La multi ani tuturor celor ce simt romaneste!
duminică, 1 decembrie 2013
vineri, 29 noiembrie 2013
suflet rebel - 59
Zilele trecute am dat de o cutie cu fotografii nerascolite cam de multa vreme si fara sa vreau am dat timpul inapoi cand am gasit setul de poze ale cantaretilor preferati la care am contribuit eu si fratele meu. Mi le amintesc si acum raspandite prin biblioteca; atrageau admiratia multor prieteni, in ciuda faptului ca prin anii '80 erau simple fotografii ale unor poze din reviste straine :) pentru noi insemnau foarte mult.
In spiritul acesta am ales pentru astazi cateva melodii emblematice, dar si coveruri rock cantate de o legenda cu suflet rebel - Johnny Cash:
In spiritul acesta am ales pentru astazi cateva melodii emblematice, dar si coveruri rock cantate de o legenda cu suflet rebel - Johnny Cash:
miercuri, 27 noiembrie 2013
miercuri, 20 noiembrie 2013
marți, 19 noiembrie 2013
meloman pentru o zi
Pentru ca ne aflam undeva langa Passau, la granita dintre Germania si Austria, mi se pare potrivit sa o ascult azi pe Julie Andrews si sa dedic momentul proaspat nascutei (ieri) nepotele, Isabella. O zi frumoasa va doresc tuturor!
vineri, 15 noiembrie 2013
suflet rebel - 58
miercuri, 13 noiembrie 2013
marți, 12 noiembrie 2013
meloman pentru o zi
Chiar daca suntem plecati de cateva zile, nu pot rata rubrica preferata a melomanilor, chiar daca nu cred ca voi avea posibilitatea sa inscriu postarea pe blogul lui Sorin. Astazi voi face o dedicatie speciala Mariei mele care implineste 15 ani.
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
miercuri, 6 noiembrie 2013
marți, 5 noiembrie 2013
meloman pentru o zi
De cateva zile ma trezesc fredonand "There are 9 million bicycles... ", asa ca voi continua si azi s-o fredonez pe Katie (Ketevan) Melua (descoperita si promovata de regretata Eva Cassidy).
Va doresc o zi frumoasa si cu multa muzica buna!
vineri, 1 noiembrie 2013
suflet rebel - 57
Dedic editia de astazi a telenovelei rock prietenei mele din blogosfera, Minnie, a carei aniversare este chiar astazi, in prima zi de noiembrie! Un suflet mare si iubitor ca al tau, draga mea, merita o editie speciala. La multi ani!
Un suflet rebel care ne-a parasit de saptamana aceasta - Lewis Allan (Lou) Reed - spunea odata ca lumea va putea fi salvata doar de "real rock and roll".
Weekend placut!
Un suflet rebel care ne-a parasit de saptamana aceasta - Lewis Allan (Lou) Reed - spunea odata ca lumea va putea fi salvata doar de "real rock and roll".
Weekend placut!
miercuri, 30 octombrie 2013
marți, 29 octombrie 2013
meloman pentru o zi
Mai putin faimoasa decat Adele si totusi la fel de inzestrata ca aceasta este si Rumer, o solista britanica cu origini indiene si un timbru vocal cu totul aparte, care multora le aminteste de Karen Carpenter.
O zi de marti frumoasa va doresc, cu multa muzica buna!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
O zi de marti frumoasa va doresc, cu multa muzica buna!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
miercuri, 23 octombrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
meloman pentru o zi
Nu stiu cum a fost posibil sa fie difuzat la televizor pe vremea comunistilor, insa filmuletul "The Point" (tradus la noi cu numele personajului "Oblio") a facut o impresie puternica asupra mea, in special datorita muzicii. Ca alte filme din acea perioada, era taiat in episoade de cate zece minute la o saptamana distanta unul de celalalt, ceea ce-l facea greu de urmarit.
Si pentru ca mi-a venit in gand astazi, va invit sa-l ascultam pe Harry Nilsson (caruia ii datoram existenta acesti film) si cateva dintre melodiile care l-au facut celebru la inceputul anilor '70. Si pentru ca este martea melomanilor, va urez sa aveti parte azi de multa muzica buna!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
Si pentru ca mi-a venit in gand astazi, va invit sa-l ascultam pe Harry Nilsson (caruia ii datoram existenta acesti film) si cateva dintre melodiile care l-au facut celebru la inceputul anilor '70. Si pentru ca este martea melomanilor, va urez sa aveti parte azi de multa muzica buna!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
duminică, 20 octombrie 2013
ceai cu dedicatie
Astazi este ziua prietenei noastre dragi, Carmen. In cescuta de ceai pe care i-o ofer am pus multa dragoste, urari de sanatate, fericire si impliniri!
Si i-am invitat pe Beatles si pe Andre Rieu sa-i cante:
Si i-am invitat pe Beatles si pe Andre Rieu sa-i cante:
La multi ani, draga noastra Carmen!
vineri, 18 octombrie 2013
suflet rebel - la malul marii
Ne-am trezit intr-o dimineata de duminica la Brugge cu gandul de-a ne petrece o zi la Marea Nordului. Fara niciun gand fara niciun plan, ne-am cumparat sandvisuri si bere si ne-am luat bilet la tenul care face legatura intre Brugge si Zeebrugge Strand. Am ajuns mai repede la peron si ne-am asezat pe banca sa asteptam trenul. Cristi si-a scos BlackBerryul din buzunar, iar eu am scotocit dupa aparatul foto sa surprind impostaza nostima in care stateam unul langa altul pe banca. Si cand sa fac poza... teroare! "No memory card" Uitasem cardul de memorie in laptopul din camera. Mai erau 12 minute pana la plecarea tenului si am luat-o la goana spre hotel, caci altfel n-as fi plecat la drum. Fiind duminica, trenurile spre Zeebrugge sunt ceva mai rare, asa ca am fi irosit timp pretios. Cursa nebuna s-a incheiat cand am revenit pe peron, cu doua minute inainte de plecarea trenului.
