la inceput de an

Nu stiu de ce am ezitat sa scriu pe blog primele cuvinte din acest an... Poate am luat prea mult din pulsul si emotiile celor din jur. Unii s-au bucurat de pasirea in Noul An, altii s-au intrebat 'Ok, ce mare lucru!?'. Am asteptat parca sa se confirme sau sa se infirme ceva, nu stiu ce. Si mi-am dat seama ca era un soi de teama, teama de a nu spera prea mult, si un soi de melancolie, melancolia de a ma desparti de ce a fost bun in anul care tocmai s-a-ncheiat. Dar melancolia care m-a urmarit o vreme pe ritmurile baladei lui Ozzy (pe care am ascultat-o pana am zis ca sa-mi treaca :)) nu a durat prea mult.

Cum poti ramane melancolic cand ai toata familia aproape in noaptea dintre ani? Cand afli ca ea se va largi cu inca un nepotel sau nepotica (de la fratele sotului meu)? Pana si papagalii nostri s-au straduit sa ne faca memorabile sarbatorile; de Craciun am constatat ca aveau oua in cuib, iar in weekend-ul care tocmai a trecut primul pui era iesit din gaoace. Asa incat am decretat ca nici teama, nici melancolia nu-si au locul in sufletul meu si am dat frau liber sperantei :) Si de atunci fredonez in fiecare zi o melodie, sub privirile mirate ale Mariei - 'Mami, ce canti?':

Si tot fredonand am incercat sa-mi fac in gand o lista cu dorinte. Bine spus am incercat, pentru ca m-am intors obsesiv la una singura - imi doresc sa fiu un om mai bun. Intr-o societate dominata de coruptie, scandaluri si fals vedetism? Ei bine da! Si mai e ceva... imi doresc sa mai fie si altii ca mine, cu cat mai multi, cu atat mai bine. Poate ca astfel vom reusi sa facem diferenta. Poate ca raul va disparea inconjurat de atata bunatate. Voi ce va doriti in 2012?