tot ce li se intampla. Nu am vazut filmul, insa cartea m-a impresionat. Jodi Picoult construieste povestea surprinzand punctul de vederea al fiecarui personaj. Nedrept este doar sfarsitul, ca si destinul acestei familii atat de incercata.
De pe acelasi raft al librariei am luat o alta carte, pe care am vrut s-o citesc pentru ca stiam ca a fost ecranizata. De data asta am vazut si filmul dupa ce am citit cartea lui Kim Edwards si am fost dezamgita de ecranizare, in ciuda actorilor pe care de altfel ii apreciez - Dermot Mulroney, Emily Watson (minunata!). Tradusa la noi sub titlul "Fiica tacerii" cartea are titlul original "The Memory Keeper's Daughter" si are mai mult sens in engleza - personajul principal primeste cadou de la sotia lui un aparat de fotografiat promovat ca "the memory's keeper".

Aparatul de fotografiat devine singurul ochi prin care personajul principal poate privi lumea si asa cauta o poarta de a evada din viata traita sub semnul minciunii. Minciuna pe care a plamadit-o in clipa in care ii spune sotiei ca fetita lor, sora geamana a baiatului lor, a murit la nastere. Minciuna justificata de faptul ca isi proteja astfel sotia de o durere care ar fi doborat-o, asa cum moartea surorii lui in copilarie i-a omorat de durere mama. Insa umbra fiicei lor cu sindrom Down le va urmari existenta si-i va distruge relatia si cu sotia si cu fiul sau. Citeste cartea si vei afla daca destinele celor doi frati se vor intalni in cele din urma.

o seara la cinema

Pentru ca e in mare voga si toata lumea vorbeste despre el, ne-am hotarat sa ne alaturam milioanelor de spectatori care au vazut noul film al lui James Cameron, Avatar lansat pe 18 decembrie. Avem un cinematograf IMAX in Bucuresti si ar fi fost o experienta unica sa vedem filmul acolo, insa biletele disponibile pana la sfarsitul anului la acest film in IMAX au fost vandute cu mult inaintea premierei. Asa ca ne-am multumim sa vedem filmul in varianta Dolby Digital (un fel de 3D). Sala a fost plina la toate spectacolele din acea zi; noroc ca apucasem sa rezerv biletele cu o zi inainte.

Spectaculoasa realizarea, trebuie sa recunosc, desi mi-as fi dorit ca in cei 10 ani cat i-a luat lui Cameron sa finalizeze proiectul (cam de la Titanic incoace), sa fi lucrat ceva mai mult asupra scenariului. Asta pentru ca am plecat din sala cu impresia ca am vazut "the same old story", doar ca intr-o realizare spectaculoasa. Am revazut-o cu placere pe Sigourney Weaver si am remarcat un tanar actor pe care nu am avut ocazia sa-l vad jucand pana acum - Sam Worthington, care l-a concurat fara succes pe Daniel Craig pentru rolul agentului 007 in Casino Royal. L-am admirat mai mult ca veteran de Marines in acest film decat ca Avatar. M-a impresionat si coloana sonora, de care cred ca James Horner s-a achitat foarte bine.
Daca as revedea filmul? Da, dar cu acelasi regret ca povestea ramane banala, in ciuda, sau mai degraba in detrimentul mesajului ecologist pe care incearca sa-l transmita. Replica preferata, pentru ca reprezinta cumva cheia filmului: "Tot ce mi-am dorit a fost sa gasesc batalia pe care merita sa o port."

de pe strada adunate

Au trecut 20 de ani de la revolutie si noi inca mai punem in vitrina - nu la posta sau la CEC - ci la banca, anuntul ca se da pensia :)

Ii rog pe vegetarieni sa nu citeasca mai departe si sa nu se uite la imaginea care urmeaza.

Stand la semafor, mi-am dat seama ca puteam fi si mai exotica in meniul de Craciun - o ciorba de strut? sau o piftie? Prea tarziu... poate la anul.

de Craciun

Mos Craciun a fost generos cu noi anul acesta, in ciuda vremurilor de recesiune. Avem pentru ce sa fim recunoscatori.