Am fost surprinsi sa vedem ca micuta gara de pe plaja este cu adevarat la plaja si chiar langa terminalul portului de persoane si de marfuri. La Zebrugge ajung printre altele si navele de pasageri din Hull, cu turisti din Anglia. Ne-am plimbat pe faleza amenajata la granita dintre port si plaja turistica, ne-am bucurat de soare, de mare, apoi de o plimbare de cateva ore pe plaja, inclusiv in zona de rezervatie, unde de altfel am si facut un mic picnic la pranz, printre dune si ierburi inalte. Ba chiar la un moment dat am simtit nevoia sa ne descaltam, sa simtim nisipul mangaindu-ne talpile. Am cules scoici, ne-am minunat la urmele refluxului si ne-am amuzat de jocul pescarusilor, al cainilor scosi la plimbare, de joaca in nisip a copiilor. O zi perfecta, in care orice gand a fost dat uitarii, gonit de briza marii, iar soarele s-a jucat non-stop pe fetele noastre, imprumutandu-ne pentru inca o vreme culorile verii. Rareori mi-a fost dat sa traiesc atat de acut prezentul.
In memoria acelei zile perfecte, am scos si eu din cutiuta cu amintiri o melodie cantata superb de Robert Plant - "Sea of Love":
Weekend placut!
Am fost surprinsi sa vedem ca micuta gara de pe plaja este cu adevarat la plaja si chiar langa terminalul portului de persoane si de marfuri. La Zebrugge ajung printre altele si navele de pasageri din Hull, cu turisti din Anglia. Ne-am plimbat pe faleza amenajata la granita dintre port si plaja turistica, ne-am bucurat de soare, de mare, apoi de o plimbare de cateva ore pe plaja, inclusiv in zona de rezervatie, unde de altfel am si facut un mic picnic la pranz, printre dune si ierburi inalte. Ba chiar la un moment dat am simtit nevoia sa ne descaltam, sa simtim nisipul mangaindu-ne talpile. Am cules scoici, ne-am minunat la urmele refluxului si ne-am amuzat de jocul pescarusilor, al cainilor scosi la plimbare, de joaca in nisip a copiilor. O zi perfecta, in care orice gand a fost dat uitarii, gonit de briza marii, iar soarele s-a jucat non-stop pe fetele noastre, imprumutandu-ne pentru inca o vreme culorile verii. Rareori mi-a fost dat sa traiesc atat de acut prezentul.
In memoria acelei zile perfecte, am scos si eu din cutiuta cu amintiri o melodie cantata superb de Robert Plant - "Sea of Love":
Weekend placut!
miercuri, 16 octombrie 2013
marți, 15 octombrie 2013
meloman pentru o zi
Melomana din mine a rezonat azi la un moment muzical oferit de Andre Rieu alaturi de copiii proiectului muzical The Hout Bay din Africa de Sud:
Tot in Africa de Sud, Andre a descoperit o voce deosebita, pe Kimmi Skota:
O zi frumoasa de marti va doresc, cu multa muzica buna si fara ceasuri rele!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
Tot in Africa de Sud, Andre a descoperit o voce deosebita, pe Kimmi Skota:
O zi frumoasa de marti va doresc, cu multa muzica buna si fara ceasuri rele!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
luni, 14 octombrie 2013
o zi pe bicicleta
Una dintre cele mai placute zile in Brugge a fost cea petrecuta pe bicicleta. Ne-am trezit devreme intr-o zi de sambata ca sa ne aprovizionam cu de-ale gurii si apoi am plecat sa-nchiriem bicicletele. Foarte convenabil, centrul de inchiriere se afla chiar langa hotel. Costa 12 euro pentru o zi, dar trebuie sa ai la tine si 50 de euro pentru garantie; garantia o primesti inapoi cand returnezi bicicleta. Asa ca am avut bicicletele la dispozitie pana seara.
Mai greu a fost sa ne hotaram asupra traseului, dar am tinut cu dintii de varianta mea, asa ca am plecat spre Damme, un orasel la NE de Brugge si nu am avut ce regreta. Mai putin am fost familiarizati cu regulile de circulatie ale biciclistilor, dar pana la urma ne-am descurcat si trebuie sa recunosc ca soferii Brugge-ului sunt destul de ingaduitori.
Cu greu ne-am abtinut de la placerea pedalatului; nici saua tare care ne-a cam batucit fundurile, nici vantul care ne cam batea din fata nu ne-au stirbit placerea mersului pe bicicleta. Sunt foarte multe trasee pentru biciclisti in Belgia si sunt foarte bine marcate. Este suficient sa intri pe site, sa-ti alegi traseul si sa-ti notezi cifrele corespunzatoare fiecarui segment de drum si n-ai cum sa te ratacesti, pentru ca le vei gasi marcate la tot pasul. Noi am ales o linie relativ dreapta Brugge-Damme-Hoeke si va spun sincer ca la sfarsitul zilei nu mi-a venit sa cred ca am pedalat mai bine de 35 de km! Cu putina ambitie, am fi ajuns si in Olanda; de la Hoeke, pe malul canalului mai sunt doar 6 km!
Damme este un orasel pitoresc. Primul lucru care mi-a venit in gand a fost poznasul Tijl Uilenspiegel; mi-am amintit ca aveam si noi o carte in biblioteca cu ispravile lui. Ce nu m-am asteptat sa gasesc la Damme este cladirea superba a primariei, care dateaza din sec XIII, cu un ceas foarte vesel si muzical; l-am tot auzit cantand cat am fost acolo; cred ca anunta si sfertul de ora. O alta supriza la Damme a fost biserica "Our Lady", un monument care impresioneaza prin dimensiune si tocmai dimensiunea a fost cea care a adus-o la stadiul de jumatate ruina in care se afla astazi. Damme a fost un orasel foarte prosper in Evul Mediu si si-a permis o astfel de biserica, insa curand a cunoscut si decaderea si cand intretinerea unei biserici atat de mari nu a mai fost posibila, mai ales dupa trecerea la protestantism, locuitorii au hotarat sa renunte la jumatate din ea, lasandu-i numai zidurile si turnul inalt din care se vede pana la Marea Nordului. In curtea bisericii se mai afla un basorelief cu Tijl Uilenspiegel si o statuie a sculptorului Charles Delporte, inspirata de mitul Muzei, un cap cu trei fete ce par a fi indreptate una spre trecut, una in prezent si una in viitor. La Damme pot fi vizitate si o moara de vant inca in functiune si forturile ce au fost construite si folosite in razboaie de-a lungul istoriei, Damme fiind un avanpost de aparare a orasului Brugge. Aici este si un muzeu dedicat sculptorului Charles Delport, dar si unul dedicat faimosului personaj Tijl Uilenspiegel.
