Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
miercuri, 18 ianuarie 2012
Wordless Wednesday - drumul spre... Paris
De-o buna bucata de vreme nu-mi mai gasesc cuvintele pentru blog. Noroc ca prietena mea Carmen ma invita-n fiecare saptamana la "Miercurea fara cuvinte".
:)))) Plasa as lua-o eu... din pom, ca ma omoara cu nervii in fiecare zi de mai bine de un an de cand flutura asa in dreptul dormitorului nostru :)))) Dar e de neajuns, ca si Parisul pentru mine.
adevarul este ca în fata unor astfel de imagini, nici eu nu-mi mai gasesc cuvintele! Apreciez titlul si simţul fin al umorului! PS: Alinus, chiar m-ai pus pe gânduri cu tacerea ta... M-am gândit ca sunteti plecati în vacanta la fratii lui Cristi si am asteptat :) Pupici
Carmen draga, cred ca am nimerit in butoiul cu melancolie, asa un pic... Maria a inceput scoala, Cristi serviciul... N-am mai ajuns la Galati. Ei, dar noroc ca romanul mai stie sa faca haz de necaz :)
Alina, chiar ca este enervanta...pana acum cativa ani, teiul din fata balconului nostru, convietuia cu o bucata de tabla prinsa de una din craci...vara amai era cum era...dar iarna, cand vedeam tabla mi se facea mila de bietul tei...nu stiu cum a disparut, teiul find destul de departe de bloc...daca la tine distanta nu este enervant de mare, poti lega strasnic doua sau trei bete de mop sau maturi, si iti faci in felul acesta un bat lung...sau mai bine chemi pompierii
Se pare că cineva a... luat plasă..., nu? :)))
RăspundețiȘtergere:))))
RăspundețiȘtergerePlasa as lua-o eu... din pom, ca ma omoara cu nervii in fiecare zi de mai bine de un an de cand flutura asa in dreptul dormitorului nostru :)))) Dar e de neajuns, ca si Parisul pentru mine.
Si dac-as reusi s-o iau, ce mare m-as mai da ca am fost la Paris :)))
RăspundețiȘtergerePunem mana langa mana si poate reusim sa ....ajungem la Paris!!
RăspundețiȘtergere:))) Ema draga, unde-s doi puterea creste, iar calatoria sigur e mai placuta. Multumesc pentru vizita!
Ștergereadevarul este ca în fata unor astfel de imagini, nici eu nu-mi mai gasesc cuvintele!
RăspundețiȘtergereApreciez titlul si simţul fin al umorului!
PS: Alinus, chiar m-ai pus pe gânduri cu tacerea ta... M-am gândit ca sunteti plecati în vacanta la fratii lui Cristi si am asteptat :) Pupici
Carmen draga, cred ca am nimerit in butoiul cu melancolie, asa un pic... Maria a inceput scoala, Cristi serviciul... N-am mai ajuns la Galati.
ȘtergereEi, dar noroc ca romanul mai stie sa faca haz de necaz :)
oare pompierii dau plase jos din copaci?
RăspundețiȘtergereAlina, chiar ca este enervanta...pana acum cativa ani, teiul din fata balconului nostru, convietuia cu o bucata de tabla prinsa de una din craci...vara amai era cum era...dar iarna, cand vedeam tabla mi se facea mila de bietul tei...nu stiu cum a disparut, teiul find destul de departe de bloc...daca la tine distanta nu este enervant de mare, poti lega strasnic doua sau trei bete de mop sau maturi, si iti faci in felul acesta un bat lung...sau mai bine chemi pompierii
RăspundețiȘtergereAu ajuns si ei in pom:). Mai trebuie sa apara langa si sacosa cu Berlin:)
RăspundețiȘtergere