Mai putini colindatori anul acesta, desi am sperat sa le deschidem usa. Singurii care ne-au batut la usa chiar inainte de masa de Craciun au fost o tanara mamica cu un copilas in brate, frumos imbracati, dar cu fata trista si speranta ca vor primi... ceva de mancare. E tot ce au cerut. Am fost impresionati la lacrimi; le-am pregatit un pachet cu de-ale gurii si o ceva bani, desigur insuficienti pentru situatia lor. Speram ca si alti crestini s-au aratat generosi cu ei.
Ne-am bucurat de tot ce ne-a adus Craciunul anul acesta, desi am ramas cu gandul la cei care nu avut nici macare ce pune pe masa...

un film de Craciun

Fallen Angel (Ingerul cazut, tradus ad-literam) este filmul pe care il vad cu placere de fiecare data, preferabil de Craciun. Un alt gen de cadouri se afla in centrul actiunii acestui film; sunt cadouri sufletesti, carora nu le pot rezista nici cei mai impovarati de tragediile vietii.

Un Garry Sinise asa cum nu am vazut in filmele de pana acum si o Joely Richardson atat de rafinata... Un film care te lasa cu gandul la adevaratele cadouri de Craciun, dar mai ales la faptul ca gesturi simple, pornite din inima pot fi cadouri de Craciun de nepretuit.

Sarbatori fericite!

amintiri de-o saptamana

O seara de iarna asa cum trebuie sa fie - cu multa lumina, muzica si veselie. Acum 20 de ani, pe 16 decembrie, la Timisoara, iarna nu avea nici lumina, nici muzica, nici veselie. Si nici acum 20 de ani, pe 22 decembrie, la Bucuresti. Ne-am fi delectat cu Cantarea Romaniei, nu cu un concert de muzica de Strauss.

what a difference a day makes

Cu toate ca sistemul de operare a laptopului meu a crapat saptamana trecuta, m-am recuperat suficient cat sa le multumesc intr-un mod aparte celor care si-au amintit de ziua mea cat de mult imi place...ceaiul.

Despre cum e viata fara laptop si fara internet merita sa dedic un spatiu aparte. In curand...

In numele...pacii!?

Citesc acum o stire proaspata pe fluxuri (Ass Pres) - Presedintele Obama trimite un efectiv de 30 mii de soldati americani in Afganistan. Totul pentru a pastra pacea in teritoriile eliberate de talibani. Hmm! Si asta la cateva luni dupa ce i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace. No f$%#$!$^ comment!

La multi ani, Romania!

peste 90 de ani de independenta

top tea - new entries

Perioada incarcata din ultimele saptamani mi-a fost alinata de doua sortimente de ceaiuri unice. De ce unice? Pentru ca sunt excelente si pentru ca nu sunt la indemana.
Ceaiul de iasomie e un ceai placut, aromat, dar sortimentul pe care l-am baut este departe de orice am baut pana acum, desi pare banalul amestec de ceai verde cu iasomie. Ne-a fost adus la birou de o colega care a fost in concediu in China. Si cum suntem destui bautori de ceai in birou (da, se intampla in Romania :)), il impartim frateste. Mai intai te cucereste parfumul; este atat de rafinat si delicat, incat abia astepti sa iei prima gura. Mmmm! Ideal ca sa-ti creezi propriul moment de relaxare intr-o lume in care pauza de munca pare un lux pe care cu greu ti-l permiti. Si iata vedeta:

Tot din calatoria in China am fost tratati cu prajiturele care contineau ceai verde. O minunatie!
Un alt ceai deosebit din care beau acum in fiecare dimineata este un ceai care mi-a fost oferit mai intai intr-un pliculet de ceai clasic fara eticheta. Dupa miros mi-am dat seama imediat ca are scortisoara, dar dupa ce l-am gustat, l-am ghicit imediat - ceai negru cu ghimbir si scortisoara, cu o aroma care ma purta cu gandul la India. Si pentru ca am stiut sa-l apreciez, am primit apoi intreaga...era sa zic cutie. Nu-nu-nu, un ceai autentic indian este pastrat intr-un saculet:

Aici aveti mai multe detalii despre acest ceai (San-Cha) si cei care-l produc - Aap Ki Pasand 

Si-acum ma duc sa pun de-un ceai :)))