Manati de dorinta de a pedala cat mai mult, am plecat din Damme in continuare pe malul canalului, am trecut de faimosul popas Siphon si dupa o alta bucata placuta parcursa prin zona rurala de pe marginea apei, am ajuns la Hoeke. Bisericuta satului este foarte veche, sec XII, dar era inchisa, asa ca ne-am resemnat in fata indicatorului din fata acesteia care ne spunea ca mai avem 2474 de km pana la Santiago de Compostela si am pornit inapoi spre Brugge. Seara am returnat bicicletele cu regretul ca odata intorsi acasa nu vom mai avea ocazia unor astfel de expeditii. Nimic mai periculos decat sa mergi cu bicicleta prin Bucuresti.
In ultima zi de vacanta la Brugge ne-am propus sa vedem Marea Nordului si cel mai rapid si economic a fost sa ne urcam in tren; 4 euro biletul in weekend si in 15 minute esti pe plaja Marii Nordului la Zeebrugge Strand. Dar despre asta, intr-o alta postare.
Mai greu a fost sa ne hotaram asupra traseului, dar am tinut cu dintii de varianta mea, asa ca am plecat spre Damme, un orasel la NE de Brugge si nu am avut ce regreta. Mai putin am fost familiarizati cu regulile de circulatie ale biciclistilor, dar pana la urma ne-am descurcat si trebuie sa recunosc ca soferii Brugge-ului sunt destul de ingaduitori.
Cu greu ne-am abtinut de la placerea pedalatului; nici saua tare care ne-a cam batucit fundurile, nici vantul care ne cam batea din fata nu ne-au stirbit placerea mersului pe bicicleta. Sunt foarte multe trasee pentru biciclisti in Belgia si sunt foarte bine marcate. Este suficient sa intri pe site, sa-ti alegi traseul si sa-ti notezi cifrele corespunzatoare fiecarui segment de drum si n-ai cum sa te ratacesti, pentru ca le vei gasi marcate la tot pasul. Noi am ales o linie relativ dreapta Brugge-Damme-Hoeke si va spun sincer ca la sfarsitul zilei nu mi-a venit sa cred ca am pedalat mai bine de 35 de km! Cu putina ambitie, am fi ajuns si in Olanda; de la Hoeke, pe malul canalului mai sunt doar 6 km!
Damme este un orasel pitoresc. Primul lucru care mi-a venit in gand a fost poznasul Tijl Uilenspiegel; mi-am amintit ca aveam si noi o carte in biblioteca cu ispravile lui. Ce nu m-am asteptat sa gasesc la Damme este cladirea superba a primariei, care dateaza din sec XIII, cu un ceas foarte vesel si muzical; l-am tot auzit cantand cat am fost acolo; cred ca anunta si sfertul de ora. O alta supriza la Damme a fost biserica "Our Lady", un monument care impresioneaza prin dimensiune si tocmai dimensiunea a fost cea care a adus-o la stadiul de jumatate ruina in care se afla astazi. Damme a fost un orasel foarte prosper in Evul Mediu si si-a permis o astfel de biserica, insa curand a cunoscut si decaderea si cand intretinerea unei biserici atat de mari nu a mai fost posibila, mai ales dupa trecerea la protestantism, locuitorii au hotarat sa renunte la jumatate din ea, lasandu-i numai zidurile si turnul inalt din care se vede pana la Marea Nordului. In curtea bisericii se mai afla un basorelief cu Tijl Uilenspiegel si o statuie a sculptorului Charles Delporte, inspirata de mitul Muzei, un cap cu trei fete ce par a fi indreptate una spre trecut, una in prezent si una in viitor. La Damme pot fi vizitate si o moara de vant inca in functiune si forturile ce au fost construite si folosite in razboaie de-a lungul istoriei, Damme fiind un avanpost de aparare a orasului Brugge. Aici este si un muzeu dedicat sculptorului Charles Delport, dar si unul dedicat faimosului personaj Tijl Uilenspiegel.
Manati de dorinta de a pedala cat mai mult, am plecat din Damme in continuare pe malul canalului, am trecut de faimosul popas Siphon si dupa o alta bucata placuta parcursa prin zona rurala de pe marginea apei, am ajuns la Hoeke. Bisericuta satului este foarte veche, sec XII, dar era inchisa, asa ca ne-am resemnat in fata indicatorului din fata acesteia care ne spunea ca mai avem 2474 de km pana la Santiago de Compostela si am pornit inapoi spre Brugge. Seara am returnat bicicletele cu regretul ca odata intorsi acasa nu vom mai avea ocazia unor astfel de expeditii. Nimic mai periculos decat sa mergi cu bicicleta prin Bucuresti.
In ultima zi de vacanta la Brugge ne-am propus sa vedem Marea Nordului si cel mai rapid si economic a fost sa ne urcam in tren; 4 euro biletul in weekend si in 15 minute esti pe plaja Marii Nordului la Zeebrugge Strand. Dar despre asta, intr-o alta postare.
duminică, 13 octombrie 2013
o duminica delicioasa!
