Nu veti auzi azi muzica la mine pe blog. Voi dedica versurile poetului Vasile Voiculescu tristei despartiri de un om deosebit:
"Se simtea... Nu ca o umbra,
Nu ca o rece suflare,
Nici ca un duh de destramare...
Poate ca un zambet pe-o-ncruntare,
Poate, o lumina dintr-o stea sumbra
Invaluita de departare.
Sigur n-avea aripi, nu falfaia...
Nu era nici fiara la panda...
Mai curand blanda
- Negru fior de-ntrebare -
Asteptam in nemiscare grea;
Nu ofilea floare, nu dobora stea,
Dar toti stiam ca este Ea:
Venise sa-l ia."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu