plagiatul dauneaza grav reputatiei

De ceva vreme incoace putine din cele ce se intampla pe meleagurile noastre ma mai mira. Dar vuietul ce a cuprins media romaneasca de la o vreme incoace ma face sa scriu cateva randuri astazi.

Politicienii nostri nu mai au in ce se bate, iar la idei, programe si strategii n-au fost niciodata fruntasi, caci altfel am fi fost departe si nu ni s-ar fi parut ca batem pasul pe loc de 20 de ani incoace. Daca acum cativa ani ne miram de o intreaga flota furata sau de mosteniri de la matusi centenare, astazi iata ca vrem sa ne poleim cu ceva intelighentie si am ajuns sa ne cautam in tezele de doctorat, pentru ca de ce nu, si acolo se poate fura si... chiar se fura. Ce ma enerveaza pe mine si ma doare este ca ne miram atata in fata acuzatiilor de plagiat pe lucrari de doctorat, cand simtim tot mai mult ca plagiatul este la un nivel de toleranta inadmisibil in mediul academic romanesc; mult prea usor se trece cu vederea. De ce s-a ajuns aici? Este suficient sa ne uitam ce se intampla cu noi pe vremeuri, cand eram pionieri si ce se intampla cu copiii nostri azi inca de pe bancile scolii. Nimeni nu mai face un referat sau o lucrare cu argumentare proprie; gasim orice pe internet si... copy/paste, ca e mai simplu, mai rapid si fara dureri de cap in zona responsabila cu gandirea. Pai de unde dureri de cap, ca de atata copy/paste copiii nostri nici nu mai stiu sa gandeasca!? Am vazut foarte putini dascali care sa incurajeze gandirea proprie, exprimarea originala si in aceeasi masura sa pedepseasca furtul intelectual. Cel mult elevilor nu le sunt luate in calcul lucrarile daca se descopera ca au fost luate de pe net, dar furtul intelectual este o crima la fel de grava ca furtul din buzunare. Mai rau, chiar sunt parinti care incurajeaza si promoveaza aceste practici, din dorinta de a le face copiilor viata mai usoara :/ Sunt convinsa ca ati auzit de cel putin un caz de facultate terminata cu lucrare copiata sau cumparata. Iar absolventii merg mai departe la masterat si la... doctorat, ca deh, ambitiile sunt mari si diplomele creeaza iluzia unui viitor stralucit si prosper. Hellooooo! Stiti ce? Bill Gates nici macar nu a absolvit facultatea! Si nici Steve Jobs n-a petrecut prea mult timp pe-acolo. Nu ai nevoie de o diploma ca sa-ti demonstrezi inteligenta, insa este nevoie de mult bun simt ca sa te tii departe de tentatia plagiatului.

Desigur, generalizarea este dureroasa pentru cei care incearca sa fie altfel, adica normali, si-mi cer scuze fata de ei, dar nu pot sa nu observ acest fenomen de ceva vreme si atunci ma intreb - de ce ne miram atata de un plagiat la nivel de doctorat? De ce ne miram ca ministrul desemnat al educatiei in acest guvern a trebuit sa dea inapoi tot din cauza unui plagiat intr-o lucrare publicata? Cati or mai fi sau or mai fi fost despre care inca nu stim nimic? Si mai cred ca toata aceasta lupta si zarva va fi degeaba daca nu vom recunoaste de unde incep sa se strice lucrurile, inca de pe bancile scolii, cand tentatia este mare si aceste obiceiuri par inofensive. Mi-e teama insa ca nimeni nu va merge cu gandul atat de departe, iar cu fapta se vor opri probabil mult mai devreme. De vineri nu mai avem nici ministru interimar la educatiei, iar actiunile dlui Pop din ultima sa zi de mandat nu au facut decat sa sifoneze si mai mult bruma de decenta in acest caz. Poate ca e un semn faptul ca dureaza atat sa se gaseasca un ministru la educatie; poate ca aveam nevoie de acesta sita, de aceasta cernere de bun simt.

In loc de incheiere: saptamana trecuta am petrecut cateva ore pe o banca in Cismigiu, citind o carte. Un grup de elevi (probabil de la Lazar) treceau pe langa noi, discutand frenetic. O tanara domnisoara vorbea la telefon si se interesa cu patos: "La voi s-a putut copia?". Seara am aflat ca era vorba de testarea nationala la limba si literatura romana :(((