O plimbare prin vitrinele ciocoatierilor din Brugge. Le intalnesti la tot pasul si pentru ca reteta nu e suficienta pentru o piata atat de competitiva, o mare atentie este data designului, desigur, la preturi pe masura, dar n-am auzit pe nimeni sa se planga :)
O duminica delicioasa va doresc! Si o saptamana frumoasa!
vineri, 11 octombrie 2013
minivacanta in Brugge
A trecut mai bine de-o saptamana de cand ne-am intors din minivacanta din Brugge (un weekend prelungit), dar abia acum reusesc sa va povestesc cate ceva. O pauza la care am consimtit, pentru ca nu mai fusesem de ani buni in Belgia; atunci am vizitat tot intr-un weekend prelungit capitala, Bruxelles. Am plecat la drum fara idei preconcepute, cu un minim bagaj de cunostinte, ca Brugge este unul dintre cele mai vechi orase medievale ce a rezistat unei istorii tumultoase, ca este supranumit de locuitorii sai Venetia Nordului datorita canalelor care-l strabat, ca a fost o vreme port la Marea Nordului, inainte de colmatarea care a indepartat de-a lungul secolelor tot mai mult marea de oras (cu vreo 25 km ), ca este leaganul picturii flamande si ca aici si-a mutat afacerea dupa casatorie marele ciocolatier Leonidas.
Am plecat dimineata dintr-un Bucuresti aglomerat care mi-a dat cateva emotii ca voi ajunge pe ultima suta la aeroport. Dupa trei ore de zbor cu Wizzair (pentru prima oara - a fost destul de ok) am ajuns in Aeroportul Charleroi si de acolo totul a mers struna si conform informatiilor de pe internet. Autobuzul spre gara Bruxelles Midi era tras la peron si am reusit sa cumpar in timp util biletul, iar calatoria a durat exact cat a fost mentionat - 50 de minute. La gara am reusit sa gasesc casa de bilete dupa ce m-am prins ca statia autobuzului e undeva intr-o laterala a garii cu acces direct la peroane, deci mai util pentru cei care au deja biletul de tren cumparat. Foarte folositoare hartile cu planul garii pe care le-am gasit intr-un stand dupa ce m-am invartit putin in jurul cozii; urmarind harta am ajuns repede la casa de bilete si am luat biletul spre Brugge. Atat de ametita am fost ca am uitat sa cer dus-intors calatoria, ca sa-mi fie mai comod la intoarcere. Casierita a fost foarte draguta si mi-a indicat primul tren cu plecare spre Brugge si peronul, pe ecranul plasat langa casele de bilete. Cateva emotii pe peron, pentru ca trenul meu avea intarziere si un tren cu alta destinatie a oprit cam la aceeasi ora, dar misterul a fost repede rezolvat si dupa o calatorie de aproape o ora am ajuns in sfarsit in Brugge. O alta alegere inspirata a fost hotelul Ibis Buget aflat chiar langa gara; prin urmare la zece minute dupa ce am sosit in Brugge eram deja cazata si gata de plecare in prima explorare a orasului. La receptie mi-a fost oferita si o harta a orasului care s-a dovedit extrem de utila si m-a insotit pe toata perioada; costa doar 50 de centi.
Parcul Minnevatter (Lacul Iubirii) este cel mai apropiat obiectiv turistic si este suficient sa traversezi bulevardul din fata garii ca sa intri in el. Este mic, dar foarte cochet si pitoresc. Pe vremuri ceea ce acum vedem ca lac era de fapt bazinul vechiului port la raul Zwin ce facea legatura cu Marea Nordului. Asa ca am intrat aproape imediat in orasul vechi. Deja intalneam grupuri mari de turisti cu ghid sau fara care se plimbau prin parc in cautarea Casei ecluzelor, a Beguinage-ului si a parcului cu lebede din fata acestuia. Pasii mei au gasit repede drumul spre Spitalul Sf. Jan, Biserica Notre Dame, Piata tabacarilor (Huidenvetterplein), piata de peste, Burg (Piata Primariei) si foarte aproape Markt (Piata Mare) dominat de celebrul turn Belfort si halele comerciale (Hallen). Noaptea s-a lasat repede peste oras, dar nu mai simteam oboseala; erau atatea locuri frumoase de descoperit!
Greu de spus ce m-a impresionat mai mult; totul este frumos. Am colindat pe stradute pline de turisti, dar si pe stradute linistite in care am gasit mult case sociale (Godhuis) construite inca din secolul XV de catre ghildele prospere pentru cei mai putin favorizati de soarta. Am intrat in cateva curti cu acces liber si am dat timpul inapoi cu aproape jumatate de mileniu. Ne-am plimbat prin parcuri mai putin colindate de turisti, dar pline de farmec, am descoperit cu incantare noi si noi canale, mai mari sau mai mici, poduri si debarcadere. O plimbare plina de farmec a fost cea pe faleza canalului navigabil ce margineste la est orasul; poduri mobile, o zona verde foarte placuta, mori de vant... Apoi o noua incursiune in orasul vechi in descoperirea Pietei Jan van Eyk, a catedralei St. Salvator, a modernei sali de concerte (Concertgebouw).
Ne-am bucurat ca niste copii de minunatele vitrine cu ciocolata (le-am facut o multime de fotografii), biscuti, waffe; am degustat trufele, vafele si frites (cartofii prajiti la care cel mai bine mi s-a parut ca se potriveste sosul provensal). Iar eu desigur ca mi-am luat timp sa intru la o mercerie vestita - Scharlaeken, din care am iesit cu niste materiale si cu un superb dictionar de cusaturi in lipsa cartii pe care speram sa o gasesc despre Blackwork. Am descoperit cu placere pe rafturile cu kit-uri de goblene si cateva modele fabricate la noi (Rogoblen), asa ca va imaginati ce bine era aprovizionat magazinul.
Si ca un cadou special, vremea a fost deosebit de placuta toata perioada, in ciuda prognozelor si a faptului ca acasa in Romania incepuse sa ploua cu galeata. Dar nu aveam sa plecam din Brugge fara sa ne delectam cu o zi de plimbare pe bicicleta si o alta zi de plimbare la Marea Nordului. Despre toate acestea insa, intr-o alta postare...
Weekend placut!
Am plecat dimineata dintr-un Bucuresti aglomerat care mi-a dat cateva emotii ca voi ajunge pe ultima suta la aeroport. Dupa trei ore de zbor cu Wizzair (pentru prima oara - a fost destul de ok) am ajuns in Aeroportul Charleroi si de acolo totul a mers struna si conform informatiilor de pe internet. Autobuzul spre gara Bruxelles Midi era tras la peron si am reusit sa cumpar in timp util biletul, iar calatoria a durat exact cat a fost mentionat - 50 de minute. La gara am reusit sa gasesc casa de bilete dupa ce m-am prins ca statia autobuzului e undeva intr-o laterala a garii cu acces direct la peroane, deci mai util pentru cei care au deja biletul de tren cumparat. Foarte folositoare hartile cu planul garii pe care le-am gasit intr-un stand dupa ce m-am invartit putin in jurul cozii; urmarind harta am ajuns repede la casa de bilete si am luat biletul spre Brugge. Atat de ametita am fost ca am uitat sa cer dus-intors calatoria, ca sa-mi fie mai comod la intoarcere. Casierita a fost foarte draguta si mi-a indicat primul tren cu plecare spre Brugge si peronul, pe ecranul plasat langa casele de bilete. Cateva emotii pe peron, pentru ca trenul meu avea intarziere si un tren cu alta destinatie a oprit cam la aceeasi ora, dar misterul a fost repede rezolvat si dupa o calatorie de aproape o ora am ajuns in sfarsit in Brugge. O alta alegere inspirata a fost hotelul Ibis Buget aflat chiar langa gara; prin urmare la zece minute dupa ce am sosit in Brugge eram deja cazata si gata de plecare in prima explorare a orasului. La receptie mi-a fost oferita si o harta a orasului care s-a dovedit extrem de utila si m-a insotit pe toata perioada; costa doar 50 de centi.
Parcul Minnevatter (Lacul Iubirii) este cel mai apropiat obiectiv turistic si este suficient sa traversezi bulevardul din fata garii ca sa intri in el. Este mic, dar foarte cochet si pitoresc. Pe vremuri ceea ce acum vedem ca lac era de fapt bazinul vechiului port la raul Zwin ce facea legatura cu Marea Nordului. Asa ca am intrat aproape imediat in orasul vechi. Deja intalneam grupuri mari de turisti cu ghid sau fara care se plimbau prin parc in cautarea Casei ecluzelor, a Beguinage-ului si a parcului cu lebede din fata acestuia. Pasii mei au gasit repede drumul spre Spitalul Sf. Jan, Biserica Notre Dame, Piata tabacarilor (Huidenvetterplein), piata de peste, Burg (Piata Primariei) si foarte aproape Markt (Piata Mare) dominat de celebrul turn Belfort si halele comerciale (Hallen). Noaptea s-a lasat repede peste oras, dar nu mai simteam oboseala; erau atatea locuri frumoase de descoperit!
Greu de spus ce m-a impresionat mai mult; totul este frumos. Am colindat pe stradute pline de turisti, dar si pe stradute linistite in care am gasit mult case sociale (Godhuis) construite inca din secolul XV de catre ghildele prospere pentru cei mai putin favorizati de soarta. Am intrat in cateva curti cu acces liber si am dat timpul inapoi cu aproape jumatate de mileniu. Ne-am plimbat prin parcuri mai putin colindate de turisti, dar pline de farmec, am descoperit cu incantare noi si noi canale, mai mari sau mai mici, poduri si debarcadere. O plimbare plina de farmec a fost cea pe faleza canalului navigabil ce margineste la est orasul; poduri mobile, o zona verde foarte placuta, mori de vant... Apoi o noua incursiune in orasul vechi in descoperirea Pietei Jan van Eyk, a catedralei St. Salvator, a modernei sali de concerte (Concertgebouw).
Ne-am bucurat ca niste copii de minunatele vitrine cu ciocolata (le-am facut o multime de fotografii), biscuti, waffe; am degustat trufele, vafele si frites (cartofii prajiti la care cel mai bine mi s-a parut ca se potriveste sosul provensal). Iar eu desigur ca mi-am luat timp sa intru la o mercerie vestita - Scharlaeken, din care am iesit cu niste materiale si cu un superb dictionar de cusaturi in lipsa cartii pe care speram sa o gasesc despre Blackwork. Am descoperit cu placere pe rafturile cu kit-uri de goblene si cateva modele fabricate la noi (Rogoblen), asa ca va imaginati ce bine era aprovizionat magazinul.
Si ca un cadou special, vremea a fost deosebit de placuta toata perioada, in ciuda prognozelor si a faptului ca acasa in Romania incepuse sa ploua cu galeata. Dar nu aveam sa plecam din Brugge fara sa ne delectam cu o zi de plimbare pe bicicleta si o alta zi de plimbare la Marea Nordului. Despre toate acestea insa, intr-o alta postare...
Weekend placut!
miercuri, 9 octombrie 2013
marți, 8 octombrie 2013
meloman pentru o zi
Ce daca a venit toamna si s-a lasat frigul? Putem sa ne incalzim putin ascultand ritmurile calypso, calde, tropicale sau romantice cu Harry Belafonte. Sa aveti o zi de marti frumoasa, fara ceasuri rele si cu multa muzica buna!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
miercuri, 2 octombrie 2013
marți, 1 octombrie 2013
meloman pentru o zi
Afara ploua, ploua de doua zile... Toamna a venit dintr-o data, acoperindu-ne cu un strat gros de melancolie. Pe mine m-a indemnat sa ascult solouri de trompeta. In ciuda vremii ploioase, va doresc o zi de marti frumoasa, fara ceasuri rele si cu multa muzica buna!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
vineri, 27 septembrie 2013
miercuri, 25 septembrie 2013
marți, 24 septembrie 2013
meloman pentru o zi
Weekendul acesta, la Londra, Cvartetul Balanescu a sustinut un concert in sala London Symphony Orchestra cu muzica inspirata din melodiile de neuitat ale Mariei Tanase. Le-am ascultat si eu de curand pe albumul "Maria T" si trebuie sa recunosc ca mi-au facut sufletul sa vibreze. Un omagiu deosebit adus celebrei cantarete de la nasterea careia maine, 25 septembrie, se vor implini o suta de ani.
Va doresc o zi de marti frumoasa, cu multa muzica buna si fara ceasuri rele!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
Va doresc o zi de marti frumoasa, cu multa muzica buna si fara ceasuri rele!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
Multumim, Google!
vineri, 20 septembrie 2013
suflet rebel - 56
Ma simt energizata dupa revederea cu colegii de liceu, dupa 25 de ani. Am povestit, am ras ca pe vremuri si am dansat. Desigur, eu ca o rebela, fara fusta, fara tocuri, am dansat de toate, de la El meneaito la hore oltenesti, dar in gand cu dorinta de a auzi macar o nota rock; speram la un Bon Jovi cu "It's My Life", dar n-a fost sa fie; am fredonat-o in gand din cand in cand. Data viitoare o sa-mi iau inima-n dinti si o s-o cer DJ-ului :)
Abia la tort l-am auzit in sfarsit pe Freddie si am cantat cu el "We Are the Champions". Nu ma plang, m-am distrat bine, insa azi imi scot parleala. Dau muzica tare si cant la chitara mea imaginara impreuna cu The Offspring...
Weekend placut!
Abia la tort l-am auzit in sfarsit pe Freddie si am cantat cu el "We Are the Champions". Nu ma plang, m-am distrat bine, insa azi imi scot parleala. Dau muzica tare si cant la chitara mea imaginara impreuna cu The Offspring...
Weekend placut!
joi, 19 septembrie 2013
Caracalul are si povesti interesante, nu doar car cu prosti :)
Mi-am petrecut adolescenta la Caracal; opt ani - patru de scoala generala si apoi liceul. Tata a fost militar si familia l-a insotit peste tot pe unde a fost trimis. Primul lucru pe care l-am auzit despre acest oras este ca aici s-ar fi rasturnat carul cu prosti. In cei opt ani petrecuti acolo va spun ca deja ajunsesem la saturatie; prea multa lume stia despre acest lucru, desi eu nici acum nu m-am edificat: ce car si de ce prosti? Ah, si inca ceva: Caracalul mai era faimos pentru cele 7 minuni de genul cimitirul de pe strada Invierii, inchisoarea de pe strada Libertatii sau macaraua blocata intre blocurile pe care le-a construit in jur. Ce pot sa va spun cu siguranta insa este ca oamenii de aici nu sunt nici mai prosti, nici mai destepti decat alti romani, iar "minunile" nu sunt mai mari decat altele de prin tara.
Si mai pot sa va spun ca acest mic oras din sudul tarii are niste povesti cu adevarat interesante care probabil vor ramane nespuse, pentru ca acum, ca si-atunci, lumea este mai degraba interesata de stiri senzationale (si Dan Diaconescu tot din Caracal este!).
Caracalul a fost ridicat la rang de oras de insusi Mihai Viteazul, care a ctitorit aici o biserica si o resedinta domneasca. Si Iancu Jianu a ridicat biserica aici, unde a si fost inmormantat, iar in resedinta sa a functionat Muzeul Romanatiului care acum este amenajat in casa unui stranepot al faimosului haiduc. Iancu Jianu a ramas in memoria colectiva nu doar prin incursiunile sale impotriva boierilor, dar mai ales pentru lupta impotriva celor care intr-o perioada tulbure isi disputau Oltenia - turcii, fanariotii si habsburgii. Un obicei stravechi permitea condamnatilor la moarte sa fie salvati daca o femeie le oferea in schimb casatoria. O tanara din anturajul Domnitei Ralu il salveaza astfel pe haiducul Jianu, eroul ce avea sa-si traiasca restul vietii ca un om obisnuit pe mosiile sale din Romanati.
Parcul orasului este foarte vechi (sfarsitul sec XIX) si surprinzator de frumos; mie imi aminteste de Cismigiu. La intrarea in parc se afla bustul lui Constantin Poroineanu si nu intamplator - parcul este amenajat pe terenul daruit de acesta orasului.
Foarte interesanta povestea acestui personaj care si-a lasat prin testament averea Caracalului; am aflat-o si eu de pe net, caci desigur, in perioada comunista in care am locuit acolo nu se vorbea despre asa ceva
In acelasi parc gasim monumentul dedicat lui Haralab G. Lecca, un alt fiu al orasului:
Si mai pot sa va spun ca acest mic oras din sudul tarii are niste povesti cu adevarat interesante care probabil vor ramane nespuse, pentru ca acum, ca si-atunci, lumea este mai degraba interesata de stiri senzationale (si Dan Diaconescu tot din Caracal este!).
Caracalul a fost ridicat la rang de oras de insusi Mihai Viteazul, care a ctitorit aici o biserica si o resedinta domneasca. Si Iancu Jianu a ridicat biserica aici, unde a si fost inmormantat, iar in resedinta sa a functionat Muzeul Romanatiului care acum este amenajat in casa unui stranepot al faimosului haiduc. Iancu Jianu a ramas in memoria colectiva nu doar prin incursiunile sale impotriva boierilor, dar mai ales pentru lupta impotriva celor care intr-o perioada tulbure isi disputau Oltenia - turcii, fanariotii si habsburgii. Un obicei stravechi permitea condamnatilor la moarte sa fie salvati daca o femeie le oferea in schimb casatoria. O tanara din anturajul Domnitei Ralu il salveaza astfel pe haiducul Jianu, eroul ce avea sa-si traiasca restul vietii ca un om obisnuit pe mosiile sale din Romanati.
Parcul orasului este foarte vechi (sfarsitul sec XIX) si surprinzator de frumos; mie imi aminteste de Cismigiu. La intrarea in parc se afla bustul lui Constantin Poroineanu si nu intamplator - parcul este amenajat pe terenul daruit de acesta orasului.
Foarte interesanta povestea acestui personaj care si-a lasat prin testament averea Caracalului; am aflat-o si eu de pe net, caci desigur, in perioada comunista in care am locuit acolo nu se vorbea despre asa ceva
In acelasi parc gasim monumentul dedicat lui Haralab G. Lecca, un alt fiu al orasului:
si o fantana frumoasa ridicata la inceputul secolului trecut de generalul George Florea in memoria sotiei sale originara din acest oras:
La doi pasi de parc se afla cladirea emblematica a orasului cu un trecut la fel de tumultos, Teatrul National.
O bijuterie arhitectonica construita in ultimii ani ai secolului XIX dupa planurile arhitectului austriac Franz Bileck, era renumita prin ornamentatia bogata si picturile interioare. Dupa ce comunistii si-au batut joc de ea distrugand picturile originale pentru a face loc desenelor cu proletari si cu tovarasi, un incendiu a pus capat cladirii chiar cu putin timp inainte de Revolutie. A fost reconstruita si redeschisa, dar din pacate prinde viata o singura data pe an, cand aici se desfasoara festivalul de teatru "Stefan Iordache". Pacat!
Centrul orasului este marcat de doua monumente interesante dedicate eroilor din cele doua conflagratii mondiale. Unul dintre ele este dedicat Regimentului II Romanati care s-a distins in Primul Razboi Mondial; a fost ridicat pe vremea Regelui Ferdinand I onorand jertfa militarilor romanateni:
Al doilea monument este dedicat regimentelor participante la luptele din Al Doilea Razboi Mondial: II Romanati si II Calarasi.
Carcotasii au gasit de comentat ca tunurile ar fi fost initial orientate catre vest, apoi cand le-a fost schimbata orientarea, ce sa vezi? - acolo se construise Casa Armatei. Parerea mea e ca oricum ar fi fost orientate, lumea tot ar fi gasit cate ceva de comentat. Poate ca asa se intampla lucrurile cu acest oras, predispune la glume.
In ciuda povestii carului cu prosti, alte nume celebre au pornit pe drumul catre faima din acest oras:
- academicianul Neda Marinescu (fizician ce a lucrat in colectivul Mariei Currie si s-a stins in Argentina unde a participat la construirea unui institut de cercetari nucleare pe langa Universitatea din Cordoba)
- compozitorul Radu Serban (melodia "Prieten drag" compus-o special pentru repertoriul Pompiliei Stoian)
- poetul Virgil Carianopol (poet avangardist care in perioada '56 - '63 a facut inchisoare politica la Aiud si Periprava)
- scriitorul Mihai Drumes (nascut in Macedonia, dar a copilarit in Caracal, unde s-a stabilit familia sa)
- actorul Silviu Stanculescu
- pictorul Marius Bunescu
Multumiri prietenului meu Ninu, care m-a indemnat sa scriu acest articol!
miercuri, 18 septembrie 2013
marți, 17 septembrie 2013
meloman pentru o zi
Astazi mi-a fost dor sa-i ascult pe fratii Corr; muzica lor m-a insotit intr-o perioada frumoasa a vietii mele. Ca de obicei, mi-a fost greu sa aleg o singura piesa :) Sa aveti o zi de marti frumoasa, fara ceasuri rele!
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
vineri, 13 septembrie 2013
suflet rebel - 55
Episod special al telenovelei mele rock, vineri 13 septembrie 2013, la ora 13:13, cu 13 melodii... si ma opresc cu 13 aici :)
Pentru ca in weekend voi merge la petrecerea de 25 de ani de la terminarea liceului, hai sa ascultam ce cantau tinerii rebelii prin '88. Anii cei mai grei ai comunismului nu puteau interzice muzica buna. Trecea ea mai greu granitele, dar tot ajungea la noi, iar trupele noastre se aflau la apogeu.
Deci...
Weekend placut!
Pentru ca in weekend voi merge la petrecerea de 25 de ani de la terminarea liceului, hai sa ascultam ce cantau tinerii rebelii prin '88. Anii cei mai grei ai comunismului nu puteau interzice muzica buna. Trecea ea mai greu granitele, dar tot ajungea la noi, iar trupele noastre se aflau la apogeu.
Deci...
Weekend placut!
miercuri, 11 septembrie 2013
marți, 10 septembrie 2013
meloman pentru o zi
Sunt intr-o dispozitie "de pian" astazi. Si nu de orice pian, ci de cel al maestrului Johnny Raducanu. Nostalgic si in acelasi timp linistitor. Pentru mine a facut minuni. Ma duc repede sa pun de-un ceai.
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
luni, 9 septembrie 2013
asteptam un miracol?
Maria mea a plecat la scoala; a inceput al doilea an de middle school la o scoala independenta din Anglia. Este acum in ceea ce ei numesc 4th Form. Am condus-o la aeroport, ca de fiecare data, cu inima ingreunata de tristetea despartirii si nu m-am putut opri sa nu ma gandesc ca daca in sistemul nostru de invatamant lucrurile ar fi stat mai bine sau macar la nivelul la care se aflau cand eram eu eleva, aceste despartiri dureroase nu ar fi avut loc.
Suntem printre cei fericiti care isi pot permite, desi nu usor, acest sacrificiu pentru copilul nostru. Si suntem se pare din ce in ce mai multi cei care alegem aceasta cale. Functionara de la agentia de unde am luat biletele imi povestea ca are tot mai multi clienti cu copii care studiaza in strainatate, de la an la an tot mai multi, cel putin din Bucuresti. Si se presupune ca totusi Bucurestiul este un oras de unde ai putea alege o scoala buna pentru copilul tau, chiar si din cele private. Si totusi cei care aleg ca noi sa-si trimita copiii de la varste tot mai mici la scoli din strainatate se plang mai degraba de sistemul decat de scolile de aici. Este complicat sa arati cu degetul ce anume este gresit, cine este de vina. In ultimii ani avem clar dovada ca sistemul educational la noi se prabuseste si cred ca cel mai corect ar fi sa ne asumam cu totii raspunderea - guvernantii, parintii si profesorii si tot impreuna sa incercam sa gasim solutii pentru a preveni plecarea copiilor din tara. Este deja un fapt recunoscut ca de ani de zile tinerii prefera invatamantul universitar din strainatate, iar cei care absolva universitatea la noi se gandesc cum sa plece la randul lor in occident.
Se intampla totusi si la case mai mari; sistemul public de invatamant din SUA trece de ani de zile printr-o criza care se adanceste. Tot mai putini copii absolva liceul, ceea ce ingroasa randul tinerilor care nu-si vor gasi serviciu bun in aceasta perioada de criza sau mai grav, vor umple inchisorile deja neincapatoare. O alta problema acolo este nivelul ridicat de protectie a profesorilor asigurat prin sindicat. Profesorii cu rezultate slabe nu pot fi dati afara, iar scolile care au profesori cu performanta scazuta pur si simplu nu pot sa faca nimic in privinta lor.
Tema a fost foarte curajos abordata de Davis Guggenheim in documentarul sau "Waiting for Superman" (2010), dar si intr-un film la fel de curajos "Won't Back Down" (2012) cu Maggie Gyllenhaal, Viola Davis si Helen Hunt.
Ce facem noi aici, in Romania, pentru a dezbate tema si a cauta solutii? Din pacate nu prea mult, nici macar nu discutam deschis subiectul.
Si totusi incep sa cred ca exista speranta ca opinia publica sa-si gaseasca vocea cu care sa spuna ca asa nu se mai poate. Asa cum romanii au iesit in strada pentru a salva Rosia Montana si incearca macar sa determine autoritatile sa-si asume raspunderea si sa caute solutii pentru maidanezii agresivi (un copil de patru ani a trebuit sa moara pentru a se declansa presiunea publica), poate va veni vremea ca romanii sa considere ca si sistemul de invatamant merita sa fie salvat si asta pana nu va fi prea tarziu. Pentru ca asa cum sustine si Davis Guggenheim, clasa de mijloc inca mai are posibilitatea de a alege calea scolilor private sau charter, pentru ceilalti alternativa este practic inexistenta.
Suntem printre cei fericiti care isi pot permite, desi nu usor, acest sacrificiu pentru copilul nostru. Si suntem se pare din ce in ce mai multi cei care alegem aceasta cale. Functionara de la agentia de unde am luat biletele imi povestea ca are tot mai multi clienti cu copii care studiaza in strainatate, de la an la an tot mai multi, cel putin din Bucuresti. Si se presupune ca totusi Bucurestiul este un oras de unde ai putea alege o scoala buna pentru copilul tau, chiar si din cele private. Si totusi cei care aleg ca noi sa-si trimita copiii de la varste tot mai mici la scoli din strainatate se plang mai degraba de sistemul decat de scolile de aici. Este complicat sa arati cu degetul ce anume este gresit, cine este de vina. In ultimii ani avem clar dovada ca sistemul educational la noi se prabuseste si cred ca cel mai corect ar fi sa ne asumam cu totii raspunderea - guvernantii, parintii si profesorii si tot impreuna sa incercam sa gasim solutii pentru a preveni plecarea copiilor din tara. Este deja un fapt recunoscut ca de ani de zile tinerii prefera invatamantul universitar din strainatate, iar cei care absolva universitatea la noi se gandesc cum sa plece la randul lor in occident.
Se intampla totusi si la case mai mari; sistemul public de invatamant din SUA trece de ani de zile printr-o criza care se adanceste. Tot mai putini copii absolva liceul, ceea ce ingroasa randul tinerilor care nu-si vor gasi serviciu bun in aceasta perioada de criza sau mai grav, vor umple inchisorile deja neincapatoare. O alta problema acolo este nivelul ridicat de protectie a profesorilor asigurat prin sindicat. Profesorii cu rezultate slabe nu pot fi dati afara, iar scolile care au profesori cu performanta scazuta pur si simplu nu pot sa faca nimic in privinta lor.
Tema a fost foarte curajos abordata de Davis Guggenheim in documentarul sau "Waiting for Superman" (2010), dar si intr-un film la fel de curajos "Won't Back Down" (2012) cu Maggie Gyllenhaal, Viola Davis si Helen Hunt.
Ce facem noi aici, in Romania, pentru a dezbate tema si a cauta solutii? Din pacate nu prea mult, nici macar nu discutam deschis subiectul.
Si totusi incep sa cred ca exista speranta ca opinia publica sa-si gaseasca vocea cu care sa spuna ca asa nu se mai poate. Asa cum romanii au iesit in strada pentru a salva Rosia Montana si incearca macar sa determine autoritatile sa-si asume raspunderea si sa caute solutii pentru maidanezii agresivi (un copil de patru ani a trebuit sa moara pentru a se declansa presiunea publica), poate va veni vremea ca romanii sa considere ca si sistemul de invatamant merita sa fie salvat si asta pana nu va fi prea tarziu. Pentru ca asa cum sustine si Davis Guggenheim, clasa de mijloc inca mai are posibilitatea de a alege calea scolilor private sau charter, pentru ceilalti alternativa este practic inexistenta.
vineri, 6 septembrie 2013
suflet rebel - 54
Nu am prea multe cuvinte pentru episodul de azi al telenovelei mele rock. Sunt un pic nostalgica si poate de aceea l-am ales pe Tom Petty sa ne cante azi despre temele rebele care i-au inspirat muzica.
Weekend placut!
Weekend placut!
miercuri, 4 septembrie 2013
marți, 3 septembrie 2013
meloman pentru o zi
Pentru cei cu suflet romantic, cateva ritmuri cubaneze clasice, numai bune sa ne luam ramas bune de la vara fierbinte. Duetul Ibrahim Ferrer - Omara Portuondo este o bijuterie rara.
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
miercuri, 28 august 2013
marți, 27 august 2013
meloman pentru o zi
Am avut chef sa ascult Pink Martini astazi, in special melodii de inspiratie franceza. Poate pentru ca am auzit la radio ca vor concerta si la noi in octombrie, am simtit nevoia sa-i reascult.
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
vineri, 23 august 2013
suflet rebel - dedicatie
Pentru tinerii nostri prieteni, foarte indragostiti, care-si unesc azi destinele. Sa se iubeasca in fiecare zi ca in vinerea in care si-au unit destinele :)
miercuri, 21 august 2013
marți, 20 august 2013
meloman pentru o zi
Am descoperit-o de curand pe Tristan Prettyman si o ascult cu mare placere.
SoriN ne invita sa impartasim muzica preferata la rubrica lui, "Meloman pentru o zi".
vineri, 16 august 2013
miercuri, 14 august 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)